Sunteți pe pagina 1din 45

CURS SEXOLOGIE

ABORDAREA PSIHOLOGICA IN
DISFUNCTIA SEXUALA
FEMININA
INTRODUCERE
Sexualitatea a devenit o
latura importanta
recunoscuta a sanatatii.
Mai mult decat asigurarea
stricta a functiei
reproductive, sexualitatea
implica dar nu se limiteaza
la experiente biologice,
psiho-socio-emotionale,
cognitive si culturale.
FACTORII CARE INFLUENTEZA
COMPORTAMENTUL SEXUAL
Comportamentul sexual poate include aspecte cognitive si
fiziologice si poate orienta un partener intr-o relatie hetero sau
homosexuala sau catre autosatisfacere.
•Endocrinologia reproductiva prin steroizii sexuali si
neurotransmitatori contribuie semnificativ la debutul si
‘timing’ul comportamentului sexual.
•Factori psihologici - relatiile interpersonale, imaginea
corporala, aprecierea sexuala de sine si o experienta
psihosexuala anterioara - afecteaza functia sexuala.
•Anumite substante pot influenta sexualitatea si anume unele
medicatii prescrise, preparate din plante sau abuzul de
droguri.
•Factori culturali joaca un rol in exprimarea
comportamentului sexual, afectand anumite aspecte
psihologice si sociale.
FAZELE RASPUNSULUI SEXUAL

Fazele raspunsului sexual bazate


pe modelul de comportament
motivational-psiho-fiziologic au
fost descrise in DSM-IV ca fiind
urmatoarele: dorinta, excitatia,
orgasmul si rezolutia.

Clasificarea diagnostica actuala in


ceea ce priveste disfunctia
sexuala foloseste primele trei
faze ale raspunsului sexual,
rezolutia fiind o faza pasiva ce
urmeaza orgasmului si nu este
asociata cu o patologie sexuala.
Dorinta sexuala implica componente fiziologice,
cognitive si comportamentale manifestate prin ganduri si
fantezii sexuale si interesul in participarea la o activitate
sexuala.
Excitatia sexuala semnifica excitatie psihica si dorinta ca
activitatea sexuala sa continue, precum si excitatie
fiziologica manifestata la femei prin: congestie pelvica,
congestie si lubrefierea vaginului.
Orgasmul este procesul fiziologic de relaxare a tensiunii
sexuale si se traduce printr-un sentiment de placere,
contractii ritmice ale regiunii perineale si ale organelor
reproductive, precum si modificari asociate ale
aparatelor cardiovascular si respirator.
Intrucat femeile nu au perioada refractara
postorgasmica, acestea au potentialul de a experimenta
orgasmul multiplu.
Anumite clarificarii teoretice cu
privire la raspunsul sexual la
femeile implicate intr-o relatie
de lunga durata au sugerat ca
dorinta sexuala este sensibila
la factori asociati cu decizia
de a participa la activitatea
sexuala, apropierea
emotionala, dedicatia in
relatie, toleranta, acestea
determinand o accentuare a
excitatiei cu permiterea in mod
constient a continuarii
activitatii sexuale.
ORGASMUL FEMININ SI MASCULIN :
Există diferenţe între sexe în ce priveşte
orgasmul iar neglijarea nevoilor orgasmice
duce la disfuncţionalităţi ale cuplului.
ORGASMUL FEMININ SI MASCULIN :

Aceste diferenţe cunosc variaţii individuale,


existând femei care pot atinge rapid
orgasmul în cazul unei legături bine
sudate sau bărbaţi care pot întârzia
suficient ejaculare sau pot renunţa la ea
(în cazul unor practici sexuale tantrice –
unii considerând că în astfel de cazuri
poate avea loc o ejaculare retrogradă).
ORGASMUL FEMININ SI MASCULIN
Orgasmul masculin:
mică latenţă
preorgasmică – în
general bărbatul
trebuind să facă
eforturi pentru a
întârzia ejacularea;
latenţa postorgasmică
este mare.
Orgasmul feminin: are
o mare latenţă
preorgasmică, femeia
având nevoie de o
stimulare mai energică
pentru a atinge
orgasmului.
ORGASMUL FEMININ SI MASCULIN :
Bărbatul nu poate mima
orgasmul, fiind într-un fel
„obligat la orgasm”;
Femeia poate să-l mimeze
şi să aleagă dacă să aibă
sau nu orgasm (ea îşi
poate bloca orgasmul).
ORGASMUL SIMULTAN

