Lecţia 8

Moneda şi piaţa monetară

 8.1. Natura şi geneza banilor
- Marfă (Economia Clasică);
- Simbol al puterii economice şi
bogăţiei;
- Convenţie socială (pentru
înlesnirea schimbului);
- Ficţiune juridică, o creaţie a ordinii
de drept.
Paul Samuelson – Banii sunt o convenţie socială
artificială...oamenii accepta banii deoarece
acestea există, dacă pot cumpăra bunuri,
lucruri cu ei.
Lloyd Atkinson – Nu ne interesează ce sunt
banii. Principalul este că ei există. Ne
interesează de câţi bani ai nevoie şi cine
trebuie să-i asigure.
Banii au apărut în procesul trecerii de la economia
naturală la economia de schimb.
Trocul – forma a schimbului caracteristică societăţilor
neevoluate.
M–M
Dificultăţi :
a) Imposibilitatea realizării coincidenţei dintre nevoile
ofertanţilor şi cumpărătorilor;
b) Dificultate în determinarea valorii, a raportului cantitativ în
care o marfă se schimbă cu altă marfă;
c) Imposibilitatea divizării în elemente.
Dificultăţile şi evoluţia producţiei de schimb au
dus la desprinderea unei mărfi cu valoare
intrisecă, care a început să joace şi rol de
mediator al schimbului, adică rol de echivalent
general pentru toate celelalte mărfuri.
mf. A = mf. B
mf. C
.
.
mf. Z
Etapa a 2 –a:
mf. B = mf. A
mf. C
.
.
mf. Z
Apar banii-marfă;
Lumea mărfurilor se divide în două :
- la un pol toate mărfurile;
- la celălalt pol o marfă deosebită care joacă
rolul de bani şi se poate schimba pe oricare
din celelalte mărfuri.
• Iniţial rolul de bani, de echivalent general, l-a
îndeplinit o marfă mai importantă din fiecare
zona, regiune geografică ( vitele, blănurile,
tutunul, scoicile etc.);
• Treptat rolul de bani este preluat de metale,
detaşându-se metalele preţioase (aurul şi
argintul)
• Sub forma de lingouri, inele, braţări etc.;
• Monedă.
 M-B–M
Moneda era emisă (bătută) de autoritatea
statului, pe bază de monopol, conţinând o
anumită cantitate de aur sau argint şi având o
anumită denumire.
Bani clasici – banii metalici
Banii moderni :
1 - bancnote, care au la bază (garanţie)
cambiile (comerciale, financiare, de tezaur) şi
stocul de aur al băncii de emisiune. Ele sunt
semne ale valorii emise de băncile centrale,
care în procesul circulaţie înlocuiesc banii cu
valoare deplină. Convertibilitatea bancnotelor
Cambia este un instrument de credit sub formă scrisă
prin care subscriitorul, sau trasul, ori acceptantul, se
obligă necondiţionat a plăti beneficiarului, la scadenţă,
o sumă determinată de bani.
2. banii de hârtie, semne a valorii, emisi de
către stat, fără drept de convertibilitate, având
un curs forţat. Ei semnifică valoarea bunurilor
materiale şi a serviciilor ce pot fi procurate cu
ajutorul lor.
3. moneda divizionară
Banii de hârtie şi moneda divizioanară =
Numerar

Banii de cont, sau bani scripturali, pe baza

depozitelor la vedere si la termen
• Banii contemporani
- banii în numerar;
- banii în cont;
- banii electronici;
- banii de plastic
Definiţie : Banii reprezintă un instrument social,
o formă particulară imediat mobilizatoare a
avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi
omnivalentă a puterii de cumpărare, care
conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi
din produsul social al ţării emitente
 8.2. FUNCTIILE BANILOR
• Măsură a valorii (măsurarea cheltuielior şi
veniturilor, determinarea costului, a preţului
produselor etc.). Facilitează exprimarea într-o
aceiaşi unitate de măsură a tuturor bunurilor
şi produselor;
• Mijloc de schimb (M-B-M). Banii apar ca bani
reali, cu existenţă efectivă. Existenţa unei
anumite cantităţi de monedă în circulaţie ;
• Mijloc de plată;
• Mijloc de rezervă, în timp, constituind o parte
din activele agenţilor economici. (Atenţie la
evoluţia puterii de cumpărare a monedei);
• Bani sau moneda universală (facilitarea rel.ec.
Internaţionale)
21.Moneda şi sistemul monetar
-În practica economică, toate semnele
băneşti, sunt cunoscute astăzi, sub denumirea
de monedă (banii de hârtie, moneda
divizionară,banii de cont, alte instrumente);
- Moneda – instrument cheie în economia de
piaţă
21.Categorii principale (forme) de monedă:
- moneda hârtie;
- moneda divizionară;
- moneda bancară;
- moneda comercială (cambii, alte titluri de
valoare emise de firme)
Dacă ne raportăm la nivel internaţional:
- moneda naţională;
- moneda internaţională.
21.Definiţie: Prin monedă se înţelege
ansamblul mijloacelor de plată care pot fi
utilizate în mod direct pentru efectuarea unor
tranzacţii şi reglementări
21. Masa monetară = cantitatea de monedă
aflată în circulaţie sub toate formele sale,
bilete de bancă, conturi bancare etc.
21. Structura masei monetare ( agregatele
monetare):
- M1 (bani în sens restrâns) = bani de hîrtie şi
moneda divizionară + depozitele bancare pe
seama cărora se pot emite cecuri – banii
lichizi;
- M2 = M1+ depozitele care nu se pot
transforma în cecuri + depozitele la termen pe
timp scurt;
M3 = M2 + depozitele la termen pe perioade
mari de timp + depuneri şi titluri de comerţ în
monede străine(convertibile) + bonuri
negociabile etc.;
L =M3 şi alte obligaţiuni ale statului, poliţe ale
tezaurului, precum şi alte plasamante
negociabile.
Agregatele monetare au un efect evident de
agregare a cererii.
Lichiditatea = volumul mijloacelor de plată
deţinut de agenţii economici, indiferent de
forma concretă pe care o îmbracă, sau
capacitatea agenţilor economici de a face faţă
plăţilor la care se angajeajă prin activităţile lor.
Lichiditatea este corelată cu agregatele
monetare, ea este privită de la nivelul
agenţilor economici până la nivelul economiei
naţionale.
Sistemul monetar = totalitatea componentelor sau tipurile de
monedă, a principiilor şi normelor juridice şi economice care
reglementează circulaţia monetară în interiorul unei
ţări.Fiecare ţară are un sistem monetar propriu;
Tipuri de sisteme monetare:
- Sisteme metalice, cu două variante : bimetalismul şi
monometalismul
- Sisteme cu bază metalică şi monedă de hârtie;
- Sisteme monetare ametaliste.
Sistemul monetar poartă amprenta condiţiiloe economice şi
sociale ale fiecărei ţări şi a celor internaţionale
 20.Piaţa Monetară

