Escherichia coli

nume abreviat: E. coli

• Escherichia coli (nume abreviat: E. coli) este o bacterie
Gram-negativă care trăiește în intestinele organismelor
cu sânge cald.
• E. coli este o bacterie lactozo-pozitivă (descompune
lactoza), gram-negativă, oxidazo-negativă, ce apare la
microscop sub formă de bastonașe (este un bacil). El
face parte din grupa enterobacteriilor care trăiește ca
epifit în tractusul digestiv. În unele cazuri de
dezechilibrare a microflorei intestinale, aceste bacterii
pot produce îmbolnăviri, printr-o înmulțire masivă sau
apariția unor tulpini toxicogene. Bacteria a fost
denumită în 1919 după numele bacteriologului
germano-austriac Theodor Escherich⁠(en), cel care a
descoperit-o.
 Ce este E. coli?
• E. coli este un tip comun de bacterii care pot ajunge in
alimente, cum sunt carnea de vita si legumele. E. coli
este prescurtarea denumirii stiintifice a
bacteriei, Escherichia coli. Ceea ce este ciudat la aceste
bacterii – si la multe alte bacterii – este ca nu sunt
intotdeauna daunatoare organismului.

E. coli traieste in mod normal in intestinele

dumneavoastra, unde ajuta corpul sa descompuna si sa
digere alimentele pe care le mancati. Din nefericire,
anumite tipuri (numite tulpini) ale E. coli pot ajunge din
intestine in sange. Aceasta este o boala rara, insa poate
cauza o infectie foarte grava.
• Bacteria E.coli are o perioadă de incubaţie de trei-
patru zile, iar pacienţii se recuperează în zece zile.
Totuşi, o parte mică a populaţiei, în special copiii şi
bătrânii, pot suferi complicaţii care să ducă la o
boală mai gravă, caracterizată prin insuficienţă
renală acută. Conform datelor OMS, această boală
are o rată a mortaliţăţii de 3-5 procente.
 Mod de transmitere
• Escherichia coli sau E. coli este o bacterie care se
găseşte în mediu, în alimente, în apa pe care o bem, în
corpul oamenilor şi al animalelor.
• Deşi cele mai multe tipuri de E. coli nu sunt
periculoase, există câteva tulpini agresive care pot
provoca diaree, infecţii urinare, afecţiuni respiratorii şi
renale (sindromul hemolitic-uremic). E. coli se
poate transmite prin mâncare contaminată (în mod
special carne de vită insuficient preparată termic, lapte
şi suc nepasteurizat, brânzeturi făcute din lapte
nepasteurizat, fructe şi legume crude), dar şi prin apă
contaminată (atât apa băută, cât şi apa contaminată în
care se poate înota), animale (vaci, oi, capre) şi
materiile fecale ale persoanelor infectate.
 Pericolul E.Coli la copii

