Metoda Delphi

Metoda Philips 6/6

DINU DENIS
DINCULESCU CARLA

FLAUGIU MIHAELA
DIȚĂ IOAN ANDREI
 Metoda Delphi

Este o metodă populară atât în procesul de

prognozare cât și în cel decizional.

Principalul său scop este acela de a facilita

ajungerea la un acord între experții grupului,
care au opinii diferite.
 Principiile metodei Delphi
Se folosesc mai multe runde de chestionare, iar
cu fiecare rundă întrebările devin mai precise;
• După fiecare rundă se face procesare statistică a
opiniilor experților;
• Rezumatul statistic al opiniilor experților este
prezentat tuturor experților;
• În cazul în care părerea unui expert este semnificativ diferită de
opinia colectivă, expertul în cauză trebuie să își justifice opinia;
• De obicei chestionarele completate de experți sunt anonime.

În consecință, metoda Delphi permite obținerea unei păreri comune.

Mai mult decât atât, acest lucru se realizează fără a exista discuții
între experți.
Principalii poli ai acestei metode sunt:
- selectarea experților cu experiență corespunzătoare și
- asigurarea anonimatului cel puțin în prima fază a interviurilor,
reintervievarea după prima rundă,
- sintetizarea rezultatelor
- elaborarea unei prognoze pe bază de consens.
 Metoda Philips 6/6

Metoda Philips 6/6 a fost elaborată

de către profesorul de literatură J.
Donald Philips care a testat-o la
Universitatea din Michigan.
Este similară brainstorming-ului şi
tehnicii 6/3/5, însă se individualizează
prin limitarea discuţiei celor 6
participanţi la 6 minute.
Etapele metodei Philips 6/6:

1. Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducător de

grup). Secretarul fiecărul grup are în plus, sarcina de a consemna ideile colegilor.
Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului şi prezintă
concluziile.

2. Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de către

fiecare grup şi motivarea importanţei acesteia.
Etapele metodei Philips 6/6:

3. Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute.

Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la sfârşit
se reţin ideile cele mai importante sau pot fi discuţii progresive în care fiecare
participant expune în cadrul grupului său o variantă care e analizată şi apoi se
trece la celelalte idei.
4. Colectarea soluţiilor elaborate.
Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate în
scris coordonatorului colectivului (profesorului).
 Etapele metodei Philips 6/6:

5. Discuţia colectivă este urmată de decizia co-lectivă în ceea ce priveşte soluţia

finală, pe baza ierarhizării variantelor pe tablă.

6. Încheirea discuţiei se face în urma prezentării din partea profesorului a

concluziilor privind participarea la desfăşurarea activităţii şi a eficienţei
demersurilor întreprinse.
Avantajele metodei Philips 6/6 sunt similare
braistorming-ului şi tehnicii 6/3/5, în ceea ce
priveşte facilitarea comunicării, obţinerea într-un
timp scurt a numeroase idei, prin intensificarea
demersului creativ şi prin stimularea imaginaţiei
tuturor participanţilor.

Dezavantajele apar atunci când numărul

participanților nu este multiplu de 6 şi nu poate fi
respectată limita de timp impusă, de 6 minute.
 Bibliografie
1.E. Burduş – Tratat de management, Editura Economică, Bucureşti, 2005

2.Filip, F.G., B. Barbat (1999). Informatica industriala; noi paradigme

si aplicatii, Ed. Tehnica, Bucuresti.

3.Nicolescu, O., M. Nastase (2000). Metoda sedintei. În O. Nicolescu (coord.). Sisteme, metode si tehnici
manageriale ale organizatiei. Editura Economica, Bucuresti,p. 427-444.

4.O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentele Managementului organizaţiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
2002

5.T. Zorţelan, E. Burduş, G. Căprărescu, Managementul organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 1999

6.Samuel C. Certo – Managementul modern, Editura Teora, Bucureşti, 2002;

VĂ MULȚUMIM !