Sunteți pe pagina 1din 51

FIZIOPATOLOGIA

DIGESTIEI
 Digestia = prelucrarea fizică, chimică,
mecanică a alimentului în nutrienți simpli,
absorbabili, folosiți apoi în procesele energetice,
plastice ale organismului.
 Starea de nutriție = Defineşte relaţia actuală între
aportul alimentar (caloric şi calitativ) şi cheltuielile
energetice realizând masa (greutatea) şi dezvoltarea
corpului, diferite însă în funcţie de vârstă şi sex. Starea
de nutriţie normală înseamnă existenţa: echilibrului între
aport alimentar şi consum energetic pe de o parte, şi
indici antropometrici corespunzători mediei statistice din
populaţie.
 ( IMC = G(kg)/I² (m) )
 Fiziopatologia digestiei :

 tulburări ale activității motorii;


 tulburări secretorii;
 tulburări ale absorbiției;
 Tulburări ale activității motorii:

 unde antiperistaltice – vărsătura;

 diareea – mai mult de 3 scaune pe zi (colon


iritabil). Colonul - este iritabil la anumiți stimuli
(stres), scaune ± meteorism, dureri calmate de
defecație.
 colecistul poate avea hipo sau hiperkinezie;

 constipație – mai puțin de un scaun la 2 zile;


sursă de încărcare cu toxine; determină
trecerea bacteriilor din colon spre ileon, iar
valva ileocecala trebuie sa fie o bariera;
Procesele de fermentație și putrefactie se
reabsorb în colon.
 Tulburări secretorii:

 pot fi cu hipo sau hiper secreții a glandelor


tubului digestiv;
 în diaree sunt eliminate cantități mari de lichide
prin intestine, iar tubul digestiv se deshidrateaza;
 hipersecreția gastrică bogată în HCl → gastrite
sau ulcer, reflux gastro-esofagian;
 Va determina eroziuni la nivelul esofagului.
 Tulburări de absorbție:

 Sindromul de malabsorbţie - cuprinde


totalitatea semnelor şi simptomelor determinate
de tulburările digestiei intraluminale şi parietale,
tulburările în captarea şi transportul enterocitar,
limfatic şi sanguin al produselor rezultate din
procesarea intestinală al substanţelor nutritive.
 Maldigestia– mecanisme - insuficienţa
secretorie propriu zisă (aclorhidria, insuficienţa
secreţiei pancreatice, carenţe dizaharidice);
deficitul stimulării enzimatice (intervenţii care
scurt circuitează duodenul); modificarea
condiţiilor optime de activare enzimatică (se
inactivează lipaza);
Aclorhidria
 Malabsorbția- Absorbţia intestinală cuprinde mai multe
etape:
 absorbţia propriu-zisă (activă, pasivă, facilitată) cu
pătrunderea produşilor finali de digestie în enterocit;

 transformările metabolice intracelulare (sinteza


chilomicronilor, sinteza lipoproteinelor, reesterificarea
acizilor graşi)

 eliberarea produşilor de absorbţie în circulaţia limfatică


sau sanguină.
 Malabsorbţia poate fi globală, interesând
mai multe principii alimentare (enteropatia
glutenică) sau selectivă interesând un anumit
element nutritiv (boli cu determinism genetic care
afectează un anumit sistem de transport şi
interesează aminoacizii, monozaharide, vitamine,
electroliţii)
 Exudația intestinală- se produce prin: leziuni
distructive ale epiteliului intestinal (rectecolită
hemoragică, boala Crohn); creşterea presiunii în
circulaţia limfatică (ICD, pericardită
constrictivă, limfoame, TBC intestinal); distrofia
reţelei limfatice intestinale: limfangiectazia
intestinală. În aceste afecţiuni apare un proces de
exudaţie a proteinelor, lipidelor şi electroliţilor
prin mucoasa intestinală.
RECTECOLITA
Boala Crohn
Pericardită
TBC intestinal
 Popularea bacteriană intestinală - Anumite
condiţii patologice induc modificarea statusului
bacteriologic normal al intestinului (disbioză) cu
popularea intestinului proximal cu floră de tip
fecal, cu schimbarea raportului între diferitele
specii bacteriane la nivelul colonului şi prezenţa
de germeni facultativ patogeni în coprocultură.
Flora microbiană poate determina:
 malabsorbţie proteică prin metabolizarea
bacteriană a proteinelor; malabsorbţia
carbohidraţilor prin consum competitiv;
malabsorbţie a lipidelor prin deconjugarea
sărurilor biliare şi steatoree; malabsorbţia vit.
B12 prin consum competitiv; tulburarea
metabolismului apei şi electroliţilor prin diaree.
 Malasimilaţia - este un concept mai larg care
cuprinde pe lângă digestie, absorbţie, transport şi
utilizarea în scopuri energetice şi plastice a
principiilor alimentare la nivel celular.
 Sindroame digestive cu tulburări fiziopatologice
complexe.