• Copiii sunt mult mai predispuși decât adulții să

dezvolte simptome ale unei infecții cu bacteria
E.Coli, manifestările principale constând în dureri
de stomac grave și sensibilitate stomacală, ulterior
apărând și diaree apoasă, respectiv cu sânge. Iată
mai multe informații despre această afecțiune,
alături de complicațiile potențiale pe care le
prezintă în cazul copiilor.
 Simptome specifice unei infecții cu
E.Coli
• Copiii sunt mai predispuși decât adulții să prezinte
simptome de infectare cu tulpina E.Coli
O157:H7 (mai ales dacă au vârsta mai mică de 5
ani), în majoritatea cazurilor fiind vorba
despre crampe de stomac si sensibilitate
stomacală, diaree inițial apoasă care devine
hemoragică, greață și vărsături. Unele tulpini ale
bacteriei E.Coli sunt capabile să creeze o toxină (o
substanță otrăvitoare) care lezează mucoasa
intestinului subțire, putând conduce la simptomele
menționate (acestea în consecință cauzează
deshidratare).
• Există și situații în care nu se observă niciunul dintre
simptome, cei care o au putând răspândi infecția altora
fără a ști acest lucru. De asemenea, există multe
afecțiuni cu simptome similare infecției E.Coli;
diagnosticul diferențial este îngreunat de faptul
că majoritatea infecțiilor bacteriene care cauzează
diaree sunt însoțite de febră ridicată. Așadar, dacă
temperatura corporală rămâne în limite normale sau
crește ușor, medicul poate suspecta că este vorba despre
altă cauză a îmbolnăvirii (de cele mai multe ori infecția
cu E.Coli nu este însoțită de febră).
• Diareea cu sânge constituie un simptom comun în
cazurile confirmate de E.Coli localizat intestinal, însă
nu este o regulă (poate fi vorba de diaree fără sânge -
inițial are un aspect apos).
• Simptomele infecției cu E.Coli dispar de obicei în
aproximativ o săptămână, fără niciun fel de
complicații suplimentare. Însă în decurs de 2
săptămâni după ce apare diareea, pot surveni
probleme ale sângelui și ale rinichilor.

• Acestea conduc uneori la insuficiență renală și

chiar la dizabilități pe termen lung sau deces în
cazul unor copii.
 Cum se răspândește bacteria E.Coli
• Unele tulpini ale bacteriei E.Coli sunt inofensive și
trăiesc în mod natural în intestinele umane. Altele,
precum tulpina menționată anterior, O157:H7, sunt
infecțioase și se răspândesc prin apă sau alimente
contaminate sau de la alte persoane/animale infestate.
• Cel mai adesea infecția se răspândește când o
persoană consumă alimentele care conțin bacteria,
fiind vorba în special de carne tocată insuficient
preparată termic (precum cea din hamburgeri), bălegar
de animale (vaci, oi, capre sau căprioare) sau apă
contaminată, precum și lactate/sucuri nepasteurizate sau
vlăstari cruzi de plante.
• Simptomele debutează de obicei la 3-4 zile după
expunere și încetează în decurs de o săptămână.
Infecția este contagioasă cel puțin pe perioada
episoadelor diareice, uneori chiar mai mult.

• Infestarea cu această bacteria poate avea loc la copii nu

doar de la alimente riscate, ci și din locuri din mediul de
viață cum ar fi alți atingerea unor obiecte din
grădiniță/creșă; poate fi vorba despre o răspândire de la
o persoană la alta prin mâini murdare sau atingerea unor
suprafețe murdare, înot în apă contaminată sau
atingerea animalelor dintr-o fermă/grădină zoologică.
Părinții pot evita contactarea bacteriei oferind celor
mici lapte pasteurizat și asigurându-se că hamburgerii
sunt bine preparați termic.
 Tratament și complicații
• Medicul poate recomanda un test a unei mostre de
materii fecale pentru analiza în laborator prezneța
acestei bacterii, iar testele sanguine pot fi
recomandate pentru identificarea potențialelor
complicații. Deoarece acest tip de analiză presupune
un termen de 2-3 zile, tratamentul poate fi instituit
uneori și în baza unui diagnostic prezumptiv.
• Trebuie subliniat faptul că antibioticele nu sunt utile
în tratamentul infecțiilor cauzate de bacteria
E.Coli O157:H7, de fapt pot fi chiar dăunătoare. De
asemenea, medicamentele antidiareice pot crește
riscul de complicații și nu trebuie utilizate. Copiii
care suferă de o infecție cu E.Coli trebuie să se
odihnească cât mai mult posibil și să consume lichide
din abundență pentru a evita deshidratarea.
• Cei care sunt deja deshidratați pot necesita internarea în
spital în vederea administrării de lichide pe cale
intravenoasă, iar cei care suferă de sindrom hemolitic-
uremic pot necesită dializă pentru insuficiență renală
și/sau transfuzii sanguine.
• Cea mai des complicație cauzată de E.Coli în cazul
copiilor este reprezentată de sindromul hemolitic-
uremic. Simptomele acestuia includ o urinare cu
frecvență scăzută, un aspect palid sau umflat al
corpului, vânătăi inexplicabile, sângerare din nas sau
din gingii, oboseală extremă și convulsii. Sindromul
hemolitic-uremic poate prezenta potențial fatal și
necesită tratament de specialitate.
 • Majoritatea copiilor își revin complet. În
perioada de recuperare, copiii pot relua
activitățile uzuale după ce 2 analize de materii
fecale nu mai indică prezența bacteriei.

