8.1. Natura şi geneza banilor - Marfă (Economia Clasică); - Simbol al puterii economice şi bogăţiei; - Convenţie socială (pentru înlesnirea schimbului); - Ficţiune juridică, o creaţie a ordinii de drept. Paul Samuelson – Banii sunt o convenţie socială artificială...oamenii accepta banii deoarece acestea există, dacă pot cumpăra bunuri, lucruri cu ei. Lloyd Atkinson – Nu ne interesează ce sunt banii. Principalul este că ei există. Ne interesează de câţi bani ai nevoie şi cine trebuie să-i asigure. Banii au apărut în procesul trecerii de la economia naturală la economia de schimb. Trocul – forma a schimbului caracteristică societăţilor neevoluate. M–M Dificultăţi : a) Imposibilitatea realizării coincidenţei dintre nevoile ofertanţilor şi cumpărătorilor; b) Dificultate în determinarea valorii, a raportului cantitativ în care o marfă se schimbă cu altă marfă; c) Imposibilitatea divizării în elemente. Dificultăţile şi evoluţia producţiei de schimb au dus la desprinderea unei mărfi cu valoare intrisecă, care a început să joace şi rol de mediator al schimbului, adică rol de echivalent general pentru toate celelalte mărfuri. mf. A = mf. B mf. C . . mf. Z Etapa a 2 –a: mf. B = mf. A mf. C . . mf. Z Apar banii-marfă; Lumea mărfurilor se divide în două : - la un pol toate mărfurile; - la celălalt pol o marfă deosebită care joacă rolul de bani şi se poate schimba pe oricare din celelalte mărfuri. • Iniţial rolul de bani, de echivalent general, l-a îndeplinit o marfă mai importantă din fiecare zona, regiune geografică ( vitele, blănurile, tutunul, scoicile etc.); • Treptat rolul de bani este preluat de metale, detaşându-se metalele preţioase (aurul şi argintul) • Sub forma de lingouri, inele, braţări etc.; • Monedă. M-B–M Moneda era emisă (bătută) de autoritatea statului, pe bază de monopol, conţinând o anumită cantitate de aur sau argint şi având o anumită denumire. Bani clasici – banii metalici Banii moderni : 1 - bancnote, care au la bază (garanţie) cambiile (comerciale, financiare, de tezaur) şi stocul de aur al băncii de emisiune. Ele sunt semne ale valorii emise de băncile centrale, care în procesul circulaţie înlocuiesc banii cu valoare deplină. Convertibilitatea bancnotelor Cambia este un instrument de credit sub formă scrisă prin care subscriitorul, sau trasul, ori acceptantul, se obligă necondiţionat a plăti beneficiarului, la scadenţă, o sumă determinată de bani. 2. banii de hârtie, semne a valorii, emisi de către stat, fără drept de convertibilitate, având un curs forţat. Ei semnifică valoarea bunurilor materiale şi a serviciilor ce pot fi procurate cu ajutorul lor. 3. moneda divizionară Banii de hârtie şi moneda divizioanară = Numerar
Banii de cont, sau bani scripturali, pe baza
depozitelor la vedere si la termen • Banii contemporani - banii în numerar; - banii în cont; - banii electronici; - banii de plastic Definiţie : Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară imediat mobilizatoare a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente 8.2. FUNCTIILE BANILOR • Măsură a valorii (măsurarea cheltuielior şi veniturilor, determinarea costului, a preţului produselor etc.). Facilitează exprimarea într-o aceiaşi unitate de măsură a tuturor bunurilor şi produselor; • Mijloc de schimb (M-B-M). Banii apar ca bani reali, cu existenţă efectivă. Existenţa unei anumite cantităţi de monedă în circulaţie ; • Mijloc de plată; • Mijloc de rezervă, în timp, constituind o parte din activele agenţilor economici. (Atenţie la evoluţia puterii de cumpărare a monedei); • Bani sau moneda universală (facilitarea rel.ec. Internaţionale) 21.Moneda şi sistemul monetar -În practica economică, toate semnele băneşti, sunt cunoscute astăzi, sub denumirea de monedă (banii de hârtie, moneda divizionară,banii de cont, alte instrumente); - Moneda – instrument cheie în economia de piaţă 21.Categorii principale (forme) de monedă: - moneda hârtie; - moneda divizionară; - moneda bancară; - moneda comercială (cambii, alte titluri de valoare emise de firme) Dacă ne raportăm la nivel internaţional: - moneda naţională; - moneda internaţională. 