SESIUNEA NAŢIONALĂ DE COMUNICǍRI ŞTIINŢIFICE

STUDENŢEȘTI ˝ANGHEL SALIGNY˝, EDIȚIA A X-A 2018

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie

ELEMENTE DE PROIECTARE ALE DIFERENTIALELOR AUTO

Student : Costel-Daniel LUNCASU

Cadrul didactic coordonator: Conf. dr. ing. Constantin SPÂNU

17-18 mai 2018

 CUPRINS
1. INTRODUCERE;
2. SOLUTII CONSTRUCTIVE;
3. MATERIALE UTILIZATE LA CONSTRUCTIA DIFERENTIALULUI;
4. TIPURI DE ROTI DINTATE.
5. FORMA DINTILOR ROTILOR CONICE;
6. ANGRENAJE HIPOIDE;
7. CALCULUL GEOMETRIC AL UNUI ANGRENAJ HIPOID FOLOSIND
PROGRAMUL MATHCAD;
8. CONCLUZII;
9. BIBLIOGRAFIE
 1. Introducere
Diferenţialul este un mecanism, înglobat în puntea motoare, care divizează fluxul puterii
de autopropulsare primit de la transmisia principală în două ramuri (fig.1),
transmise fiecare câte unei roţi motoare, oferind totodată roţilor punţii
posibilitatea, ca în funcţie de condiţiile autopropulsării, să se rotească cu viteze
unghiulare diferite.[1]

Fig.1. Transmiterea fluxului de putere a motorului autovehicului, roților motoare [1]

 2. Soluții constructive
In construcţia diferenţialelor se disting mai multe soluţii, grupate astfel:
• după valoarea momentului transmis se deosebesc:
- diferenţiale simetrice;
- diferențiale asimetrice.
• după principiul de funcționare, ele pot fi:
- diferenţiale simple;
- diferenţiale blocabile;
- diferenţiale autoblocabile. [1]
Diferenţialele asimetrice, cele blocabile și autoblocabile sunt specifice
autoturismelor cu tracțiune integrala.
Cele mai utilizate diferențiale în construcția de automobile o au
diferențialele simple conice simetrice, care, în comparație cu cele cilindrice, sunt
mai compacte.

Fig. 2. Schema cinematică de la automobilele cu tracțiune integrală cu trei diferențiale

 3. Materiale utilizate la construcția diferențialului auto

În cadrul proiectării un rol important îl are alegerea materialelor, atât din punct de
vedere al preţului de cost, cât și al rezistenţei.
Angrenajele sunt supuse unor momente de torsiune și viteze de rotație ridicate.
Pentru construcția, pinionului de atac, axului port-sateliți, arborilor planetari se
utilizează, datorită solicitărilor la care sunt supuse, oteluri aliate cu conținut redus de
carbon. Dintre acestea se pot utiliza oțeluri aliate de cementare[5]: 15CrNi6, 14NiCr 10,
16MnCr5. (DIN 1652) Aceste mărci de otel au o bună rezistență la solicitările de contact
respectiv de încovoiere la care sunt supuși dinții roților și, de asemenea, au o bună
rezistență la oboseală.
 3. Materiale utilizate la construcția diferențialului auto

La construcția roților planetare, sateliților, coroanei dințate a transmisiei principale

solidara cu carcasa interioara a diferențialului, se pot utiliza oţelurile de cementare.
Oţelurile de cementare necesare la construcția reperelor pentru diferențial au conţinutul
de carbon < 0,25%. Cele mai utilizate oţeluri de cementare sunt: C 15, 17 Cr 3,
20MnCr 5.(DIN 1652)
Carcasa diferențialului se poate executa din Fc-200(GG-20), fiind o fontă cenuşie cu
grafit lamelar, cu o rezistenţă la tracţiune de 200 N/mm2, sau Fc100(GG-10),
Fc150(GG-15); în cazul în care se urmărește o reducere a greutății totale a
diferențialului, carcasa se poate confecționa din aluminiu aliat cu cupru.
 4. Tipuri de roti dințate conice.
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au rolul de a prelua și
transmite mişcarea de rotaţie prin intermediul unor dinţi dispuşi pe
suprafaţa activă a acestora. Pentru construcția diferențialelor se
folosesc diferite tipuri de angrenaje conice (fig.3).