• Nu lăsați copiii să înoate în piscină sau să

frecventeze un parc acvatic cel puțin 2
săptămâni de la dispariția simptomelor.
 Infectia urinara cu Escherichia Coli
• O infectie de tract urinar poate fi cauzata de
ciuperci, virusuri si bacterii. Totusi, cel mai frecvent,
infectiile de tract urinar sunt cauzate de bacterii.
Bacteriile patrund cu viteza in tractul urinar si sunt
eliminate cu rapiditate, in mod normal, inainte de a
provoca infectii. Totusi, in unele cazuri, bacteriile
infrang sistemul natural de aparare al organismului
si pot declansa infectii. Infectiile de la nivelul uretrei
se numesc uretrite. Infectiile vezicii urinare poarta
denumirea de cistita, iar infectiile rinichiului se
numesc pielonefrita.
• Infectiile tractului urinar pot fi cauzate de orice tip
de bacterii, dar cel mai frecvent sunt declansate de
Escherichia Coli sau E coli. Acestea sunt bacterii
care se gasesc in mod normal in intestine. Infectiile
tractului urinar cu Escherichia Coli pot fi dureroase
sau incomode, dar sunt usor de tratat si prevenit.
• Exista mai multe tipuri de bacterii care fac parte din
grupul bacterian E Coli. Acestea sunt prezente in
intestine inca de la nastere si sunt principalele
organisme care ajuta la procesul digestiei
alimentelor. Bacteriile E Coli supravietuiesc in afara
organismului doar o perioada scurta de timp.
• Infectia urinara este afectiunea cauzata de
prezenta germenilor patologici la nivelul
tractului urinar (uretrite, cistite, prostatite,
pielonefrite).
In functie de zona pe care o afecteaza, infectia
urinara se imparte in doua categorii :

• înalta - afecteaza rinichii (pielonefrita)