 Akinezie, hipokinezie, hiperkinezie


 stază gastrică – spasm pyloric
 stenoză pilorică – este fixă ,necesită tratament
chirurgical
 dilatație gastrică acută – pareză a nervilor
gastrici, se însoțește de grave tulburări digestive,
una din cauze fiind ingerarea de lichide foarte
reci în timpul verii
Stenoză pilorică
 orificiul cardia incompetent – hernie hiatală
(patrunderea unei portiuni din stomac prin
orificiul diaphragmatic în cavitatea toracală)
 tulburările glandelor anexe
 ocluziile – oprirea tranzitului pentru materii
fecale și gaze; ocluzia intestinală poate fi
mecanică (prin obstrucție, tumori, calculi,
paraziți), prin ștrangulare; ocluzie dinamică (ileus
= paralizie intestinală) poate avea cauză
metabolică, reflexă, toxico-septică, vasculară.
Ocluzie intestinală
 Hernia hiatală = pătrunderea unei porțiuni din
stomac prin orificiul diaphragmatic în cavitatea
toracală; apare în cazul slăbirii musculaturii și
țesutului conjunctiv de la nivelul hiatusului.
 Există trei tipuri de hernie hiatală: prin
alunecare, paraesofagiană si mixtă.

 Hernia hiatală prin alunecare este cea mai


comuna și in general nu este gravă.

 Hernia paraesofagiană și cea mixtă pot


dezvolta complicații, fiind astfel mai grave.
Hernie hiatală
Refluxul gastro-esofagian

 Refluxul gastro-esofagian este o afecțiune


datorată unei disfuncționalități a sfincterului
cardia si constă în închiderea incompletă a sa,
ceea ce va permite conținutului gastric să urce în
esofag.
 Principalele simptome sunt reprezentate de
pirozis și regurgitația acidă.
 Pirozis - este senzația de arsură la nivelul
esofagului resimțită de bolnav retrosternal (în
spatele sternului) când conținutul gastric se
revarsă în esofag, datorită acidității acestuia.
 Apare postprandial, în poziția culcat sau la
aplicarea în față.
 Regurgitația acidă - reprezintă un simptom
prin care conținutul lichid al stomacului poate
ajunge până în cavitatea bucală.
Gastritele și Ulcerul gastro-duodenal

 Gastrita constă în afecțiunea mucoasei gastrice


reprezentată de procese inflamatorii,
degenerative, metaplazice, alergice. Aceste
leziuni pot avea o evoluție autolimitantă ducând
la cicatrizare sau dimpotrivă pot duce la
complicații grave reprezentate în special de
hemoragii sau perforații.
Ulcerul gastro-duodenal

 Etiologia ulcerului este plurifactorială, având la


baza formării, factori care scad rezistenţa
mucoasei sau agenţi agresivi, fie foarte puternici
fie cu acţiune de lungă durată.
 Ulcerul peptic - apare când există o balanţă
nefavorabilă între secreţia de acid şi pepsină şi
mecanismele de apărare ale mucoasei (mecanism
important).
 Infecţia cu H.pylori este asociată cu risc crescut
de ulceraţii.
Ulcerul duodenal - apare la 6 - 15 % din populaţie.

