Sunteți pe pagina 1din 84

COMPONENTELE CELULARE ALE

SISTEMULUI NERVOS

NEURONII
 celulele înalt diferenţiate, excitabile
 fără capacitate de diviziune
 rol în: - recepţionarea
- generarea impulsului nervos
- transmiterea

CELULELE GLIALE
 rol: - trofic
- de susţinere pentru neuroni
- de protecţie
NEURONUL

unitatea celulară structurală şi funcţională a SN


celulă ectodermică diferenţiată
în SN: 5 x 1010 neuroni
zilnic se distrug 100 000 – 500 000
(în 80 ani viaţă aceştia reprezintă doar 10%)
alcătuit din:
- corp celular (pericarion): m. neuronala, nucleu cu un
nucleol, citoplasma (organite cel. comune şi specif.),
citoschelet
- prelungiri (dendrite, axoni)
ORGANIZAREA STRUCTURALA A NEURONULUI

 pericarion =centrul trofic al neuronului


 axon = prelungire unică
 dendrite = prelungiri bogat ramificate
Corpii Nissl (tigroidul):
- mase dense de RE asociate cu ribozomi,
- predomină în corpul celular, părţile adiacente ale dendritelor,
- lipseşte în conul de emergenţă al axonului
- lezarea axonului, epuizarea neuronului  reducerea şi
marginalizarea lor (cromatoliză)
Neurofibrilele:
- elemente de citoschelet dispuse în reţea în pericarion şi
prelungiri
- structuri de suport şi de orientare a f. nervoase
Neurotubulii:
- predomină în pericarion;
- in prelungiri - mai ales în axon
- rol în transportul organitelor citoplasmatice, mobilizate de
kinezină (proteină transportor cu proprietăţi ATP-azice)
- participă la transportul axoplasmatic
Dendritele:

- sunt prelungiri scurte


- prezintă spini dendritici (contacte sinaptice) ce cresc
suprafaţa receptoare a neuronului
- citoplasmă asemănătoare cu a pericarionului, fără
complex Golgi, RE, ribozomi
- microtubuli ce asigură un transport dendritic de 3 mm/h
- rol în recepţionarea impulsurilor nervoase
- conducere celulipetă
Axonul:

- unic, prezintă conul axonal unde ia naştere PA


- colaterale au la capăt o arborizaţie
- conducerea impulsului este celulifugă
- transportul materialului citosolic:
- anterograd:
• flux lent - asigură reînoirea constituenţilor, creşterea
• flux rapid - transportul mediatorilor, neurohormonilor,
neuromodulatorilor
- retrograd, flux axoplasmatic cu influenţă
trofică asupra pericarionului
Funcţionalitatea neuronilor depinde de:

1. Conexiunea cu alţi neuroni în cadrul reţelei:


- aferenţele, legăturile sinaptice - asigură energogeneza,
procesele asimilatorii în funcţie de metabolism
- dezaferentarea produce degenerescenţă, moarte celulară

2. Relaţia cu nevroglia
NEVROGLIA
Tip special de ţesut interstiţial al SN
Tipuri de celule gliale:
- astrocite: se aplică pe soma şi dendritele apicale ale
neuronilor, formează o tunică în jurul vaselor, separă şi
izolează sinapsele
- oligodendroglia: rol în formarea mielinei
- microglia: rol în fagocitoză

Funcţii:

Suport structural
Metabolice: sintetizează AA, nucleotizi şi îi transferă neuronilor
Rol în bariera hematoencefalică
Reglarea microcirculaţiei cerebrale
Transmiterea sinaptică
Somn, învăţare, memorizare
Types of glial
cells:
CNS =
oligodendrocyt
es, astrocytes,
microglia,
ependymal
cells
Particularităţi ale celulelor gliale

Conţinut de ↑ Na, ↓K
Conectate prin structuri de joasă rezistenţă şi mare
conductanţă ionică.
Activitate carbanhidrazică: > 50x faţă de neuron
Participă la activitatea bioelectrică neuronală - potenţialul
transmembranar fiind determinat primordial de distribuţia
K intra- şi extramembranar
Acumularea K extracel. în stări de excitaţie cerebrală 
preluat de cel gliale
FIZIOLOGIA NEURONULUI