• joasa - afecteaza uretra (uretrita), vezica
urinara (cistita), sau prostata (prostatita)
• Una din trei femei s-a confruntat cu un tip de
infecție urinară până la vârsta de 24 de ani. Infecțiile
apar preponderent la populația feminină fiind
influențate de anatomia uro-genitală specifică (uretra
mai scurtă) și de factori comportamentali.
• Escherichia coli este responsabilă pentru 80% din
cazurile de cistită și de peste 20 de ani se vorbește
despre faptul că 30% dintre toate tulpinile de E. coli
sunt rezistente la clasica Ampicilină. Între timp,
procentul a crescut și au apărut tulpini cu rezistență
și la antibiotice mai noi, iar cursa între bacterii și
antibiotice continuă.
• Rezistența germenilor la antibiotic este un subiect
vast, abordat generos în literatura ultimei decade.
În contextul folosirii exagerate a antibioticelor,
apar din ce în ce mai multe cazuri de infecții cu
germeni multirezistenți.
 Cauze
• Intrucât bacteria E Coli este in mod normal prezenta
in intestine, este intalnita adesea in scaun si in jurul
anusului. Uneori, aceste bacterii pot migra spre
uretra. Uretra este deschiderea prin care este
eliminata urina. De cele mai multe ori, sistemul
imunitar lupta impotriva bacteriei care incearca sa
colonizeze in alte zone ale corpului.
• Totusi, atunci cand sistemul imunitar nu actioneaza
cum ar trebui, bacteriile cresc si se multiplica, iar
rezultatul este infectia. Infectia poate curpinde intreg
sistemul urinar.
• Frecventa aparitiei infectiilor urinare este
mult mai crescuta la femei decat la barbati.
• Cauzele infectiei urinare se pot imparti in
doua categorii : factori determinanti si factorii
favorizanti.
• Factorii determinanti ai infectiei urinare sunt
reprezentati de enterobacterii (Escherichia
Coli, Klebsiella etc.) si mai rar de virusuri sau
fungi.
Factorii favorizanti ai infectiei urinare sunt :
• conditiile anatomice (uretra scurta la femei)
• consumul redus de lichide (flux urinar redus prin lipsa
de lichid in aparatul urinar)
• amanarea mictiunii cand apare necesitatea de a urina
(prin staza se favorizeaza inmultirea germenilor)
• varsta inaintata (apar modificari anatomice locale)
• adenomul de prostata (prin eliminare incompleta de
urina)
• litiaza aparatului urinar (favorizeaza adeziunea
bacteriana)
• constipatia (vecinatatea vezicii urinare cu tubul digestiv
favorizeaza migrarea germenilor)
• sarcina (schimba pozitia anatomica a aparatului urinar)
• menopauza (modificari hormonale)
 Simptome
• Infectiile sistemului urinar cauzate de E coli au o
varietate de simptome. Printre acestea se numara
durerea resimtita in zona partii inferioare a spatelui
sau a pelvisului, intrucat bacteriile determina
inflamarea rinichilor si a vezicii urinare.
• In cazul in care bacterilie se concentreaza asupra
uretrei, veti experimenta o senzatie de arsura si
durere in timpul sau dupa incheierea urinarii. Urina
ar putea fi inchisa la culoare sau tulbure, mirosul
acesteia se va modifica si ar putea contine chiar si
urme de sange.
 Cum sunt diagnosticate infectiile urinare
• Pentru a stabili daca o persoana sufera de o infectie
urinara, medicul ii va solicita acesteia sa descrie
simptomele urinare, apoi va recomanda bolnavului sa
colecteze o mostra de urina pentru analiza acesteia la
laborator.
• Infectia urinara se va depista in urma unei uroculturi,
analiza care implica recoltarea unei probe de urina intr-
un recipient steril in urma spalarii zonei genitale. Va fi
inclusa in recipient partea din mijloc a jetului de urina.
In cazul in care este prezenta infectia se va face si
antibiograma, ce va stabili care este gradul de
sensibilitate al germenilor prezent la diferite antibiotice.
• Diagnosticul infectiei urinare se face prin
identificarea germenilor care au provocat