Fig. 3. Roţi dinţate conice[6] Fig.4 Tipuri de danturi conice [5]

Angrenajele cu roţi conice se împart în trei mari categorii: cu
dinţi drepţi, cu dinţi înclinaţi, cu dinţi curbi (fig.4).
 5. Forma dinţilor roților conice

Se folosesc două forme clasice de dinţi:

- dinţi cu înălţime descrescătoare (spre vârful conului de divizare). Aceşti
dinţi se folosesc la danturi conice drepte, tangenţiale şi circulare (GLEASON);
- dinţi cu înălţime constantă, formă folosită la danturi conice paloidă şi
eloide.
Dinţii cu înălţime descrescătoare se realizează în mai multe forme, dintre
acestea, mai frecvent se folosesc:
- dinţi cu înălţime descrescătoare pentru joc la picior descrescător (vârfurile
conului de cap şi conului de picior coincid cu vârful conului de divizare);
- dinţi cu înălţime descrescătoare pentru joc la picior constant la care
generatoarea conului de cap al uneia din roţi este paralelă cu generatoarea
conului de picior al celeilalte roti.
 5. Forma dinţilor roților conice
Se folosesc două forme clasice de dinţi:
- dinţi cu înălţime descrescătoare (spre vârful conului de divizare). Aceşti dinţi se folosesc la
danturi conice drepte, tangenţiale şi circulare (GLEASON);
- dinţi cu înălţime constantă, formă folosită la danturi conice paloidă şi eloide.
Dinţii cu înălţime descrescătoare se realizează în mai multe forme, dintre acestea, mai frecvent se
folosesc:
- dinţi cu înălţime descrescătoare pentru joc la picior descrescător (vârfurile conului de cap şi conului
de picior coincid cu vârful conului de divizare);
- dinţi cu înălţime descrescătoare pentru joc la picior constant la care generatoarea conului de cap al
uneia din roţi este paralelă cu generatoarea conului de picior al celeilalte roti.
6. Angrenaje hipoide (pseudoconice)
Angrenajul hipoid este format din două roţi conice cu axe încrucişate, roţile având de obicei
dantura curbă durificată superficial.
În fig. 5 se prezintă angrenajul hipoid cu dezaxare “plus” (fig. 5. a) şi angrenajul hipoid “minus”
(fig. 5. c) în comparaţie cu angrenajul concurent conic (fără dezaxare) din fig. 5. b.

Fig.5 Tipuri de angrenaje hipoide [4]

7. Calculul geometric al unui angrenaj hipoid folosind programul Mathcad
 8. Concluzii
În lucrare s-au prezentat, pe scurt, rolul și elementele constructive ale unui
diferențial auto. Se pune accent pe formele constructive ale elementelor componente, în
special la rotile dințate, și pe materialele folosite în proiectare. In finalul lucrării, se
prezintă calculul geometric al angrenajului hipoid, folosind programul MATHCAD

Bibliografie
[1] Tabacu, I. Transmisii mecanice pentru autoturisme, Bucuresti, 1999.
[2] Untaru, M. s.a. Calculul și construcșia automobilelor, București , 1982.
[3] Radulescu. Gh. ș.a. Îndrumar de proiectare, Bucureşti, 1976.
[4] http.autonapoca.ro/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-diferential.
[5] Stefanescu, I., Spanu C. Organe de masini vol. II, Galați, 2009.
[6] www.tvet.ro/Anexe/4.Anexe/Aux_Phare/Aux_2004.../A_Roti%20dintate.doc
[7] Gafiţanu, M. ş.a. Organe de maşini, Vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983, 2002.
[8] Velicu, D., Velicu.R., Moldovean, Ghe. Methodology and software fohypoid bevel gear design, Novi Sad,
18.05.2007