Germania în Perioada

Postbelică
 Conferința de la Postdam
La Conferința de la Potsdam din 2
august 1945, după capitularea
necondiționată a Germaniei de pe 8
mai 1945, Aliații au împărțit
Germania în patru zone militare de
ocupație – franceză în sud-vest,
britanică în nord-vest, americană în
sud și sovietică în răsărit. Fostele
provincii germane la est de linia
Oder-Neisse (Prusia Răsăriteană,
Pomerania și Silezia) au fost
transferate Poloniei.
2
Ca rezultat al înțelegerilor de la
Potsdam, peste 3.300.000 de
germani care mai rămăseseră în
răsărit au fost expulzați (multi nu au
rezistat conditiilor grele din timpul
tranferarii).
După război, Germania ar fi trebuit
să fie guvernată de Comisia Aliată de
Control. Comandanții militari aveau
puterea supremă în zonele lor de
ocupație și acționau de comun acord
în problemele care priveau întreaga
țară.
Cele două state germane
✣ Pe 23 mai 1949, a fost proclamată
Bundesrepublik Deutschland (Republica
Federală Germania) pe teritoriul zonelor
de ocupație occidentale, iar orașul Bonn
a fost ales să fie "capitală provizorie".
Țara s-a proclamat "complet suverană"
pe 5 mai 1955. Pe 7 octombrie 1949, în
zona sovietică a fost proclamată
Deutsche Demokratische Republik
(Republica Democrată Germană), având
capitala în Berlinul Răsăritean. Cele
două state au fost cunoscute și cu
numele neoficiale de "Germania de Vest
(Occidentală)" și respectiv, "Germania
de Est".
✣ Berlinul, a rămas un caz special, fiind
împărțit în Berlinul Răsăritean și cel
Occidental.
3
✣
Situația inițială
În zona sovietică, care a devenit în cele din urmă
Republica Democrată Germană, rușii și comuniștii
germani au orientat rapid economia spre colectivism.
✣ În zonele occidentale, puterile aliate nu au făcut
prea multe pentru a schimba condițiile economice
care au existat pe timpul naziștilor. S-au menținut
controalele de prețuri, precum și Reichsmark,
moneda aproape complet devalorizată a regimului
nazist. Prețurile oficiale și salariile nu reflectau
starea reală a cererii și ofertei. În consecință, peste
50% din activitatea economcă se desfășura pe piața
neagră, creșterea economică era inexistentă,
segmente largi ale forței de muncă erau șomere sau
prea puțin utilizate, iar mulți germani se confruntau
cu o penurie acută de bunuri de consum de bază.
Tigările, și nu Reichsmark, erau valuta preferată a
germanilor.

4
 Planul Marshall
Totuși, până în 1948, odată cu creșterea
rivalității dintre Uninea Sovietică și
comunizarea unei mari părți a populației,
duce la schimbarea politicii din partea SUA.
Astfel, Aliații occidentali au început să fie
preocupați de deteriorarea situației
economice din "Trizonă". Planul Marshall
conceput de americani pentru ajutorarea
economică a Europei a fost extins și pentru
Germania Occidentală.
Pe 15 decembrie 1949, Republica Federală
Germania a devenit, oficial, stat beneficiar
al Planului Marshall. În total Germaniei de
Vest i-au fost alocați 1,4 miliarde de dolari.

5
 Reforma monetară
✣ La sfârșitul anilor 40 un grup de economiști germani au confirmat convingerea
că renașterea economică a Germaniei depinde de restabilirea elementelor de
bază ale pieței libere, mai ales de o monedă stabilă și de un sistem de prețuri
libere.
✣ Reforma monetară, care fusese interzisă de politica ocupației militare, a fost în
cele din urmă permisă. Aceasta reformă, care introducea Deutsche Mark ca
monedă națională, a pus capăt inflației galopante.
✣ Sovieticii nu au fost de acord cu introducerea acestei valutei și s-au retras în
martie 1948 din sistemul de guvernare tetrapartit și au declanșat criza
Berlinului în iunie același an, blocând orice rută terestră care lega Germania
Occidentală de Berlinul Occidental. Aliații occidentali au replicat cu un pod
aerian prin care s-a asigurat apovizionarea jumătății vestice a orașului.
Sovieticii au pus capăt blocadei după zece luni.