infectia. Sunt necesare teste de laborator
: urocultura, sumar de urina corect recoltata,
antibiograma. Suplimentar, la pacientii cu
infectii recidivate sunt indicate ecografia
aparatului urinar si radiografia renovezicala.
• In cazul in care o persoana manifesta infectii urinare
recurente, medicul poate recomanda investigatii
suplimentare pentru a determina daca tractul urinar
este normal. Printre acestea se numara:
• Ecografia rinichilor si a vezicii urinare
• Cistouretrografie mictionala
• Cistoscopie
• Tomografia computerizata
• RMN
• Teste urodinamice.
 Infecția urinară în sarcină
• Infecția urinară în sarcină este o situație periculoasă
pentru evoluția sarcinii: risc de naștere prematură, risc
de afectare fetală (infecție).
• Recomandările sunt ca infecțiile urinare din sarcină să
fie tratate energic și agresiv, inclusiv bacteriuria
asimptomatică (fără să existe simptome, infecția iese la
testările obișnuite n.r). Pe de altă parte, tratamentul
intempestiv și incomplet cu antibiotic reprezintă baza
dezvoltării rezistenței germenilor. Nevoia de a trata
agresiv orice suspiciune de infecție urinară în sarcină și
recunoașterea pericolului de dezvoltare a rezistenței la
antibiotic creează un cerc vicios. La acest moment nu
există o soluție coerentă.
 Sindromul hemolitic-uremic, boală
provocată de E. Coli şi care duce la deces
• E. Coli este vinovat pentru sindromul hemolitic-
uremic, o boală deosebit de gravă, chiar mortală.
Această boală afectează în mod special copiii şi se
remarcă prin blocaj renal acut (uremie), anemie
hemolitică, dar şi pierderea celulelor trombocite
(trombocitopenie).
• În 25% dintre cazuri boală poate provoca şi
complicaţii neurologice de genul atacurilor de
apoplexie şi al comei. De aceea, acordaţi o maximă
atenţie simptomelor de E. Coli şi nu ezitaţi să vă
prezentaţi la doctor în cazul prezenţelor acestora.
 TRATAMENT
• Tratament medicamentos - Odata ce medicul a
diagnosticat infectia de tract urinar, in
urma uroculturii si a antibiogramei, va prescrie
tratament cu antibiotice. In functie de gravitatea
infectiei, tratamentul poate dura intre 3 si 14 zile.
• Tratamentul standard presupune utilizarea de trei zile a
unei combinatii de medicamente: trimetroprim si
sulfametoxazol. Bolnavilor alergici la sulfamide le sunt
prescrise doar trimetroprim. Chiar daca simptomele de
infectie dispar dupa una-doua zile, este recomandat ca
tratamentul sa se faca integral. In caz contrar pot fi
distruse doar o parte din bacterii, iar cele care raman se
pot multiplica din nou si pot provoca o infectie mult
mai severa.
• - Fluide - Toate persoanele diagnosticate cu o infectie a
tractului urinar ar trebui sa bea mai multe lichide.
Acestia se pot vindeca de infectiile usoare, daca beau
cantitati mari de apa sau ceaiuri care pot ajuta in lupta
cu E Coli. Chiar daca infectia este mai severa, consumul
marit de lichide poate creste eficienta medicamentelor.
• - Beta-lactamice - Cel mai frecvent recomandate
medicamente pentru tratarea infectiei tractului urinar cu
E coli sunt penicilina si amoxicilina. Pentru ca aceste
tipuri de medicamente sunt utilizate pe scara larga,
aproximativ 25% dintre tipurile de E Coli sunt
rezistente la amoxicilina. De aceea, specialistii prescriu
medicamente numite beta-lactamice, inclusiv
cefalosporine, dar si pivecilinam din clasa
amidinopenicilinelor.
• - Fluorochinolone - Din cauza utilizarii destul de
frecvente a combinatiei de trimetroprim si
sulfametoxazol pentru tratarea infectiilor tractului
urinar, unele tulpini de Escherichia Coli sunt deja
rezistente la acestea. Fluorochinolonele sau
chinolonele ar putea fi o alternativa de tratament.
Printre acestea, cel mai des recomandate sunt:
ofloxacin, ciprofloxacin, norfloxacin si levofloxacin.