Important pentru evoluţia unui cuplu este modelul


în care cei doi parteneri cunosc particularităţile
orgasmice ale celuilalt şi sunt dispuşi să ţină
seama de ele, astfel încât fiecare dintre ei să
primească şi să dea satisfacţie.
Unul dintre marile mituri este cel privitor la
orgasmul simultan, care nu este obligatoriu pentru
buna relaţie, nici o realitate în majoritatea
cuplurilor.
Multe cupluri obsedate de căutarea orgasmului
simultan sfârşesc prin blocaje la unul dintre
parteneri prin crearea unui sentiment de
vinovăţie.
Cel mai frecvent victima este femeia care
simulează orgasmul simultan de teama de a
nu-şi dezamăgi partenerul, făcându-l să caute
relaţia ideală în altă parte.
Definitia disfunctiei sexuale si a
tulburarilor sexuale
Insatisfactia sexuala poate fi definita ca o
expresie a lipsei placerii sau durere sexuala
Disfunctia sexuala – tulburare in functia
sexuala implicand una sau mai multe faze ale
raspunsului sexual sau durere asociata cu
activitatea sexuala
Tulburarea sexuala – disfunctia sexuala ce
intruneste criterii DSM IV pentru tulburarea
sexuala (disfunctia si stresul intens asociat cu
activitatea sexuala).
DISFUNCTIA SEXUALA A FEMEII
La femei disfunctia sexuala clasificata in
DSM IV este bazata pe primele trei faze
ale raspunsului sexual si include:
disfunctia de dorinta sexuala, tulburarea
excitatiei sexuale si tulburarea orgasmica.
De asemenea exista doua tulburari sexuale
asociate cu durerea: dispareunia si
vaginismul.
Disfunctia sexuala si tulburarea sexuala pot afecta
negativ calitatea vietii prin impactul asupra relatiei de
cuplu, a stimei de sine si pot influenta aderenta la
medicatia prescrisa.
DATE EPIDEMIOLOGICE (1)

Insatisfactia sexuala a fost invocata de 47% din 1749 de femei


intervievate in 1992 care au fost active dpdv sexual in anul anterior,
cele mai frecvente acuze fiind: libido scazut 33%, dificultate in
atingerea orgasmului 24% si probleme de lubrefiere 19%. Studiul a
raportat o scadere a prevalentei problemelor sexuale cu cresterea in
varsta, cu exceptia problemelor de lubrefiere si excitatie.
Acuzele femeilor tinere in scaderea dorintei si atingerea orgasmului
au fost mai multe comparativ cu femeile in varsta, de asemenea
femeile nemaritate au avut nemultumiri de 1,5 ori mai mult
comparativ cu cele maritate cu privire la acelasi lucru.
La femeile cu nivel educational crescut s-au inregistrat mai putine
acuze cu privire la scaderea placerii sexuale si anxietate sexuala
comparativ cu cele cu nivel educational scazut.
Au fost raportate si diferente culturale; femeile hispanice au mai
putine acuze dpdv sexual comparativ cu cele de culoare, care au
raportat o scadere a dorintei si a satisfactiei sexuale, sau cu cele din
rasa alba care au raportat o frecventa mai mare a durerii sexuale.

Psychiatric Clinics 2003, Anita H Clayton


University of Virginia
DATE EPIDEMIOLOGICE (2)

O istorie de trauma sexuala sau o scadere a nivelului


social au un impact negativ asupra comportamentului
sexual, iar problemele de sanatate sunt asociate
frecvent cu dispareunia.
Anxietatea si depresia au fost asociate in mai mult de
50% din cazuri cu scaderea libidoului, a placerii si
orgasmului. Mai mult de jumatate din femeile intervievate
au manifestat interes in a primii ajutor profesional in
ceea ce priveste problema sexuala, insa doar 10% au
primit acest ajutor.
Tulburarea dorintei sexuale cu hipoactivitate pare a fi
problema cea mai frecventa la femei cu o prevalenta
cuprinsa intre 5-6%. In plus aceasta tulburare apare
frecvent in asociere cu alte probleme sexuale.

