Reflectarea fenomenului periodicității ,în

natură,societate,viață cotidiană!
 1.1. Legea Periodicitatii. Formularea contemporana
a legii periodiciatatii
• Legea periodicitatii este o lege fundamentală a naturii, stă la baza clasificării elementelor a fost
enunţată de D. I. Mendeleev în 1869: „Proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor se repetă periodic
în funcţie de masele lor atomice” .
• Aceasta i-a permis lui Mendeleev ordonarea celor 63 de elemente cunoscute la aceea vreme, în
ordinea crescătoare a maselor lor atomice, întrun tabel numit sistemul periodic al elementelor.
Aşezate în linii şi coloane, elementele cu proprietăţi asemănătoare se găseau unele sub altele (în
aceeaşi coloană, adică grupă).
• Periodicitatea elementelor in sistemul periodic i-a permis lui Mendeleev să deducă existenţa unor
elemente, necunoscute la acea dată, şi „să prevadă” descoperirea lor, precum şi poziţia lor în sistemul
periodic al elementelor.
• În baza lucrarilor fizicianului englez Moseley si a fizicianului danez N. Bohr, privind structura
atomului, legea periodicitatii a obtinut o noua formulare (Moseley, 1913), moderna: “proprietatile
fizice si chimice ale elementelor se repeta in functie de sarcinile nucleelor atomice ale elementelor”.
• Astăzi se cunosc peste 400 de variante ale sistemului periodic al elementelor, care au la
bază tabelul lui Mendeleev; cea mai cunoscută şi utilizată formă este aşa-numita „formă
lungă” propusă de Rang în 1893 şi ameliorată de Alfred Werner în 1905. Acesta cuprinde 18
coloane verticale şi 7 şiruri orizontale, fiind o reflectare obiectivă a structurii electronice a
elementelor. Sistemul periodic este compus, dupa cum am mai zis din grupe si coloane.
• Grupele SP reprezinta coloanele verticale, numite si familii, conţin elemente cu proprietăţi
fizice şi chimice asemănătoare, care au aceeaşi configuraţie electronică în stratul de
valenţă. Ele sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18,
• Numărul grupei în care se găseşte un element este egal cu numărul electronilor din stratul
de valenţă al atomilor elementului respectiv.
• Perioadele SP corespund nivelelor energetice. Sistemul periodic conţine 7 perioade
corespunzătoare celor 7 nivele energetice notate cu cifre arabe de la 1 la 7.
• Numărul perioadei în 1 care se află un element este egal cu numărul de nivele
energetice (straturi) ocupate cu electroni, sau cu valoarea numărului cuantic
principal „n” pentru stratul exterior al atomului unui element. primele 3 perioade
sunt scurte(2, respectiv 8 şi 8 elemente), iar următoarele 4 sunt lungi (18,
respectiv18 şi 32 elemnte). Perioada a şaptea este incompletă.
 Elementele chimice cu importanta vitala
• 99% din masa corpului uman este formată din următoarele şase elemente:
oxigen, carbon, hidrogen, nitrogen, calciu şi fosfor.
• Corpul unui adult de 70 de kg conţine aproximativ 6.7 x 1027 atomi şi este
compus din 60 de elemente chimice. Vă daţi seama ca n-am să încep să
povestesc despre toate cele 60 de elemente, ci doar despre cele mai
importante 11 dintre ele.
• In cadrul stiintei naturale,procesele periodice inerente atit in natura animata
,cit si in mod neinsufletit asigura integritatea interna a sistemelor complexe
si functionarea lor dinamica.
• Procesele periodice,cind starea unui obiect se repeta complet la anumite
intervaleȘmiscarea corpurilor cosmice in jurul centrului galaxiei, miscarea
planetelor in jurul Soarelui.
• Deosebit de numeroase sunt exemple de procese periodice din natura
vie,deoarece ritmul este o forma de existenta a tituror lucrurilor vii.
• In orice corp ,organe ,tesuturi,celule functioneaza ritmic.
• Aproape toată lumea știe unde sunt folosite aceste elemente în viaţa de zi
cu zi. Dar nu știm prea multe despre substanţe precum europium sau
promethium.
• Dintre europium-urile metalice rare, de exemplu, fac vopsele luminoase și îl
folosesc și pentru a crea televizoare și lasere color.
• Iar mâinile luminoase ale dispozitivelor și ceasurilor electronice acoperă
prometiu. Fără holmiu, chirurgia cu laser ar fi fost imposibilă și fără erbiu nu
am fi cunoscut niciodată fericirea comunicaţiilor cu fibră optică.
 Oxigen (O)
•
Reprezintă 65% din masa
corpului. Atomii de oxigen sunt
prezenţi în apă, aceasta
reprezentând 65-90% din masa
fiecărei celule a corpului uman.
Oxigenul se mai regăseşte in
plămânii şi în sânge fiind esenţial
respiraţiei. 20% din aerul respirat
este oxigen. Un adult în repaus
inhalează între 1.8 şi 2.4 grame
de oxigen pe minut. Întreaga
omenire în decursul unui an
inhalează peste 6 miliarde de
tone de oxigen
 Carbon (C)