I. POTENŢIALE BIOELECTRICE NEURONALE


II. FIZIOLOGIA CONDUCERII PRIN FIBRA
NERVOASĂ
III. TRANSMITEREA SINAPTICĂ
FUNCŢIILE SPECIFICE NEURONULUI

Excitabilitatea
 dezvoltarea stării de excitaţie în urma acţiunii unui stimul
 se bazează pe modificări de permeabilitate şi polaritate
membranară, traduse prin PA
Conductibilitatea
 transmiterea excitaţiei pe toată suprafaţa membranei
Memoria
 capacitatea de a reţine şi conserva informaţiile
I. POTENŢIALELE BIOELECTRICE
NEURONALE

POTENŢIALUL DE REPAUS NEURONAL

POTENŢIALELE LOCALE

POTENŢIALUL DE ACŢIUNE NEURONAL


POTENŢIALUL DE REPAUS NEURONAL

DEFINIŢIE: diferenţa de potenţial dintre suprafaţa internă


(electric negativă) şi suprafaţa externă (electric pozitivă), în
condiţii de repaus.

POTENŢIALUL DE REPAUS

extracelular + + + + + + Na+ +
+ + +
membrana înregistrarea
potenţialului
celulară de repaus

intracelular – + – –
K+ – – +
– – – – – –
VALOARE: - 60 mV  - 90 mV  tehnica microelectrozilor
FACTORUL DETERMINANT AL PR:
 repartiţia neuniformă a ionilor de o parte şi de alta a
membranei, consecinţă a:
 permeabilităţii selective a membr. ( de 50 – 100 x >
pentru K+ comparativ cu Na+ )
 prezenţei ATP-azei Na+ / K+

Ioni Concentraţie Concentraţie Potenţialul de


intracelulară extracelulară echilibru Nernst
Na+ 10 mEq/l 140 mEq/l + 65 mV
K+ 140 mEq/l 4 mEq/l - 95 mV
Cl- 5 mEq/l 100 mEq/l - 89 mV
Anioni 65 mEq/l - -
proteici -
• repartiţia
inegală a sarcinilor electrice: în neuron predomină
macromolecule proteice (M -) nedifuzabile, K+ , la ext. Na+ , Cl-

• permeabilitatea pentru K+ > decât pentru Na+ =>


• K+ difuzează uşor în virtutea gradientului, spre exterior
Potentialul de echilbru Nernst
- potentialul de difuziune care contrabalanseaza exact difuziunea
neta a unui anumit ion (univalent) prin membrana
- potenţ. transmembr la care ionul se găseşte în echilibru
electrochimic de o parte şi de alta a membr.
E = potentialul de echilibru (volts)
Ecuatia lui Nernst descrie R = constanta gazelor
relatia dintre gradientul de T = temperatura absoluta
concentratie al unui ion si F = constanta Faraday
potentialul său de echilibru (2.3 x 104 cal/V/mol)
Z = valenta ionului
(+1 pt. Na+, +2 pt. Ca2+)
In = logaritm in baza c
Co = concentratia ext. a ionilor poz.
Ci = concentratia int. a ionilor negativi
FACTORII CARE MENŢIN POTENŢIALUL DE REPAUS:
FACTORI PASIVI
1. Permeabilitatea selectivă a membranei în condiţii de
repaus dată de
existenţa c. ionice voltaj-dependente operabile la valoarea PR
 permeabilitatea pentru Na+ este practic nulă
 permeabilitatea pentru K+ este de 50 - 100  decât pt. Na+
2. Echilibrul de membrană Donnan:
- se stabileste când de o parte a membranei există un ion
nepermean, ca anionul proteină Pr (M-)
- determină repartiţia anionilor (-) şi cationilor (+) permeani
astfel încât să echilibreze suma ionilor din cele două
compartimente;
- cationii difuzibili (+) vor fi în exces în compartimentul cu
proteine (-) iar anionii (-) în cel fără.
Echilibrul de membrană Donnan
=>

 redistribuirea ionilor difuzibili în


sensul gradientului electrochimic
 fluxul determinat de forţele de
difuziune = fluxul determinat de forţele
electrostatice
FACTORI ACTIVI:
pompa Na+/K+
(pompă electrogenică)

 cea mai importantă ATP-ază de


transport

 transportă 3 Na+ spre ext. şi 2 K+


spre int. pentru 1 ATP

 mare consumatoare de energie


(50% - neuron)
Pompa Na/K
Pompa Na/K: expulzând 3 Na+, menţine o conc. intracel. de 10 mEq, fata de
conc. extracel. de 140 mEq, de unde difuzează în interior (gradient).
• Simultan 2 K+ sunt pompaţi în celula => K+ intracel 140 mEq, extracel 5mEq
 transportat activ în interiorul celulei
• Cl- sunt respinşi de sarcinile (-) intracel. şi atraşi de sarcinile (+) extracel.
POTENŢIALUL LOCAL