6
 Miracolul economic
După ce a fost introdusă noua monedă –
marca germană – pentru a înlocui
Reichsmark-ul lipsit de valoare. O lună mai
târziu, au fost eliminate controalele
asupra prețurilor și producției. Într-un
interval de douăsprezece luni au fost
dezmembrate multe alte controale
economice din epoca nazistă.
Aceste reforme au avut efecte pe termen
scurt și lung. Bunurile de consum au
reapărut literalmente peste noapte pe
piața liberă, deoarece producătorii puteau să
perceapă prețul real (mai mare) decât
prețul inferior (mandatat de guvern și
astfel artificial). Absenteismul de la locul
de muncă a dispărut, deoarece banii
pentru care oamenii lucrau acum aveau
putere de cumpărare reală. În general,
existența unei monede stabile a încurajat
întreprinderile să investească capital în
restaurarea și modernizarea industriei 7
 Rezultatele
Aceasta a oferit fundamentul
pentru o puternică creștere bazată
pe exporturi și o creștere extinsă a
productivității, câștigurilor și
profiturilor. Wirtschaftswunder (mir
acolul economic) era în plin curs de
desfășurare. La mijlocul anilor 1950
Germania de Vest s-a ridicat din
cenușă pentru a deveni locomotiva
economică a Europei de Vest. 

8
 RFG și RDG
Germania de Vest a devenit unul dintre aliații SUA,
Regatului Unit și Franței. Țara s-a autodefinit ca
fiind una cu "economie socială de piață",
bucurându-se de o îndelungată perioadă de
creștere economică (Wirtschaftswunder – Miracolul
economic german), care a urmat reformei
monetare din 1948 și ajutorului american oferit
prin intermediul Planului Marshall (1948 - 1951).
Germania de Est a fost mai întâi ocupată, iar mai
apoi aliată (din mai 1955) cu Uniunea Sovietică.
Republica Democrată Germană, cunoscută și sub
acronimul de RDG, o țară cu un sistem politic
autoritar, cu o economie de tip sovietic, a devenit
în scurt timp cea mai bogată și avansată din tot
blocul răsăritean, fiind în același timp o țară de
protocol, o "democrație populară" prin care
Uniunea Sovietică căuta să demonstreze nu numai
că "sistemul socialist are o față umană", dar și că
poate fi competitiv economic cu oricine.

9
 RFG și RDG
Cu toate acestea, cetățenii est-germani nu au
încetat nici o clipă să dorească libertățile
politice, economice și prosperitatea din vest.
Valul neîntrerupt de refugiați est-germani care
soseau în RFG a fost una din piedicile importante
în îmbunătățirea relațiilor dintre cele două state
germane în deceniul al șaptelea. Germania de Est
a întărit granița dintre cele două state, dar
oamenii au continuat să fugă din Berlinul de Est
în cel apusean.
Pe 31 august 1961, autoritățile est-germane au
început construirea Zidului Berlinului de jur
împrejurul Berlinului Occidental, într-o încercare
disperată de oprire a fluxului de fugari, tăind
orașul în două și transformând partea apuseană
a orașuli într-o enclavă a occidentului pe
teritoriul comunist. Zidul a devenit un simbol al
războiului rece și al divizării Europei.
10
Căderea zidului Berlinului
✣ În vara anului 1989, schimbările rapide care aveau loc
în RDG aveau să ducă în cele din urmă la reunificarea
Germaniei. Un numărul tot mai mare de est-germani au
emigrat în RFG via Ungaria, după ce autoritățile de la
Budapesta au hotărât să nu încerce să oprească valul
de refugiați. Mii de est-germani au încercat să ajungă
în vest acupând un loc în ambasadele sau
reprezentanțele comerciale ale RFG-ului din diferite
capitale est-europene. Exodul de proporții a pus foarte
acut problema schimbărilor politice atât de necesare.
În RDG, demonstrațiile a sute de mii de cetățeni – în
mod particular în Leipzig – au continuat să se
înmulțească. Pe 4 noiembrie, o demonstrație din
Berlinul Răsătiean a scos în stradă aproximativ un
milion de oameni. În cele din urmă, pe 9 noiembrie
1989, Zidul Berlinului a fost deschis, permițăndu-li-se
est-germanilor să călătorească liber. Mii de cetățeni ai
RDG-ului au năvălit prin punctele de trecere în
sectoarele occidentale ale Berlinului, iar, pe 12
noiembrie, autoritățile est-germane au început
demontarea Zidului.
11
 Vă mulțumim
pentru atenție !