• Reprezintă 18% din masa corpului.

Carbonul se regăseşte în fiecare
moleculă organică a corpului uman,
cât şi în plămânii ca un produs rezidual
al respiraţiei, dioxidul de carbon. El
este de obicei ingerat din alimentele
care sunt consumate.
 Hidrogen (H)
• Reprezintă 10% din masa corpului. Ca şi oxigenul, acesta se
regăseşte în fiecare moleculă de apă din organism, căt şi în
mulţi alţi compuşi care alcatuiesc diferite ţesuturi. El se leagă,
în mare parte,de carbon si de nitrogen, făcând parte din
aproape fiecare moleculă din organism: ADN, proteine,
grasimi, glucide. Legătura de hidrogen ce se formează între
atomii ce împărtăşesc hidrogen este una dintre cele mai
importante interacţiuni, determinând moleculele biologice să
se comporte aşa cum o fac ele în mod normal. Acidul clorhidric
(HCl), este folosit de procesul de digestie pentru a dizolva
mâncarea din stomac, astfel ca organismul să o proceseze mai
departe.
 Nitrogen (N)
• Reprezintă 3% din masa corpului. Se regăseşte în proteine, acizi nucleici şi în
compuşi organici. Nitrogenul în formă gazoasă se regăseşte in plamânii fiind
abundent în atmosferă, 78% din aerul respirat fiind nitrogen, iar 21%, oxigen. Acizii
nucleici sunt molecule biologice esentiale vieţii, incluzând ADN-ul şi ARN-ul.
Împreună cu proteinele, acizii nucleici formează cele mai importante macrocelule,
care se regăsesc din abundenţă în toate lucrurile vii, unde funcţionează în codarea,
transmiterea şi exprimarea informaţiei genetice.
•
 Calciu (Ca)
• Reprezintă 1.5% din masa corpului.
Calciul este principalul component al
sistemul osos şi al dinţilor. El este de
asemenea, prezent şi în sistemul nervos,
muscular, cât şi în sânge, unde este
necesar bunei funcţionări a membranei,
reglarea contracţiilor musculare,
coagularea sângelui şi trimiterii
impulsurilor nervoase.
 Fosfor (P)
• Reprezintă 1% din masa corpului. Se regăseşte in nucleul
fiecărei celule a organismului, inclusiv în celulele albe din
sânge. El face parte din acizii nucleici, compuşii de energie
şi din tampoanele de fosfat. Fosforul este încorporat în
oase, combinat cu alte elemente ca fierul, potasiul, sodiul,
magneziul si calciul. Este necesar funcţii sexuale si de
reproducere, creşterii muşchiilor şi de a furniza substanţe
nutritive nervilor.
•
 Concluzie
• Deci,fiecare element are oarecare importanta in
organism,dar elementele evidentiate in prezentare
au o importanta de baza in organism pentru a
intretine viata organismului pentru o viata inteaga.
•Multumesc pentru atentie!