 se realizează prin stimularea


unei zone limitate a m. cel.
 se manifestă prin:
depolarizare
- influx de Na+ sau Ca2+
- perioada de latenţă = 1msec
- durata =15 msec

hiperpolarizare
- creşterea efluxului de K+
- influx de Cl-
Caracteristicile PL:
 răspuns gradat, stimuli mai puternici determina
depolarizare mai mare
 se propagă cu decrement
 se însumează temporo-spaţial:
Sumaţie temporală: stimulii cu fr. mare  suprapunerea
depolarizărilor succesive
Sumaţie spaţială: aplicarea simultană de stimuli
subliminali în puncte foarte apropiate ale membr. 
suprapunerea depol. adiacente
 dacă prin însumare se atinge nivel prag → la conului
axonal este generat un PA propagat
 sumaţia PL permite atingerea potenţialului prag (- 55 mV)
SUMAŢIA

− sumaţia temporală :
apare când PA invadează terminaţiile nervoase
după ce primul potenţial postsinaptic a dispărut

− sumaţia spaţială:
apare când terminaţiile nervoase sunt stimulate
aproximativ în acelaşi timp
1. SUMAŢIA TEMPORALĂ

dendrite corpul/axon
presinaptic postsinaptic

Potenţialul prag

-65

s s ss sss

2. SUMAŢIA SPAŢIALĂ

dendrite corpul/axon
“a”
Potenţialul prag

-65
“b” a b ba abb
presinaptic postsinaptic
PL / PA

-65 mV

Stimul slab Stimul puternic

axon

Potenţialul de acţiune: se propagă la distanţă prin axon, fără


decrement , respectă legea “totul sau nimic”

1. Legea “totul sau nimic”: dacă stimulul depolarizant atinge intensitatea


prag se declanşază PA

Stimul prag = intensitatea minimă


a unui stimul care produce un
potenţial de acţiune

* Toate PA au amplitudine constantă


dependentă de proprietăţile membranei Potenţialul prag
celulare
Vm
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE NEURONAL

Stimulul induce starea de excitaţie ce are ca substrat fenomene


biochimice, metabolice, schimburi ionice, modificări de
polarizare.

Stimulul / Influxul nervos induce variaţii ale


P transmembranar => depolarizare în sinapsele excitatorii
=> hiperpolarizare în sinapsele inhibitorii.
La atingerea pragului detonant (20 mV), PA se propagă în
axon, fără decrement => influxul nervos
DEFINIŢIE PA:
 modificarea rapid reversibilă a P. transmembranar
sub acţiunea unui stimul prag
 la locul excitaţiei  membrana devine electroneg. la
exterior, electropoz. la interior  PA, manifestare a
excitabilităţii neuronale  respectă legea “totul sau
nimic”
VALOARE: +20 / +30 mV (amplit. 120 mV)  tehnica
microelectrozilor
FACTOR DETERMINANT: atingerea potenţialului prag prin:
1. acţ. unui stimul prag  depolarizare ireversibilă,
amplit.  20 mV
2. acţ. unor stimuli subprag  depol. revers. (<20mV) 
P local, ce participă la fenomene de sumaţie:
Sumaţie temporală  stimulii se succed cu fr. mare
Sumaţie spaţială  stimuli aplicaţi simultan în puncte
apropiate ale membranei
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
Intensitatea stimulului este codificată în funcţie de frecvenţa potenţialelor de acţiune

0
Vm
-65

moderat puternic
slab Diferă de potenţialele locale

Generarea potenţialului de acţiune:

Potenţial local
Stimul
depolarizant
Deschiderea canalelor de Na+ voltaj-dependente depolarizare localizată (prepotenţialul)
• chimic
• electric Atingerea P prag deschiderea mai multor can. de Na+  influx de Na+(depolarizare)

Canalele de Na+ sunt rapid inactivate oprind influxul de Na+

Canalele de K+ voltaj dependente se deschid, eflux de K+ (repolarizare)

Canalele de K+ se închid, potenţialul revenind la valoarea de repaus Vm

Restabilirea echilibrului ionic → pompa Na+ /K+


POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
1 PREPOTENŢIALUL
+60 ENa
3
4
2 DEPOLARIZAREA