 Caracteristici: pe primul loc se află hipersecreţia


gastrică absolută; majoritatea prezintă secreţia acidă
normală; la stimulare prezintă creşteri ale secreţiei de
pepsină; concentraţia gastrinei serice la jeun este normală;
creşte secreţia de gastrină ca răspuns la mesele cu conţinut
proteic; cresc secreţia acidă gastrică după administrarea de
gastrină; au tendinţa de golire mai rapidă a stomacului,
asociat cu hipersecreţie acidă gastrică, duce la descărcarea
unei cantităţi mai mari de acid gastric în duoden;
acidifierea duodenului determină reducerea secreţiei de
bicarbonat.
Hepatitele

 Hepatita este o inflamație a ficatului, acută


sau cronică. Ficatul are capacitatea de a înlocui
celulele bolnave cu noi celule.

 Complicațiile pe termen lung ale bolilor


hepatice, apar atunci când regenerarea este fie
incompletă, fie impiedicată de apariția unui țesut
cicatrizat.
 Această situație apare atunci când, agenții
agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele,
băuturile alcoolice etc, continuă să atace ficatul,
prevenind regenerarea completă.

 Hepatitele acute - sunt cele care evoluează in


mai puțin de 3 luni.
 Hepatilele virale - Hepatita virală A (hepatita
epidemică); Hepatita virală B; Hepatita virală C

 Hepatitele cronice - Hepatita cronică cu virus B;


Hepatita cronică cu virus C

 Hepatitele toxice si medicamentoase - Hepatita


toxică; Hepatita alcoolică;

 Hepatita autoimuna
Pancreatitele

 Pancreatita acută - “marea dramă abdominală”;


este o boală plurietiologică, cele mai frecvente cauze
fiind litiaza biliară şi abuzul de alcool.
 Mecanismul răspunzător de apariţia bolii este un
proces de activare enzimatică şi autodigestie
pancreatică, la care se adaugă un răspuns inflamator
pancreatic şi extrapancreatic.
 Pancreatita virala – este dată de virusul urlian care
afectează si glandele parotide în parotidita epidemica
(oreion) si testicolul (orhita urliana)
Pancreatită
Tumorile benigne și maligne digestive.

 Tumorile abdominale sunt destul de frecvent


întâlnite în practica medicală curentă.

 O tumoră abdominală poate proveni din orice


organ sau țesut din interiorul abdomenului.

 În funcție de localizare tumorile abdominale pot


fi clasificate astfel:
 Tumori situate în abdomenul superior drept -
Tumori hepatice; Tumori de colecist; Tumori de
rinichi; Tumori/abcese/ chiste de pancreas; Lipom
subcutanat; Ganglioni abdominali tumorali; Tumora
retroperitoneală.

 Tumori situate în abdomenul inferior drept -


Tumora de colon drept; Ovar drept mărit; Boala
Crohn; Apendic marit (tumoră, inflamație, infecție);
Tumori din spatele peritoneului; Ganglioni mariti;
Hernie cu aspect de tumoră.
Tumoră renală
Tumori de pancreas
Tumoră de colon
Chist ovarian
Apendic mărit
 Tumori situate în abdomenul superior stang -
Tumora de stomac; Tumora de rinichi; Splina
marită; Tumora/abces chist de pancreas; Tumori
din spatele peritoneului; Ganglioni măriți.
 Tumori situate în abdomenul inferior stang -
Tumora de colon; Ovar stang mărit; Intestin cu
probleme; Tumori din spatele peritoneului;
Ganglioni măriți; Hernie
 Tumori situate in zona abdominala mijlocie -
Anevrism de aortă; Tumora de stomac; Tumora
de pancreas; Tumora uterină; Vezica urinară;
Chiste intraperitoneale; Ascita inchistată;
Sarcină; Eventratie; Hernie a liniei albe;
Lipoame subcutanate; Volvulus intestinal
(răsucire, “incurcatura de intestine”).
Anevrism de aortă
Hernie epigastrică
Volvulus intestinal