Psychiatric Clinics 2003, Anita H Clayton


University of Virginia
DATE EPIDEMIOLOGICE (3)

Prevalenta pe viata a tulburarii de excitatie feminine a fost raportata


la 6% pe un lot mare de paciente care a cuprins femei intre 55-57 de
ani in timp ce o prevalenta de 21% a fost gasita la femeile cu
sindrom premenstrual clinic.
Prevalenta pe viata a tulburarii de orgasm a fost identificata, in
acelasi studiu,de aproximativ 4 % conform DSM III la femeile intre
55-57 de ani, fata de o prevalenta de 5 % la cele cu sindrom
premenstrual.
Dispareunia si vaginismul au fost raportate mai frecvent la
pacientele cu schizofrenie urmate de cele cu tulburari afective
{anxietate si depresie}.
Pacientele cu afectiuni organice in special cele cu afectiuni
endocrinologice si neuropatie, femeile cu IRC si dializa, au rate de
risc mai mari in ceea ce priveste disfunctia sexuala,respectiv 25-
67%.

DSM III
CAUZE DE DISFUNCTIE SEXUALA
FEMININA
Boli cardio-vasculare, diabet zaharat, artrita, incontinenta
urinara
Medicamente, droguri, alcoolism
Afectiuni ginecologice: distrofii sau atrofii vulvare sau
vaginale, herpes simplex, bartholinita, cicatrice de
epiziotomie, boli rectale, uretrita, endometrioza, infectii cu
papilomavirus, cistocel, rectocel, prolaps uterin
Histerectomia, cancerul de san, cancerele de sfera
genitala (prin alterarea psihologica a simbolurilor
feminitatii)
Menopauza
Factori psiho-sociali: conflicte interpersonale (relatii
extraconjugale, comunicare sexuala redusa)
intrapersonale (religioase, restrictii sociale), istoricul
sexual (abuz, viol, lipsa experientei sexuale), stress
(material, probleme familiale sau profesionale, depresie)
Medicamente ce induc disfunctie sexuala
feminina
- Medicatii ce influenteaza dorinta sexuala:
1. Psihotrope (antipsihotice, barbiturice, litiu, benzodiazepine,
antidepresive triciclice)
2. Antihipertensive si medicatie cardiovasculara (digoxin,
clonidina, spironolactona, betablocante)
3. Preparate hormonale (Danazol, agonisti de GnRH,
Contraceptive orale)
4. Altele (Indometacin, Ketoconazol, Fenitoin)

- Medicatii ce influenteaza excitatia sexuala:


Anticolinergice, antihistaminice, antihipertensive, psihotrope
(IMAO, benzodiazepine, antidepresive triciclice)

- Medicatii ce induc disfunctie orgasmica: MetilDopa, amfetamine,


antipsihotice, benzodiazepine, narcotice, antidepresive
triciclice
MANAGEMENTUL DISFUNCTIEI
SEXUALE (1)

Evaluarea functiei sexuale la femei poate fi


impiedicata de anumiti factori precum:
– necomunicarea datorita rusinii, fricii sau
ignoranta in ceea ce priveste functionarea
normala sexuala,
– lipsa interesului sau absenta unei relatiei
sexuale,
– atribuirea disfunctiei sexuale altor factori
stresori.
MANAGEMENTUL DISFUNCTIEI
SEXUALE (2)
Medicul poate esua in evaluarea adecvata a
functiei sexuale a pacientului datorita:
– fricii de a fi interpretat ca fiind intruziv sau seductiv,
– prin plasarea sanatatii sexuale pe un loc inferior in
evaluarea starii de sanatate a pacientului,
– necunoasterea disfunctiei sexuale produsa de o
anumita medicatie sau boala,
– disconfortul in chestionarea pacientului cu privire la
viata sexuala
– nefolosirea unor intrebari specifice pentru evaluarea
starii de sanatate sexuala.
Anamneza sexuala