3 SPIKE
2
T
4 REPOLARIZAREA
1 5
-65 Vm
s 6 POSTPOTENŢIAL POZITIV
-85 EK 5

T POTENŢIALUL PRAG
6 POTENŢIALUL DE REPAUS
s STIMULUL

PERIOADA REFRACTARĂ
ABSOLUTĂ

PERIOADA REFRACTARĂ
RELATIVĂ
FAZELE POTENŢIALULUI DE ACŢIUNE

Per. de latenţă:
de la stimulare până la apariţia spike-ului (0,1 ms)
↑ de sute de ori conductanţa pentru Na+  debutul
fluxului Na+, atingerea pragul detonant  depolarizarea
Potenţialul de vârf, spike
deflexiune de mare amplitudine:
1. Depolarizarea (1ms), influx masiv de Na+ ce
depolarizează complet membrana, atinge 0 mV, continuă la
+30 mV (overshoot), până la 120 mV.
(Perioada refractară absolută - fibra este inexcitabilă)
2. Repolarizarea rapidă: prin ↓ bruscă a conductanţei pentru
Na+; valori max. ale conductanţei pentru K+, fluxul
în sens invers al K+ creşte (din celulă iese o cantitate de K+
aprox. egală cu cea intrată de Na+ )
(Perioada refractară relativă)

Postpotenţialul negativ (1,5 – 6 mV, ms): partea finală a


replolarizării - datorat excesului de Na+ intracel. si
deficitului de K+. Pemeabilitate redusă pentru Na+, eflux în
creştere de K+
(Perioada de hiperexcitabilitate)

Postpotentialul pozitiv (80 – 100 ms, amplitudine - 0,1/ -1,2 mV):


survine când PR a fost atins; prin eflux activ de Na+ (pompa
Na/K)  apare la ext. un plus de sarcini (+), determinând
hiperpolarizarea membranei
(Perioada de hipoexcitabilitate)
FAZELE PA NEURONAL - SUMAR
PREPOTENŢIALUL:
 depolarizare localizată până la potenţialul prag
 durata = 15 ms
 permeabilizare parţială pentru Na+ sub acţiunea stimulului
POTENŢIALUL DE VÂRF (SPIKE)
 durata = 1 ms
 amplitudinea max  30  (100 - 120 mV)
 două faze:
1. DEPOLARIZAREA  variaţia potenţ.: val. de repaus -70 mV  +30 mV
 overshoot (0 mV  +30 mV)
 influx de Na+ prin c. voltaj-depend. (0,5 msec)
 urmat de eflux de K+ , cu o întârziere de 0,3 msec
2. REPOLARIZAREA  revenirea potenţ. la val. de repaus - 60 mV, - 90 mV
 oprirea infl. de Na+  inactiv. c. voltaj-depend.
  efluxului de K+ prin c. voltaj-depend.
POSTPOTENŢIAL NEGATIV (Perioada de hiperexcitabilitate)
POSTPOTENŢIAL POZITIV (Perioada de hipoexcitabilitate)
 restabilirea echil. ionic  pompa Na+/K+  hiperpolarizarea membranei
 durata = 15 msec
PERIOADELE EXCITABILITĂŢII NEURONULUI
PERIOADA REFRACTARĂ ABSOLUTĂ
 membrana inexcitabilă  lipsă de răspuns la orice stimul
 cuprinde:  depolarizarea rapidă  canale de Na+ deschise
 prima parte a repolarizării  canale de Na+ inactivate
PERIOADA REFRACTARĂ RELATIVĂ
 membrana hipoexcitabilă  răspuns incomplet la stimuli supraprag
 cuprinde:  ultima parte a repol. o parte din c. de Na+ în repaus
postpotenţialul pozitiv  membrana hiperpolarizată

PERIOADA CU EXCITABILITATE NORMALĂ


 răspuns complet la stimuli
 potentialul de repaus  toate c. de Na+ sunt în stare de repaus
PERIOADELE EXCITABILITĂŢII NEURONULUI
II. FIZIOLOGIA CONDUCERII PRIN
FIBRA NERVOASĂ
Axonii neuronilor din SNP prezintă în jurul axolemei:

Teaca de mielină - mai multe straturi lipoide.