• In cazul infectiilor severe, poate fi necesara

spitalizarea si introducerea de fluide pe cale
intravenoasa. Tratamentul se va face cu
aminoglicozide.
• Creșterea diurezei prin consum de multă apă,
precum și consumul de extract de merișor, care
schimbă PH-ul și are un ușor efect antibacterian pot
ajuta și se pot dovedi suficiente în cazurile ușoare de
cistită și congestie pelvină, însă nu pot substitui
tratamentul cu antibiotic în cazurile de infecție reală
(cu urocultură pozitivă).

• Vaccinuri precum Strovac sau auto-vaccinul pot

reduce frecvența infecțiilor urinare, dar nu pot
rezolva în întregime problema.
• Multe dintre cercetările din ultimii ani ce caută o soluție
pentru multirezistența germenilor la tratament se
bazează pe abordări alternative metodei tradiționale de
a găsi derivați din ce în ce mai puternici ai antibioticelor
clasice. Însă cea mai mare parte dintre aceste studii nu
au fost încă introduse în practica medicală.

• Un exemplu este folosirea polimerilor în formă de stea

pentru a distruge peretele celular al bacteriilor, folosirea
unor enzime provenite de la bacteriofagi — mici viruși
care infectează bacteriile (care la rândul lor se auto-
replică transmițând propria infecție virală). O altă
abordare este dezvoltarea de antibiotice derivate din
flora bacteriană umană (abordarea clasică fiind aceea de
a deriva antibiotice din sol sau anumite tipuri de
mucegai).
 Profilaxie
• Profilaxia infectiilor de tract urinar cu E Coli este
destul de simpla si implica mentinerea unei igiene
adecvate. Mai precis:
• dupa ce aveti scaun, trebuie sa va stergeti
intotdeauna din fata in spate, pentru a evita
raspandirea bacteriilor din scaunul dumneavoastra
in uretra.
• de asemenea, specialistii recomanda consumul de
suc de afine sau merisor. Se considera ca acestea
contin substante care previn aderenta la tractul
urinar a bacteriilor care cauzeaza infectiile urinare.
• În ceea ce priveşte prevenirea infecţiei cu Escherichia
coli, se recomandă spălatul frecvent al mâinilor cu apă
şi cu săpun după fiecare vizită la wc, după fiecare
schimbare a scutecului copilului, după contactul cu
animalele şi mediul în care trăiesc acestea, dar şi înainte
de a mânca sau de a pregăti mâncarea.
• Hidratarea permanentă, gătitul mâncării la temperaturi
adecvate (spre exemplu, carnea de vită trebuie gătită la
temperaturi de cel puţin 160 de grade, evitarea
consumului de lapte sau sucuri nepasteurizate, spălarea
ustensilelor cu care pregătiţi mâncarea, în timpul
preparării, în cazul în care au luat contact cu carnea
crudă, şi evitarea înghiţirii de apă atunci când practicaţi
înotul în piscine, bazine de înot, râuri, lacuri sau piscine
de curte.
 Recomandări
• Respectaţi cu stricteţe regulile de igienă individuală
şi cele legate de manipularea, prepararea şi
depozitarea alimentelor.
• Spălatul corect al mâinilor cu apă şi săpun,
minimum 30 de secunde, pe ambele feţe, insistând
pe pliurile de flexie şi unghii, de fiecare dată când
schimbaţi scutecele sau hainele copilului, utilizaţi
toaleta sau gătiţi.
• Utilizaţi scutecele de unică folosinţă, prosoapele
individuale.
• Spălaţi periodic cu dezinfectant robinetele chiuvetelor şi
toaletele sau cada.
• Spălaţi atent ustensilele (cuţite, furculiţe, farfurii) şi
recipientele din bucătărie înainte şi după ce vin în contact cu
alimentele cu risc.
• Consumaţi doar apă din surse sigure, carne preparată
suficient termic, lapte pasteurizat, legume şi fructe spălate
corespunzător sub jet de apă.
• consum de lichide minim 2 litri pe zi
• igiena riguroasa a organelor genitale
• nu se amana momentul mictiunii atunci cand apare
necesitatea de a urina
• se evita constipatia
• mictiune dupa contactul sexual
 BIBLIOGRAFIE
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Escherichia_coli
• https://www.qbebe.ro/copilul/sanatate/pericolul_ecoli
_la_copii#cum_se_r%C4%83sp__si__acirc;nde%C8%99
te_bacteria_e.coli
• http://www.sfatulmedicului.ro/Toxiinfectii-
alimentare/infectia-cu-escherichia-coli_6730
• http://www.cdt-babes.ro/articole/infectie-urinara.php
• https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-
medicale/infectie-escherichia-coli-ecoli-cauze-
simptome-tratament
• http://www.desprecopii.com/info-id-1676-nm-Infectia-
cu-Ecoli-simptome-contaminare-si-prevenire.htm
• https://www.totuldespremame.ro/tu-mama/sanatatea-
familiei/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-e-coli