Cuprinde:
– evaluarea functiei reproductive cu informatii privind:
debutul pubertatii,
istoria sarcinilor si avorturilor,
faza actuala a ciclului menstrual
varsta la care a debutat tranzitia la menopauza
– varsta si natura primei experiente sexuale,
– istoria de abuz sexual in copilarie sau trauma
sexuala ca adult,
– statusul relatiei sexuale actuale,
– nivelul actual al functiei sexuale punctand fiecare faza
a raspunsului sexual si nivelul de satisfactie sexuala.
Comorbiditati
Documentarea cu privire la existenta unui diagnostic
medical sau psihiatric este foarte important; cele mai
frecvente conditii care duc la afectarea functiei sexuale
includ afectiunile psihiatrice, neurologice, endocrine,
infectioase autoimune si genitourinare.
Afectiunile psihice pot scadea dorinta sexuala cum ar fi
tulburarile depresive 70% si tulburarile de apetit
alimentar sau pot fi asociate cu disfunctii orgasmice ca in
tulburarea histrionica a personalitatii si schizofrenie.
Alte afectiuni care influenteaza frecvent functia sexuala:
scleroza multipla, boala Crohn, DZ, statusul
postchirurgie in sfera genitala.
Este importanta identificarea tuturor substantelor ce pot
interfera cu functionarea sexuala normala, probleme
frecvente fiind observate cu anumite antidepresive,
medicatia antipsihotica, anti HTA,contraceptivele
hormonale si blocantii H2.
Examen clinic si investigatii

Studiile de laborator trebuiesc indicate in situatii clinice


specifice si includ: functia tiroidiana, HBA1C, profilul
lipidic, SHBG, testosteronul total sI liber, estradiol, PRL,
FSH si LH.
Evaluarea neurologica si genitourinara poate fi indicata
in cazul in care istoria si datele de laborator sugereaza o
problema la acest nivel.
Daca este identificata o disfunctie sexuala este necesara
evaluarea unor criterii pentru disfunctia sexuala cum ar fi
stresul sau dificultatea de a relationa.
In cazul in care mai mult de o tulburare sexuala este
identificata, atentia trebuie orientata catre determinarea
problemei primare. Deoarece cauza sau cauzele
disfunctiei sexuale pot fi multiple toti factorii determinanti
trebuie evaluati in vederea initierii unui tratament
specific.
Abordarea psihologica a pacientei cu
tulburări în sfera genitală:
Primii demografi şi psihiatri din secolul al 18-lea când
trebuiau să invoce sexul trebuiau să ceară iertare
cititorilor că trebuie să abordeze subiecte frivole.
Există o problemă de comunicare când medicul
trebuie să abordeze probleme legate de sexualitate sau
de zonele genitale ca regiuni anatomo-functionale. O
astfel de situaţie reprezintă o barieră majoră în calea
atitudinilor şi practicilor medicale fie că este vorba de
prevenţie sau terapie.
De partea cealaltă a binomului, în atitudinea
pacientei problemele legate de genitalitate şi sexualitate
vor fi lăsate pe ultimul plan, patologia fiind adesea
considerată în altă sferă.
Metode de abordare:
- Activ/pasiv – completa pasivitate a pacientului şi preluarea de către
medic a tratamentului. Pacientul nu işi asumă virtual nici o
responsabilitate pentru propria îngrijire şi participă la tratament.
Acest model este adecvat când pacientul este inconştient, imobilizat
sau copil.
- Profesor/student: asumarea de către medic ai rolului paternalist şi
de control.
- Modelul participării mutuale: implică egalitate între medic şi
pacient; ambii participanţi au nevoie şi depind de aportul celuilalt.
Nevoia de o relaţie medic-pacient bazată pe un model de participare