 prezintă noduri sau strangulaţii Ranvier
 rol izolant (rezistenţă electrică specifică)
 condiţionează viteza de conducere a excitaţiei.
Teaca Schwann - formată din celule gliale Schwann
 rol în secreţia mielinei.
 secţionarea fibrei nervoase periferice  regenerare,
condiţionata de prezenţa tecii Schwann
(viteză de 1- 4,5 mm/zi)
Teaca Henle - formată din celule de tip conjunctiv, fibre
colagene şi de reticulină
 rol nutritiv şi de protecţie
MECANISMUL CONDUCERII
EXCITAŢIEI PRIN FIBRA NERVOASĂ

• DENDRITE  celulipet: dendrite  pericarion


 cu decrement

• AXON  celulifug: pericarion  axon


 fără decrement
 debutează la conul axonal (prag  de excitab.) 
buton
 autopropagare a PA pe baza curenţilor locali
CONDUCEREA PA ÎN FIBRELE NERVOASE

 În fibrele nervoase amielinice


 depolarizarea unei zone membranare activeaza c. de Na+ adiacente
− PA se propagă - secvenţial

- din aproape în aproape


- cu viteză mică
 În fibrele nervoase mielinice
− conducerea este saltatorie de la un N. Ranvier la altul
− explicaţia: densitatea c. de Na+ la nivelul N. Ranvier,
teaca de mielină  permeab. scazuta a m.internodale,
 rezistenţă electrică crescuta
− viteza de conducere depinde de:
− grosimea f. nervoase

− distanţa dintre N. Ranvier


SECVENŢELE CONDUCERII EXCITAŢIEI ÎN
FB. NERVOASĂ AMIELINICĂ

DEPOLARIZAREA LOCALIZATĂ
 apare la nivelul conului axonal  zonă activă
APARIŢIA CURENŢILOR ELECTRICI LOCALI
 între z. activă şi z. adiacente: sarcinile pozitive
înlocuiesc sarcinile negative, la exteriorul şi interiorul
membranei
 zona activă se repolarizează
 zonele adiacente se depolarizează
PROPAGAREA CURENŢILOR LOCALI
 de-a lungul membranei în funcţie de:
- diametrul şi grosimea fibrei
Curenţii locali HERMANN
se propagă din aproape în
aproape:

zona activă (trigger zone)


 lungime 16 - 60 nm =
lung. de undă a influxului
nervos
viteză redusă < 0,5 m/s
consum mare de energie
CONDUCEREA IMPULSULUI
PRIN FIBRE NERVOASE AMIELINICE
CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN
FIBRELE AMIELINICE
CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN
FIBRELE MIELINICE
saltator de la un nod la altul
zona activă = nodul sau ştrangulaţia Ranvier
 permeabil pt. schimburi ionice
viteza de conducere = 5 - 120 m/s
V (m/s) = 6  diametrul axonului (m)
consum energetic mai redus
CONDUCEREA IMPULSULUI PRIN FIBRELE
NERVOASE MIELINICE

contains few or no Na+ channels


CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A
FIBRELOR NERVOASE
Grup Subgrupe Diametru Viteza Distribuţie Funcţii
(m) (m/s)
A Alfa 10-20 70-120 •Fibre motorii •Motorii somatice
•Fibre ale sensibilităţii •Propriocepţie
proprioceptive
Beta 7-15 30-70 •Fibre ale sensibilităţii •Tactilă
exteroceptive tactile •Presiune
Gama 4-8 15-30 •Fibre eferente ale fusului •Tonusul muscular
neuromuscular
Delta 2,5-5 5-30 •Fibre senzitive de la •Tactilă
receptorii termici şi •Durere
dureroşi cutanaţi
B - 1-3 3-15 •Fibre vegetative
preganglionare
C - 0,3-1,5 0,5-2 •Fibre postganglionare •Durere
simpatice
•Fibre senzitive
LEGILE CONDUCERII PRIN AXON

Legea integrităţii fiziologice


- fibra nervoasă secţionată/parţial lezată, comprimată sau tracţionată,
nu poate conduce excitaţia.
- scăderea metabolismului (refrigerare), novocainizarea nervului
(blocarea canalelor rapide de Na+) induc aceleaşi efecte;
Legea conducerii izolate – fb. nervoase conduc independent
impulsurile proprii, excitaţia nu se transmite la fibrele învecinate;
Legea conducerii bilaterale - o fb. nervoasă excitată la mijlocul
ei conduce excitaţia în ambele sensuri: ortodromic, spre butonul
axonal şi antidromic, spre pericarion.
Sinapsele asigură unidirecţionalitatea transmiterii impulsului
deoarece ele nu pot conduce excitaţia decât ortodromic;
Legea conducerii nedecremenţiale - conducerea excitaţiei se
face fără scăderea amplitudinii PA propagat de-a lungul fibrei,
respectând legea “totul sau nimic”.
3. TRANSMITEREA SINAPTICĂ

