Sunteți pe pagina 1din 10

MODELUL LITERAR ŞI TINERII

Elevi din clasa a IX-a B:


1. Oseciuc Oana
2. Puflea Gabriela
3. State Larisa
4. Oană Maria

Prof. coord. Maria Florenţa Drăgan


Prof. coord. Gabriela Chipon

COLEGIUL TEHNIC “GHEORGHE ASACHI” FOCŞANI


 Anotimp privilegiat al vieţii, tinereţea este vârsta
de aur a destinului fiecăruia dintre noi, când totul pare
posibil şi când contrariile se armonizează într-un întreg.
Tinerii sunt însufleţiţi de entuziasm şi de vitalitate,
pentru că, în multe privinţe, ei sunt nişte neiniţiaţi în
tainele vieţii şi, de aceea, orice nouă experienţă de viaţă
o receptează cu bucurie şi interes şi o trăiesc cu o
dăruire totală.
 Tinereţea este vârsta marilor începuturi, a marilor
promisiuni şi a deschiderilor către spectacolul fascinant
al vieţii.
Adolescentul încearcă să depăşească
limitele pe care adulţii le impun, adeseori
tocmai din dorinţa de a nu se supune lor,
căci ideea este să trăieşti cât mai diferit şi
mai presus de ceilalţi.

Experienţa proprie este dovada cea mai


puternică şi mai convingătoare, care ţine
loc întrebărilor fãrã rãspuns la care
adulţii, în general, nu se prea oferă să
caute soluţii.

Tânărul adolescent simte însă şi dorinţa


de a se retrage în sine ca la semnalul unei
voci interioare mai presus de voinţă.
Adolescenţa este şi perioada în
care se alege un model.
Ce modele putem urma:
părinţii, profesorii, preoţii,
persoanele consacrate,
sfinţii sau fotbaliştii,
dansatoarele, cântăreţii?
Familia ar trebuie să fie model
şi "însoţitoare" permanentă
a copilului care devine
adolescent, tânăr şi, la
rândul lui, părinte.
Tinerii din ziua de azi au preocupări din ce în ce mai variate.
Unii dintre ei practică un sport: fotbal, tenis, atletism. Alţi tineri
sunt preocupaţi cu cititul, cu excursiile sau pur şi simplu ascultă muzică.

Preocupările variază de la individ la individ în funcţie de domeniul


de interes.
Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului român sunt fotbalul
şi muzica.
Cei mai mulţi tineri au ca modele în viaţă fotbalişti sau oameni din
lumea muzicii.
Ce e tragic însă e că tânărul din ziua de azi nu mai citeşte aşa mult,
el preferând să vadă un film să asculte muzică sau chiar să stea degeaba.
Scopul lecturii nu este doar delectarea, petrecerea plăcută a timpului.
Citim pentru a ne instrui, pentru a găsi modele de viaţă, exemple de
conduită, destine exemplare.
Întâlnim în paginile cărţilor oameni adevăraţi sau personaje fictive,
oameni slabi sau oameni puternici, naturi malefice sau pozitive,
prezentate în viziuni fie idealizate fie de un crud realism.
Curiozitatea noastră rămâne aceeaşi, pentru că literatura reprezintă,
în bună măsură, şi un spaţiu al confruntării experienţei noastre de viaţă cu
experienţa celorlalţi.
Ceea ce căutăm în lecturile noastre e mai puţin banalitatea vieţii şi
mai mult excepţiile ei.
“Inima unei mame este un abis, în adâncul
căruia se află pururea o iertare.” ( Balzac )
 Ceea ce înnobilează dragostea
mamei pentru copilul ei este spiritul de
sacrificiu împins, adesea, până la jertfa
de sine. O mamă oferă totul, fără a
aştepta nimic în schimb. Iubirea
maternă este singura capabilă de iertare
necondiţionată şi de sacrificiu deplin.
 În literatura română de la mama
ştrengarului Nică din Amintiri din
copilărie de Ion Creangă, până la Mara,
personajul omonim al lui Ioan Slavici,
mamele sunt ilustrate în ipostaze mereu
iertătoare şi uneori sacrificiale.
MANOLE, protagonistul baladei
Mănăstirea Argeşului
Manole reprezintă ideea de dăruire totală a unui artist, este un constructor
excepţional, iar rodul muncii sale nu poate fi altfel. Viaţa, limitată prin
însăşi condiţia umană, merită a fi jertfită într-un mit al întemeierii.
Manole este concomitent un erou mitic, devenind exemplar prin dăruire şi
jertfa de sine, şi unul tragic, a cărui conştiinţă problematizează esenţa
artei: aceasta este profund morală, dar sacrificiul impus artistului este
asociat unui păcat. Binele estetic, cântat de Manole, absoarbe în
realizarea lui un rău – sacrificiul, omorul – cu care omul superior nu se
împacă până la sfârşit.
Ştefan cel Mare,
simbol al vitejiei şi dragostei de ţară
Trăsăturile dominante ale voievodului sunt voinţa şi dorinţa de
dreptate:” a prigonit pe lotri, a bătut peste fălci pe duşmani, a grăbit
sfârşitul vicleniilor.” Reuşitele sale, izbânzile şi victoriile nenumărate îl
fac să fie privit ca un mit, ca un ales al divinităţii. Politica pe care el
o duce este una dreaptă, iar ” braţul măriei sale a lovit, a stăpânit şi
a călăuzit”.

Exemplu prin faptele sale, prin caracterul său, Ştefan este un


simbol al patriotismului, al dragostei de ţară şi de popor, al dreptăţii,
al demnităţii şi al cinstei, iar Sadoveanu este cel care prin romanul
Fraţii Jderi prezintă “Soarele Moldovei” într-un mod memorabil, figura
sa intrând în lumea sfinţilor.
CONCLUZII
 Înţelegem că singurul nostru model nu ne poate fi decât
adevăratul eu, matricea aceea umană de la care plecăm şi la care
trebuie să ajungem. Noi, cei ce putem fi, dezbăraţi de toată zgura
acumulărilor formale, de toate şabloanele asimilate dar niciodată
conştientizate, de toate improvizaţiile născute din dorinţa de a juca un
rol.

 Modelele sunt bune ca material de studiu dar nu ca sisteme de


referinţă, folositoare ca exemple de drum şi de folosire a capacităţilor
proprii dar nu ca fotografii pe care să le punem în locul oglinzii în care
nu prea mai avem chef să ne uităm.