mutuală şi activă este cea mai evidentă în tratamentul unor boli
cronice ca IRC, DZ, în care cunoştinţele pacientului şi acceptarea
tratamentului sunt puncte critice pentru succesul tratamentului.
- Prietenia: considerată ca un model disfuncţional, dacă nu chiar
neetic. Reprezintă adesea o problemă psihologică primară şi
profundă, care are o nevoie emoţională de în a schimba îngrijirea
pentru pacient într-o relaţie de împărtăşire mutualăa informaţiilor
personaleşi a dragostei. Acest model adesea implică o perpetuare
nedeterminată a relaţieidecât un sfârşit adecvat şi o şergere a
graniţelor dintre profesionalism şi intimitate.
Ritualuri pentru a avea acces medic:
umilinţa pacientului care trebuie să-şi afirme neajutorarea
etalarea suferinţei într-un mod standardizat sub formă de simptome
programarea la consultaţie sau înscrierea pe o listă de aşteptare
aducerea unei ofrande chiar înainte de a începe dialogul
îmblânzirea spiritelor care îl înconjoară pe doctor (asistente, infirmiere,
secretari, portari)
pacientul trebuie să-şi sacrifice părţi din corpul său ca să-şi câştige atenţia
medicului: sânge, urină, ţesuturi pentru analize
găsirea unor momente pe care medicul să le dedice exclusiv pacientei
doctorul este îmbrăcat într-o uniformă simbolică, întronat în spatele unui
birou şi tăcut ca un sfinx
pacientul, din contră, stă gol pe un scaun sau pe o canapea şi asta numai
pentru că s-a pierdut bunul obicei al îngenuncherii, corpul şi spiritul lui fiind
accesibil doctorului
mormăielile doctorului ca şi prezicerile Pythyei la oracolul din Delphi sunt
ambigue şi de obicei într-o limbă inaccesibilă pacientului.
Medicul şi problemele legate de
sexualitate:
La această concepţie contribuie adesea
atitudinea medicală ca şi pseudoetiologia sau
etiologia îndoielnică a tulburărilor ce afectează
sfera genitală în care mulţi medici de ambele
sexe îşi proiectează complexele.
Medicii, cu care pacienta ar trebui să fie cel mai
adesea în contact pentru patologia specific
feminină sunt medicul de familie, ginecologul şi
psihiatrul. Aceste trei categorii de specialişti ar
necesita din această cauză o formare
suplimentară.
Abordarea pacientei cu probleme:
Fiţi disponibili pentru pacientele care vor să dicute problemele sexuale.
Recunoaşteţi posibilitatea unor probleme sexuale rezultate din probleme
medicale sau proceduri chirurgicale.
Ajutaţi pacienta să verbalizeze aceste sentimente.
Dacă pacienta este victima unui viol sau incest adună semnele fizice
evidente şi pune-le la dispoziţia forurilor legislative. Încujează pacienta
să discute despre situaţie cât mai complet posibil.Ţine o înregistrare
scrisă a descrierii făcută de pacientă pentru atacatori şi pentru
eveniment pentru că pacienta va fi incapabilă sa-şi reamintească mai
târziu detalii.
Ajut-o şi urmăreşte-i îngrijirea pentru a diminua tulburarea emoţională pe
care pacienta o trăieşte.
Recunoaşterea problemelor sexuale asociate procesului reproductiv,
infertilitatea, eşecul, anomaliile fetale, moartea. Pacienta şi partenerul
necesită ajutor pentru a lupta cu sentimentele lor.
Lupta cu propriile credinţe şi sentimente despre sexualitate şi
comportamentul sexual. Lectura şi urmărirea filmelor poate fi folositoare.
Separă standardele tale de ale pacientului pentru a nu-l judeca.
Păstrează secretul absolut în legătură cu tot ce vei afla despre aceste
probleme.
Cele mai frecvente cauze ale frustrării în
comunicarea cu medicul:
Perspectiva pacientului Perspectiva medicului