DEFINIŢIE
 sinapsa = ansamblul joncţional interneuronal ce asigură
transmiterea unidirecţională a impulsului nervos excitator sau
inhibitor
 asigură comunicarea între celulele nervoase şi efectori
(muşchi, glande)
CLASIFICARE
1. în raport cu natura segm. de contact postsinaptic:
- sinapse interneuronaleaxo-dendritice, axo-somatice, axo-axonice
- sinapse neuromusculare  placa motorie
2. în raport cu mecanismul prin care se face transmiterea sinaptică:
- sinapse chimice
- sinapse electrice
3. în raport cu tipul de răspuns  pt. sinapsele chimice:
- sinapse excitatorii  permit propagarea potenţialului de acţiune
- sinapse inhibitorii  opresc propagarea potenţialului de acţiune
SINAPSA
Sinapsele chimice
− structura - componenta presinaptică
- fanta sinaptică
- componenta postsinaptică
Sinapsele electrice

- conducerea directă a
curentului de la o celulă la
alta prin joncţiuni
specializate „gap junctions”
- canalul unei celule se
uneşte cu canalul altei
celule  moleculele mici şi
ionii trec de la o celulă la
alta
- curentul electric poate
trece la nivelul „joncţiunii
gap” în ambele direcţii
- se găsesc în retină şi
bulbul olfactiv
TIPURI DE SINAPSE ÎN FUNCŢIE DE
MEDIATORUL CHIMIC ŞI TIPUL DE RĂSPUNS

Tip sinapsă Mesager chimic Tip de răspuns

Colinergică Acetilcolina Excitator

Adrenergică Noradrenalina Excitator

Dopaminergică Dopamina Excitator/inhibitor

Serotoninergică Serotonina Excitator/inhibitor

GABA-ergică GABA Inhibitor


Cell-to-cell communication
How is information passed from one cell to another at synapses?

interneuron

effector
sensory

target
Cytoplasmic
Distance between continuity between
Type of pre- & post-synaptic pre- & post-synaptic Structural Agent of Direction of
Synapse membranes membranes components transmission Synaptic delay transmission

Gap-junctional Virtually Usually


Electrical 3.5 nm Yes Ion current
channels none bidirectional

Presynaptic Significant;
vesicles & at least 0.3
Chemical Uni-
Chemical 20-40 nm No active zones; ms, usually
transmitter directional
postsynaptic 1-5 ms or
receptors longer
TRANSMIŢĂTORII SINAPTICI

TRANSMIŢĂTORI CU ACŢIUNE RAPIDĂ

TRANSMIŢĂTORI CU ACŢIUNE LENTĂ


(NEUROPEPTIDE)
TRANSMIŢĂTORI SINAPTICI
(după Guyton)

TRANSMIŢĂTORI CU ACŢIUNE RAPIDĂ


1. Clasa I - Acetilcolina
2. Clasa II - Amine (noradrenalina, dopamina, serotonina)
3. Clasa III - Aminoacizi (GABA, glicina, glutamat, aspartat)
4. Clasa IV - Oxidul nitric

TRANSMIŢĂTORI CU ACŢIUNE LENTĂ. NEUROPEPTIDE


– Hormoni de eliberare hipotalamici (TRH, LRH)
– Peptide hipofizare (STH, -endorfina)
– Peptide neuroactive (enkefalina, subst. P)
TRANSMIŢĂTORII CU ACŢIUNE RAPIDĂ

sintetizaţi în citosolul Clasa I Acetilcolina


terminaţiilor presinaptice
Clasa II: Noradrenalina
stocaţi în vezicule Amine Dopamina
cuplarea cu rec. Serotonina
postsinaptici determină: Histamina

