EPIDIDIMUL ŞI VEZICULELE

SEMINALE
EPIDIDIMUL
Caracteristici generale

 Este o formaţiune alungită, cu aspect neregulat, aşezată

pe marginea posterioară a testiculului.
 Are formă de virgulă, cu extremitatea mai voluminoasă
orientată anterosuperior.
 Dimensiuni:
 Lungime – 5 cm (conţine 5-6 m de canal epididimar);
 Grosime medie: 10-12 mm;
 Culoare: diferită de albul sidefiu al albugineei
testiculului; având o tentă alb-rozie.
Mijloace de fixare
 Funiculul spermatic şi tunicile acestuia;

 Tunicile testiculului;

 Ligamentele epididimare superior şi inferior.

Împărţire anatomică – 3 segmente:

1. Cap;

2. Corp;

3. Coadă.

Funcţia epididimului: depozitarea şi maturizarea

spermatozoizilor.
Raporturi
a) capul epididimului – aşezat deasupra
extremităţii superioare a testiculului în raport
cu mediastinul testicular şi cu ductele eferente
ale testiculului prin ligamentul epididimar
superior;
b) corpul epididimului – aderă pe marginea
posterioară a testiculului separat în partea
laterală prin sinusul epididimotesticular;
c) coada epididimului – legată de extremitatea
inferioară a testiculului prin ligamentul
epididimal inferior; se continuă fără o limită
bine stabilită cu ductul deferent.
Vascularizaţie şi inervaţie:

Artere:

• artera testiculară – ram colateral al arterei abdominale;

• artera deferenţială – ram colateral al arterei veziculare

inferioare; prezintă anastomoze cu ramuri din artera
testiculară;

• artera funiculară – ram al arterei epigastrice inferioare

profunde; prezintă anastomoze cu arcada arterială dintre
artera testiculară şi cea deferenţială.
Vene:
• Vene centrale - au originea în capilarele testiculare şi
converg către mediastinul testicular;
• Vene periferice – merg la periferia lobulilor pe
albuginee; se unesc cu cele centrale în mediastinul
testicular.

Limfatice:
• pot fi centrale sau periferice;
• împreună cu venele se îndreaptă către ganglionii
lomboaortici.

Nervii:
• provin din plexul spermatic (situat la nivelul aortei
abdominale) şi din plexul deferenţial.
VEZICULELE SEMINALE
Informaţii generale

• Sunt în număr de două;

• Formă conică, cu baza orientată în sus şi în afară, iar
vârful în jos, înainte şi înăuntru;
• Suprafaţa: neregulată cu numeroase proeminenţe şi
depresiuni;
• Capacitatea: 5-10 ml;
• Dimensiuni:
 lungime – 5 cm.
 grosime – 5 mm.
Mijloace de fixare:
- reprezentate de continuarea lor cu canalele ejaculatorii;
prin alipirea lor la rect; sprijinul pe baza prostatei.

Raporturi:
• anterior – fundul vezicii urinare;

• posterior – rectul (de care sunt separate prin septul recto-

vezico-prostatic);
• medial – ampula ductului deferent;

• lateral – plexul venos prostatic;

• inferior – baza prostatei;

• superior – ductul deferent.

Structură:
• Pereţii veziculelor seminale sunt alcătuiţi din 3 tunici:
1. Adventicea – situată la exterior;
2. Tunica musculară – formată din fascicule superficiale
(longitudinale) şi fascicule profunde (circulare);
3. Tunica mucoasă – conţine celule secretorii ce secretă componente
ale lichidului seminal, dar şi o enzimă (veziculaza) cu efect
coagulant asupra acestuia. Fructoza conţinută în secreţia
veziculelor seminale reprezintă o importantă sursă de energie
pentru spermatozoizi.

Funcţii:
• Rol secretor – produsul lor adăugându-se lichidului seminal;
• Rol de rezervor – pentru lichidul secretat de conductele
spermatice;
• Secretă substanţe lipidice (prostaglandine), cu rol în activitatea
musculaturii netede.
Vascularizaţie şi inervaţie:

Artere:
- provin din artera vezicală inferioară şi din cea rectală
mijlocie.

Vene:
- se îndreaptă spre plexurile vezicale şi prostatice.

Limfatice:
- sunt drenate către nodulii iliaci interni şi externi.

Nervi:
- provin din plexul hipogastric inferior, plexul vezical şi
plexul prostatic.