Doctorul nu mă ascultă Nu am destul timp

Doctorul nu se ocupă de Pacienta are prea multe


toate problemele mele probleme
Doctorul nu-mi explică Pacienta nu înţelege
nimic
Strategii pentru sentimente dificile:

– ascultă, dă pacientei timp să răspundă


– pune întrebări deschise
– aşteaptă ca pacienta să termine propoziţia
– rezumă continuu conţinutul de simptome şi
sentimente
– foloseşte răspunsuri empatice
– încearcă să descrii exact simptomele
pacientei cu cuvintele sale.
TRATAMENT
Tratamentul trebuie oferit acelor femei care acuza
insatisfactie, disfunctie sau o tulburare sexuala.
Disfunctia sexuala poate raspunde unui tratament
specific al afectiunii medicale sau psihiatrice
determinante, eliminarea sau reducerea dozei de
substanta care interfereaza cu functia sexuala,
adaugarea unei medicatii sau antidot pentru problema
sexuala, stimularea responsivitatii sexuale prin educatie\
psihoterapie.
Reducerea numarului de medicamente, reducerea
dozelor cand este posibil, substitutia medicatiei cu una
care produce afectarea functiei sexuale cel mai putin
posibil si tratamentul medicamentos – psihiatric al
conditiilor ce pot contribui la exprimarea unei disfunctii
sexuale, pot duce la remisia completa sau ameliorarea
disfunctiei sexuale.
Tratamentul tulburarii sexuale primare poate include
psihoterapie, in special atunci cand este prezenta o
experienta sexuala negativa.
TRATAMENT
Terapia de substitutie hormonala poate juca un rol in disfunctia
sexuala asociata tranzitiei catre menopauza si femeilor in
postmenopauza. Estrogenii pot imbunatatii faza de excitatie.
SARM – Tibolon poate avea efect benefic asupra functiei sexuale la
femeia in menopauza cu indicatie de SARM. Acelasi efect il poate
avea si DHEA-S.
Tratamentul 12 saptamani cu testosteron transdermal si cu
estrogeni la femeile cu menopauza indusa chirurgical si tulburari ale
functiei sexuale poate imbunatatii frecventa activitatii sexuale si a
placerii cu atingerea orgasmului in comparatie cu placebo.
Femeile in premenopauza cu tulburari ale libidoului si hipoactivitate
tratate cu Wellbutrin SR (Bupropion) 8 saptamani au raportat
imbunatatirea libidoului si satisfactiei sexuale.
Cu Sildenafil s-a inregistrat o crestere a activitatii psihice (dupa o
singura doza de 100 mg) si a activitati subiective sexuale (dupa 6
saptamani de tratament ambulator) la femeile cu tulburarile de
excitatie sexuala.
Femeile postmenopauza cu tulburari de excitatie au demonstrat
cresterea raspunsului psihologic la precursori ai
NORADRENALINEI, VL-ARGININA si alfa2 blocanti dar nu s-a
observat o diferenta semnificativa fata de placebo.
Livial- o clasa aparte

● Trateaza simptomele menopauzei


● Imbunatateste dispozitia si buna-starea
sexuala
● Nu stimuleaza tesutul mamar
● Incidenta mica a tensiunii mamare
● Fara efecte pe sistemul cardio-vascular
● Fara proliferare endometriala
● Trateaza atrofia vaginala
● Previne pierderea de masa osoasa
Livial: Effects on mood and sexual well-being

Effects on sexual function


% Baseline
110
After 4 months

* * * *
* * * * *
*
55

* P< 0.05 between groups


Results of the questionnaire about sexual desire (VAS)
Egarter C. et al, Acta Obstet Scan 2002
Livial: Effects on mood and sexual well-being

Effects on sexual function


Baseline
60 *
After 4 months
50 *
% *
n.s.
40

30

20
* *
10
n.s.

0
Ability to Coital Vaginal Vaginal Little Strong Contentment
have orgasm pain relaxation dryness sexual desire sexual desire with sex life

* P< 0.05 between groups


Results from Sexual Functioning Inventory
Egarter C. et al, Acta Obstet Scan 2002
Livial: Effects on mood and sexual well-being

Effect on sexuality: Livial vs. EPT


McCoy sex scale
Livial
4
E2/NETA

3 n = 437

*
1
*
*

0
Frequency Enjoyment Satisfaction Total score

*E2/NETA, 17b-estradiol (2 mg/day)/norethisterone acetate (1 mg/day)


p < 0.05 between groups
Nathorst-Böös and Hammar, Maturitas 1997
Livial-ul imbunatateste dispozitia si libido-
ul la femeile in postmenopauza
Livial-ul imbunatateste buna-starea
sexuala prin cresterea dorintei sexuale, a
excitabilitatii, ‘fanteziei’ sexuale si a
lubrifierii vaginale
Livial-ul produce o ameliorare
semnificativa a vietii sexuale din punct de
vedere al satisfactiei si frecventei
raporturilor sexuale
Terapii complementare si alternative
Grupul 1
Osteopatia
Chiropractia
Homeopatia
Acupunctura
Medicina naturista
Grupul 2
Aromoterapia
Masajul
Reflexoterapia
Hipnoterapia
Shiatsu
Yoga
Remedii florale Bach
Tehnicile Alexander
Managementul stressului
Consilierea
Terapia nutritionala
Grupul 3
Sistemele traditionala de medicina ex:chinezesc, tibetan, Ayurvedic
DISFUNCTIA ORGANISMICA FEMININA
(DOF)

Definitie: DOF reprezinta intirzierea


persistenta/recurenta sau absenta orgasmului dupa
o faza normala de excitatie sexuala perceputa
adecvat ca intensitate, durata si concentrare.
Majoritatea pacientelor au o perturbare atit a
excitatiei sexuale cit si a orgasmului; in astfel de
cazuri diagnosticul nu este disfunctie orgasmica.
Disfunctia orgasmica este diagnosticata numai in
absenta tulburarilor excitatiei sau in cazul
tulburarilor minime.
Disfunctia orgasmica poate fi persistenta sau
dobindita, generala sau contextuala.