 ↑ conductanţei pt. Na+ 


excitaţie Clasa III: GABA
Aminoacizi Glicina
 ↑ conductanţei pt. K+/Cl- 
Glutamat
inhibiţie Aspartat
rol:
 transmiterea semnalelor
senzoriale la creier Clasa IV Oxidul nitric (NO)

 transmiterea semnalelor
motoare la muşchi
NEUROPEPTIDE Hormoni de
eliberare
TRH (Thyrotropin-releasing H.)
LRH (Luteinising-releasing H.)
hipotalamici Somatostatina
sintetizaţi în cantitate mică
în corpul celular neuronal
stocaţi în vezicule Peptide hipofizare ACTH (Adrenocorticotropic H.)
transportaţi de fluxul axonal β-Endorfina
cu viteză mică Prolactina
Hormon luteinizant
au acţiuni mai prelungite:
Tirotropina
 schimbări pe termen
STH (Growth H.)
lung a nr. de rec.
Vasopresina - ADH
neuronali
Oxitocina
 deschiderea sau
închiderea pe termen Peptide care Enkefalina
lung a unor canale acţionează pe Substanţa P
 schimbarea nr. de intestin şi creier Gastrina
sinapse sau a Colecistokinina
dimensiunii lor Polipeptidul intestinal
vasoactiv (VIP)
Factor de creştere nervoasă
Neurotensină
Insulina
Glucagon
NEUROMODULATORI

substanţe neuroactive neimplicate direct în transmiterea sinaptică

pot acţiona presinaptic, modificând cantitatea şi durata eliberării


neurotransmiţătorilor

la nivel postsinaptic modifică sensibilitatea R. pentru mediator

pot avea efecte moderatoare sau facilitatoare, în funcţie de R asupra


căruia acţionează

acţiunile lor cresc complexitatea procesării informaţiei la nivelul


neuronului

între neurotransmiţător şi neuromodulator nu există o distincţie netă →


rolul lor este dependent de tipul de R. asupra căruia acţionează
CARACTERISTICI MORFOLOGICE ALE
SINAPSELOR CHIMICE
COMPONENTA PRESINAPTICĂ = terminaţia butonată a axonului
1. Membrana presinaptică prezintă:
 canale ionice voltaj-dependente
 rol - modificarea potenţialului presinaptic
- eliberarea mediatorului chimic
exemplu – canalele de Na+, K+ şi Ca++
 auto-receptori rol autoreglarea niv. de excitaţie presinaptică
exemplu – receptorii muscarinici M2
- receptorii adrenergici 2
2. Veziculele - conţin subst. eliberate de neuroni la nivelul sinapselor:
 mediatori principali – induc modif. specif. ale potenţ. postsinaptic
 comediatori - elib. de acelaşi neuron, odată cu mediatorul princ.
- modulează răspunsul postsinaptic
- reglează elib. mediatorului din butonul sinaptic
- exercită efecte trofice în teritoriu
- exemplu: Ach şi VIP / NOR şi NPY
 neuromodulatori – prod. de neuronul implic., de alţi neuroni sau str. adiac.
- nu det. răspunsuri postsinaptice specifice
- induc modif. de durată a capac. de răsp. postsinaptic
FANTA SINAPTICĂ
- spaţiul dispus între m. presinaptică şi m. postsinaptică, limitat la
periferie de nevroglie
- traversată de filamente de proteoglicani  rol în direcţionarea
mediatorului spre m. postsinaptică
- clasificarea sinapselor în fcţ. de mărimea fantei sinaptice:
 sinapse de tip I - peste 30 nm
 sinapse de tip II  20 nm
 sinapse de tip III - 0 sau fantă minimă (sinapse electrice)

COMPONENTA POSTSINAPTICĂ
= porţiune diferenţiată a m. postsinaptice ce prezinta:
struct. rec. specifice mediatorului: proteineR-canal ionic de Na+, K+, Cl-
struct. cu rol enzimatic - intervin în hidroliza mediatorului
- exemplu - acetilcolinesteraza
CARACTERISTICI FUNCŢIONALE ALE
SINAPSELOR CHIMICE
UNIDIRECŢIONALITATEA
 mediatorul poate fi eliberat exclusiv din regiunea presinaptică si acţioneaza
numai pe R specific al m. postsinaptice
ÎNTÂRZIEREA SINAPTICĂ
 latenţa între momentul depolarizării butonului terminal şi apariţia
activităţii postsinaptice = 0,4 – 0,7 msec
POTENŢAREA POSTSINAPTICA
  fr. de stimulare presinaptică   cantit de mediator chimic eliberată cu
ocazia fiecărui stimul
FATIGABILITATEA
 stimularea prelungită cu fr.   epuizarea rezervelor de mediator chimic 
blocarea transmiterii sinaptice
INEXCITABILITATEA PERIODICĂ A MEMBRANEI POSTSINAPTICE
 răspunsul postsinaptic este condiţionat de elib. mediatorului chimic în fanta
sinaptică
SECVENŢA FENOMENELOR TRANSMITERII
SINAPTICE