Formarea şi mişcarea masei monetare în raport

cu cererea şi oferta de monedă constituie
componentele de bază ale pieţei monetare.
Agenţii economici de pe piaţa monetară
- Statul, asigură cadrul legal si stabileşte
coordonatele politicii monetare;
- Banca centrală, bancă de emisiune şi control;
- Sistemul bancar, facilitează legăturile dintre
stat şi agenţii economici, pune în circulaţie
monedă legală, acordă credite ţi crează
moneda bancară;
- Firmele, utilizează moneda, fac împrumuturi
şi emit titluri de valoare (moneda comercială);
- Populaţia.
20. Cerea de monedă este dată de volumul
operaţiilor implicate de achiziţionarea
bunurilor şi serviciilor. Ea reflectă cantitatea
de monedă de care doresc să dispună agenţii
economici la un moment dat. Depinde de:
- veniturile;
- nivelul general al preţurilor;
- rata dobânzilor şi randamentul acţiunilor
etc.
Oferta de monedă = cantitatea de monedă pusă
la dispoziţia celor interesaţi de către sistemul
bancar.
Mecanismul ofertei :
- Asigurarea nevoilor statului (bonuri de
tezaur);
- Plata devizelor străine;
- Sistemul creditului acordat de bancile
comerciale
- Cererea şi oferta de monedă când sunt în echilibru
arată cantitatea de bani care poate fi obţinută la rata
de echilibru a dobânzii.

- Obiectul pieţei monetare este, deci, masa monetară şi

schimbul de lichidităţi.
- Operaţiile care au loc sunt :
- de finanţare, acordarea de disponibilităţi băneşti
agenţilor economici şi băncilor;
- de refinanţare, banca centrală acordă credit băncilor
comerciale.
MASA MONETARĂ DEPINDE DE URMĂTORII FACTORI :
- cantitatea de bunuri economice oferite într-
o anumită perioadă;
- nivelul preţurilor şi tarifelor;
- viteza de rotaţie a banilor;
- amploarea creditului de consum;
- intensitatea înclinaţiei spre lichiditate a
agenţilor economici etc.
Mărimea masei monetare se determină prin
ecuaţia lui Irving Fisher:
MV = PT
unde:
M = cantitatea de monedă existentă în medie
într-un interval de timp;
V = viteza de rotaţie a monedei;
P = nivelul preţurilor şi tarifelor:
T = volumul tranzacţiilor (vânzărilor)
 M = PT/ V
Produsul PT reflectă soldul tranzacţiilor de piaţă,
care presupun prezenţa efectivă a monedei ca
mijlocitoare a schimbului.
Daca se are în vedere şi moneda scripturală( M’),
a si viteza ei de roatie (V)’ ,atunci :
MV+ M’V’ = PT
Teoria cantitativă a banilor
 8.5. Valoarea şi Convertibilitatea
Monedei
Valoarea monedei stă la baza :
- aprecierii realiste a situaţiei economice a unei
ţări;
- a comparabilităţii internaţionale a
schimburilor economice;
- a determinării eficienţei cu care se desfăşoară
aceste schimburi etc.
Valoarea oficială (paritară) = cantitatea de metal
preţios stabilită prin lege de autoritatea
monetară a statului, să îndeplinească funcţia
de etalon monetar. Treptat valoarea paritară
se raporta la anumită valută, care îndeplinea
funcţia de etalon şi de rezervă în cadrul
sistemului monetar internaţional (dolar, DST);
Valoarea reală, reflectă capacitatea sau puterea
de cumpărare a monedei şi este determinată
de starea economiei de unde privine.
Ea exprimă cantitatea de bunuri şi servicii ce
poate fi achiziţionată cu o sumă de bani, sau
cu o unitate monetară.
Valoare reală este înfluenţată de nivelul
preţurilor şi dinamica acestora.
Vm = 1/P
Convertibilitatea reprezintă însuşirea legală a
monedei unei ţări de a putea fi schimbată cu
moneda altei ţări, în mod liber prin vânzare-
cumpărare pe piaţa monetară.
Variante ale convertibilităţii:
- convertibilitatea în condiţiile etalonului aur;
- convertibilitatea aur-devize (valutară),
- convertibilitatea de piaţă
Convertibilitatea în practica internaţională :
- după aria geografică : internă şi externă;
- după operaţiunile admise : totală(deplină) şi
parţială(limitată)