The Merck Manual of Diagnosis and Therapy


DATE EPIDEMIOLOGICE
Aproximativ 10% din femei nu pot obtine niciodata
orgasmul indiferent de stimulare sau situatie.
Majoritatea femeilor pot obtine orgasmul cu stimulare
clitoridiana dar doar 50% dintre femei obtin de obicei
orgasmul in timpul coitului.
Cind o femeie raspunde la stimularea clitoridiana in afara
coitului dar nu poate obtine orgasmul in timpul acestuia
este necesara o examinare sexuala riguroasa, citeodata
cu sedinte de psihoterapie (individual sau in cuplu)
pentru a judeca daca incapacitatea atingerii orgasmului
coital este o varianta de raspuns normala sau se
datoreaza unei patologii psihice individuale sau
interpersonale.
Odata ce o femeie invata cum sa atinga orgasmul de
regula nu pierde aceasta capacitate decit in cazul unei
comunicari sexuale proaste, a unei experiente
traumatice, a unei tulburari de dispozitie sau a unei
tulburari biologice.
ETIOLOGIA DOF

Coitul care se termina inainte ca femeia excitata sa


atinga orgasmul (de ex. datorita unui preludiu inadecvat,
ignorantei anatomiei si functiei clitoridiene/vaginale sau
ejacularii premature) si produce frustrare poate duce la
resentimente si disfunctii sau chiar aversiune sexuala.
Unele femei care obtin o congestie vasculara adecvata
se tem sa se dezinhibe in special timpul coitului. Aceasta
teama se poate datora sentimentului de vinovatie dupa o
experienta placuta, teama de a se abandona pe sine
placerii care depinde de partener sau teama de a pierde
controlul.
Medicamentele, in special inhibitorii selectivi ai recaptarii
serotoninei, pot inhiba orgasmul.
Depresia e principala cauza a libidoului scazut si a
inhibarii orgasmului, de aceea dispozitia pacientei
trebuie evaluata.
TRATAMENTUL DOF (1)
Tulburarile somatice trebuie tratate. Cind predomina
factorii psihici se recomanda consilierea in vederea
inlaturarii sau diminuarii cauzei.
Exercitiile in 3 stadii "Master and Johnson" pentru
concentrarea pe senzatii, in care cuplul merge pas cu
pas de la placerea non-genitala la placerea genitala si la
coitul fara pretentii, de regula sint utile femeilor indiferent
de nivelul inhibitiei sexuale.
Psihoterapia individuala sau de grup e uneori utila.
O femeie ar trebui sa cunoasca functia organelor ei
sexuale si raspunsurile lor, inclusiv cele mai bune
metode de stimulare clitoridiana si de amplificare a
senzatiilor vaginale.
TRATAMENTUL DOF (2)

Exercitiile Kegel maresc controlul voluntar al


muschiului pubococcigian. Muschiul este
contractat de 10-15 ori pe zi. In 2-3 luni tonusul
musculaturii perivaginale se imbunatateste,
crescind sentimentul de control si calitate al
orgasmului.
Femeile cu disfunctii orgasmice persistente
trebuie indrumate catre psihiatru.Cu orice
pacient, non-specialistul ar trebui sa se limiteze
la 6 sesiuni de consiliere trimitind cazurile
complexe la un sexolog sau psihiatru.
SUMAR

Factori multiplii pot influenta functia sexuala la


femei necesitand o investigare a tuturor
posibilelor etiologii pentru a ne ghida catre
tratamentul cel mai potrivit.
Interventiile pot fi de asemenea multifatetate
pornind de la educatia sexuala, psihoterapia si
tratament medicamentos.
Restaurarea functiei sexuale este tinta
tratamentului, dar pentru aceasta este nevoie de
investigatii multiple si amanuntite.