INVAZIA BUTONULUI SINAPTIC DE CĂTRE INFLUXUL


NERVOS
 influx de Na+  propagarea influxului nervos
 influx de Ca++  eliberarea mediatorului din veziculele sinaptice

ELIBERAREA MEDIATORULUI ÎN FANTA SINAPTICĂ


 în prezenţa Ca++ şi a ATP-ului  exocitoza med. în spaţiul sinaptic
- 1 veziculă  1 cuantă  5000-10000 molec. Ach
- în repaus  1 cuantă/sec  zgomotul de fond al sinapsei
- 1 influx nervos  eliberarea a 150 - 300 cuante
- butonul sinaptic  vezicule pentru 1000 impulsuri
PROPAGAREA TRANSSINAPTICĂ A INFLUXULUI
NERVOS

 DIFUZIUNEA MEDIATORULUI CHIMIC


 med. eliberat în fanta sinaptica difuzează liber spre
m. postsinaptică

 ACŢIUNEA MEDIATORULUI CHIMIC ASUPRA RECEPTORILOR


SPECIFICI
 R proteină-canal ionic postsinaptic  desch. simultană a
1000-2000 canale ionice  modif. de permeab. ale m. postsin.
 R presinaptici (auto-receptori)  reglarea elib. mediatorului
din butonul sinaptic
INACTIVAREA MEDIATORULUI CHIMIC

1. Inactivare postsinaptică
 enzime hidrolizante din m. postsinaptică  desfac complexul
mediator-receptor
 exemplu: acetilcolinesteraza
2. Captare postsinaptică
 mediatorul care nu a fost fixat pe receptori  captat de struct.
postsinaptică  inactivat în citoplasmă
3. Difuziune extrasinaptică
 mediatorul  inactivat de enzime extracelulare
 captat de celule gliale
4. Recaptare presinaptică
 mediatorul chimic  recaptat  reutilizat
TOXINA BOTULINICĂ - blochează eliberarea veziculelor
 paralizie musculară

MAGNEZIU -  nr. de vezic. ce elib. Ach. prin blocarea c. de Ca++


  excitabilitatea neuro-musculară
TIPURI DE RĂSPUNSURI
POSTSINAPTICE
POTENŢIAL POSTSINAPTIC EXCITATOR (PPSE) - EPSP
= potenţ. local de tip depolarizant  depolarizari locale nepropagate 
se sumează temporo-spaţial  potenţ. prag  PA autopropagat
- exemplu: - influx de Na+  receptorul nicotinic pt. acetilcolină
- influx de Ca+ + receptorul pt. glutamat
POTENŢIAL POSTSINAPTIC INHIBITOR (PPSI) - IPSP
= potenţ. local de tip hiperpolarizant   excitab. membr. postsinaptice
 inhibă propagarea PA
- exemplu: - influx de Cl-  receptorul pt. GABA
- eflux de K+  receptorul muscarinic pt. Ach
POTENŢIALUL DE INHIBIŢIE PRESINAPTIC
 se manifestă la nivelul sinapselor axo-axonice de tip excitator
INHIBIŢIA RECURENTĂ
 realizată de un neuron intercalar asupra unui axon cu care face
sinapsă în cadrul unei bucle de retroacţiune
POTENŢIALUL POSTSINAPTIC
EXCITATOR ŞI INHIBITOR
Potenţialul postsinaptic excitator
Neuron presinaptic
Neurotransmiţător excitator
Na+
(EPSP)
Ext. -40
Ext.

Neuron -65
postsinaptic Int.
Int. -40 mV
-65 mV -85
++ +
+ s

Neuron presinaptic
Neurotransmiţător inhibitor Potenţialul postsinaptic inhibitor
Cl-
-40 (IPSP)
Ext. Ext.
Neuron -65
postsinapticl
Int. Int. -85
-65 mV -85 mV

- -- - s
MEMORIA

Stocarea informatiei prin stabilirea de legaturi chimice


interneuronale persistente
Participarea celulelor gliale
Bransari, comutari moleculare in cadrul unor nucleoproteine,
proteine structurale
Evocarea unui raspuns stereotip la receptionarea
excitantului ce l-a provocat