Sunteți pe pagina 1din 10

Proprietăţile termice, electrice şi

optice ale materialelor dentare


Un biomaterial este un material inert şi
nonviabil, utilizat la confecţionarea unui dispozitiv
medical, cu scopul de a interacţiona cu sistemele
biologice. Un sistem biologic produce un material
bilogic cum ar fi structura osoasă sau smalţul
dinţilor.
Orice material de origine naturală sau sintetică
ce vine în contact cu ţesuturi, sânge sau fluide
biologice şi se foloseşte în aplicaţii protetice,
terapeutice sau de depozitare fără a afecta în
mod negativ organismele vii sau componentele
acestora.
Proprietăţi termice
Proprietățile termice ale materialelor intervin la două nivele. Pe de o
parte, asupra comportamentului biomaterialului în gură, cu toate că
schimbările de temperatură orale par a fi relativ limitate, iar pe de altă
parte, în timpul pregătirii unei proteze unde condițiile termice vor fi mai
mari.
Cele mai importante proprietăţi termice sunt topirea (la încălzire) şi
solidificarea (la răcire). Acestea sunt transformări de fază care au loc la
temperaturi specifice care depind de energia de legătură dintre atomi; ex.
cu cât energia de legătură este mai mare, cu atât e mai mare şi
temperatura de topire.
Energia termică consumată pentru a transforma 1 gram de substanţă
din stare solidă în stare lichidă se numeşte căldură de fuziune (J/g)
(J=N.m). Căldura de fuziune este în strânsă legătură cu temperatura de
topire (Tm) ; ex. cu cât creşte Tm, cu atât creşte şi căldura de fuziune, cu
toate că există multe excepţii.
Energia termică consumată la schimbarea temperaturii unei substanţe
cu 10C pe unitate de masă se numeşte căldură specifică (J/g). De obicei,
apa este aleasă ca substanţă standard, iar 1 calorie este energia
consumată pentru a ridica temperatura a 15 grame de apă de la 15°C la
16°C; (1 calorie = 4187 J).
O altă proprietate temică importantă este conductivitatea
termică, care se defineşte ca totalitatea căldurii într-un timp dat,
pe o suprafaţa şi la o densitate a substanţei dată. Unitatea de
măsură în stomatologie este: cal/cm.s.C° iar unitatea de măsură
internaţională este watt/mK (W/mK), unde 1 watt=1 joule/secundă
(W=J/s). În general, conductivitatea metalelor este mult mai mare
decât a ceramicii şi polimerilor datorită electronilor liberi din
metale, care au rol de conductori de energie.
Pulpa dentară nu acceptă creșterea excesivă a temperaturii.
Acest lucru se traduce iniţial prin durere, apoi prin leziuni
ireversibile ale acestui organ. Din fericire, structurile dentare,
având o conductivitatea termică scăzută pot amortiza aceste
variații de temperatură. Cu toate acestea, atunci când un obturator
metalic pe baza de un amalgam de argint sau încrustații de aur a
fost folosit, cantitatea de căldură transferată poate deveni rapid
dureroasă și distructivă.
Când un obturator de dinte este fabricat dintr-un material
metalic, ar trebui să se evalueze distanţa dintre obturator şi camera
pulpară. Atunci când aceasta este redusă, mai puțin de doi
milimetri, va fi necesar să se procedeze la utilizarea unui material
de bază care servește ca izolant termic, aşa cum ar fi un ciment
ionomer de sticlă.
Proprietăţi electrice
Proprietăţile electrice ale biomaterialelor sunt importante în cazuri
precum pacemakerul sau stimulatorul, cât şi în cazul implanturilor
piezoelectrice pentru a stimula creşterea oaselor.
Rezistenţa electrică R se defineşte ca raportul dintre diferenţa de
potenţial (voltaj) V aplicat obiectului şi curentul I care trece prin acesta :
R=V/I
Rezistivitatea electrică a materialelor variază. Insulatorii (materiale
izolante), sau materialele cu o rezistivitate foarte ridicată, sunt folosite în
izolarea echipamentelor electrice, chiar şi a aparatelor implantabile
precum pacemakerul sau alţi stimulatori, de ţesuturile corpului. Polimerii
şi ceramidele tind să fie buni izolatori.

Piezoelectricitatea este relaţia dintre deformarea mecanică şi polarizarea


materialului. Forţa mecanică rezultă din polarizarea electrică, efectul direct
al acesteia; aplicarea unui câmp electric produce deformarea, efectul
invers. Doar materialele suficient asimetrice manifestă piezoelectricitate
sau piroelectricitate şi deci au coeficienţii d (coeficient piroelectric) şi p
(tensor piezoelectric senzitiv) diferiţi de zero.
Fukada şi Yasuda au demonstrat pentru prima dată că osul uscat
este piezoelectric în sensul clasic, proprietăţile piezoelectrice ale
osului sunt de mare interes având în vedere rolul lor ipotetic în
remodelarea oaselor.
Osul compact manifestă de asemenea o polarizare electrică
permanentă, cât şi piroelectricitate, care reprezintă schimbarea
polarizării la temperaturi mari. Proprietăţile electrice ale oaselor
sunt utile nu numai în procesul de remodelare a oaselor, dar şi în
contextul extern de stimulare electrică a oaselor ca ajutor în
procesul vindecării.
Proprietăţile optice
Proprietăţile optice ale materialelor sunt relevante în
performanta lor atunci cînd sunt folosite la nivelul ochilor, cât
şi ca aspect cosmetic, ca material dentar.
Alegerea culorii este de o importanță majoră în succesul
unui tratament stomatologic, în special atunci când este
vorba atât de dentist cat si de tehnicianul acestuia care
trebuie sa interpreteze în mod indirect descrierea acestuia.
Se incearca realizarea unor restaurari care nu trebuie sa se
distinga de dintele natural.
Pentru a ajuta medicul sa stabileasca alegerea sa,
producătorii furnizează ghiduri de umbră a căror utilizare
este mai mult sau mai puțin ușoara, în funcție de dispunerea
lor și progresivitatea lor. In prezent exista unele dispozitive
electronice bazate pe colorimetrie pentru a ajuta la
determinarea unei culori.
Luminozitatea
Luminozitatea corespunde cantității de lumină reflectată. În cazul
în care tot spectrul de lumina este reflectat, obiectul observat este
alb. În cazul în care nimic nu se reflectă, obiectul este negru. În
acest interval, în funcție de cantitatea de lumină, obiectul apare
mai mult sau mai puțin gri. Dificultatea în alegerea luminozitatii
este de a ignora nuanța și saturația culorii.
Nuanţa
Nuanţa este legată doar de lungimea de undă dominantă a
luminii reflectate. Este o parte din spectrul vizibil.
Saturaţia culorii
Aceasta este cantitatea de nuanță în material. Pentru
a dilua o culoare, trebuie doar adăugat alb la ea.
Culoarea este combinația dintre aceste trei
caracteristici: luminozitate, nuanță și saturație. Prin
urmare, este necesar să se distingă între culoare și
nuanța, aceste termene fiind utilizate de obicei unul
pentru celălalt în limbajul curent.