21.Definiţie: Prin monedă se înţelege ansamblul mijloacelor de plată care pot fi utilizate în mod direct pentru efectuarea unor tranzacţii şi reglementări 21. Masa monetară = cantitatea de monedă aflată în circulaţie sub toate formele sale, bilete de bancă, conturi bancare etc. 21. Structura masei monetare ( agregatele monetare): - M1 (bani în sens restrâns) = bani de hîrtie şi moneda divizionară + depozitele bancare pe seama cărora se pot emite cecuri – banii lichizi; - M2 = M1+ depozitele care nu se pot transforma în cecuri + depozitele la termen pe timp scurt; M3 = M2 + depozitele la termen pe perioade mari de timp + depuneri şi titluri de comerţ în monede străine(convertibile) + bonuri negociabile etc.; L =M3 şi alte obligaţiuni ale statului, poliţe ale tezaurului, precum şi alte plasamante negociabile. Agregatele monetare au un efect evident de agregare a cererii. Lichiditatea = volumul mijloacelor de plată deţinut de agenţii economici, indiferent de forma concretă pe care o îmbracă, sau capacitatea agenţilor economici de a face faţă plăţilor la care se angajeajă prin activităţile lor. Lichiditatea este corelată cu agregatele monetare, ea este privită de la nivelul agenţilor economici până la nivelul economiei naţionale. Sistemul monetar = totalitatea componentelor sau tipurile de monedă, a principiilor şi normelor juridice şi economice care reglementează circulaţia monetară în interiorul unei ţări.Fiecare ţară are un sistem monetar propriu; Tipuri de sisteme monetare: - Sisteme metalice, cu două variante : bimetalismul şi monometalismul - Sisteme cu bază metalică şi monedă de hârtie; - Sisteme monetare ametaliste. Sistemul monetar poartă amprenta condiţiiloe economice şi sociale ale fiecărei ţări şi a celor internaţionale 20.Piaţa Monetară
Formarea şi mişcarea masei monetare în raport
cu cererea şi oferta de monedă constituie componentele de bază ale pieţei monetare. Agenţii economici de pe piaţa monetară - Statul, asigură cadrul legal si stabileşte coordonatele politicii monetare; - Banca centrală, bancă de emisiune şi control; - Sistemul bancar, facilitează legăturile dintre stat şi agenţii economici, pune în circulaţie monedă legală, acordă credite ţi crează moneda bancară; - Firmele, utilizează moneda, fac împrumuturi şi emit titluri de valoare (moneda comercială); - Populaţia. 20. Cerea de monedă este dată de volumul operaţiilor implicate de achiziţionarea bunurilor şi serviciilor. Ea reflectă cantitatea de monedă de care doresc să dispună agenţii economici la un moment dat. Depinde de: - veniturile; - nivelul general al preţurilor; - rata dobânzilor şi randamentul acţiunilor etc. Oferta de monedă = cantitatea de monedă pusă la dispoziţia celor interesaţi de către sistemul bancar. Mecanismul ofertei : - Asigurarea nevoilor statului (bonuri de tezaur); - Plata devizelor străine; - Sistemul creditului acordat de bancile comerciale - Cererea şi oferta de monedă când sunt în echilibru arată cantitatea de bani care poate fi obţinută la rata de echilibru a dobânzii.
- Obiectul pieţei monetare este, deci, masa monetară şi
schimbul de lichidităţi. - Operaţiile care au loc sunt : - de finanţare, acordarea de disponibilităţi băneşti agenţilor economici şi băncilor; - de refinanţare, banca centrală acordă credit băncilor comerciale. MASA MONETARĂ DEPINDE DE URMĂTORII FACTORI : - cantitatea de bunuri economice oferite într- o anumită perioadă; - nivelul preţurilor şi tarifelor; - viteza de rotaţie a banilor; - amploarea creditului de consum; - intensitatea înclinaţiei spre lichiditate a agenţilor economici etc. Mărimea masei monetare se determină prin ecuaţia lui Irving Fisher: MV = PT unde: M = cantitatea de monedă existentă în medie într-un interval de timp; V = viteza de rotaţie a monedei; P = nivelul preţurilor şi tarifelor: T = volumul tranzacţiilor (vânzărilor) M = PT/ V Produsul PT reflectă soldul tranzacţiilor de piaţă, care presupun prezenţa efectivă a monedei ca mijlocitoare a schimbului. Daca se are în vedere şi moneda scripturală( M’), a si viteza ei de roatie (V)’ ,atunci : MV+ M’V’ = PT Teoria cantitativă a banilor 8.5. Valoarea şi Convertibilitatea Monedei Valoarea monedei stă la baza : - aprecierii realiste a situaţiei economice a unei ţări; - a comparabilităţii internaţionale a schimburilor economice; - a determinării eficienţei cu care se desfăşoară aceste schimburi etc. Valoarea oficială (paritară) = cantitatea de metal preţios stabilită prin lege de autoritatea monetară a statului, să îndeplinească funcţia de etalon monetar. Treptat valoarea paritară se raporta la anumită valută, care îndeplinea funcţia de etalon şi de rezervă în cadrul sistemului monetar internaţional (dolar, DST); Valoarea reală, reflectă capacitatea sau puterea de cumpărare a monedei şi este determinată de starea economiei de unde privine. Ea exprimă cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată cu o sumă de bani, sau cu o unitate monetară. Valoare reală este înfluenţată de nivelul preţurilor şi dinamica acestora. Vm = 1/P Convertibilitatea reprezintă însuşirea legală a monedei unei ţări de a putea fi schimbată cu moneda altei ţări, în mod liber prin vânzare- cumpărare pe piaţa monetară. Variante ale convertibilităţii: - convertibilitatea în condiţiile etalonului aur; - convertibilitatea aur-devize (valutară), - convertibilitatea de piaţă Convertibilitatea în practica internaţională : - după aria geografică : internă şi externă; - după operaţiunile admise : totală(deplină) şi parţială(limitată)