MODUL DE VIATA IN

SOCIETATEA ANTICA

Elaborat de eleva clasei a zecea Murzac Maria

CIVILIZATIA ANTICA
Cuprin ∞Civilizatia
Chineza ∞ Sumerienii
∞Civilizatia Romana ∞Inca (Incasii)
∞Civilizatia Greaca ∞ Maya
∞Imperiu Persan ∞ Aztecii
 CIVILIZATIA CHINEZA
Civilizatia chineza a aparut in mileniul al III-lea i.Hr. pe vaile
fluviilor Huanghe si Yangtze. In secolul al III-lea i.Hr., imparatul Shi
Huangdi (221-210 i.Hr.) a intemeiat dinastia Qin si a unificat
principatele existente intr-un singur imperiu. Dinastia Han (206
i.Hr. – 220 d.Hr.) a deschis comertul cu Occidentul. Fiind atacat
de nomazii din nord (huni), imperiul s-a destramat, fiind refacut
cateva secole mai tarziu
 CIVILIZATIA ROMANA

Istoria romana este un capitol esential al istoriei antice.

Roma a creat de-a lungul a sase secole un vast imperiu
care se intindea de la Oceanul Atlantic in vest pana in
Mesopotamia in est, si din Scotia in nord, pana in sudul
Egiptului, unificand cea mai mare parte a lumii civilizate de
atunci. Romanii au adoptat civilizatia greaca pe care au
imbogatit-o si au adaptat-o spiritului practic roman
transmitand-o, prin intermediul popoarelor romanice si al
literaturii de expresie latina din Evul Mediu, pana astazi.
 CIVILIZATIA GREACA
Civilizatia greaca a fost creata de un mic numar de state nemultumite,
printre care Atena si Sparta. Faptele lor eroice, experientele politice cat si
realizarile culturale au asezat temelia traditiei occidentale.
Grecia a iesit din lunga perioada a Anilor Intunecati ca un teritoriu mic, in
special format din comunitati de gospodari in stare sa-si asigure existenta.
Aceste comunitati au fost capabile sa sustina un oras care servea ca centru
civic, spatiu de intrunire si refugiu pentru vremuri grele. Orase ca Atena,
Sparta, Corint si Teba au fost numele in jurul carora s-au format si micile orase
state ale lumii grecesti. In ciuda faptului ca erau orase mici, orasele state
grecesti au fost intotdeauna admirate ca un loc in care multitudinea ideilor
politice au fost incercate si testate de la inceput.
 IMPERIUL PERSAN
Imperiul Persan a fost un imperiu iranian ce a dominat Asia de Sud si de Sud-
Vest intre 550 i.e.n.., de la cucerirea mezilor de catre Cirus cel Mare, pana
în 330 i.e.n.., cand ultimul imparat Ahemenid moare și imperiul este cucerit
de Alexandru cel Mare.
• In anul 334 i.e.n., un secol si jumatate dupa invadarea Greciei de catre
Persani, Alexandru cel Mare, traverseaza Hellespontul cu o armata de 40 000
de barbati, pentru a elibera orasele ioniene din Asia Mica. O victorie usoara,
la Granicus, ii permite lui Alexandru sa-si continue, nederanjat, marsul prin
restul Anatoliei.
 SUMERIENII
Sumerienii, au trait in perioada cunoscuta in istorie ca Civilizatia sumeriana isi
are originile la incepul istoriei umane, acest lucru a fost demonstrat si aratat prin
prisma numeroasele descoperiri arheologice care au avut loc si care sustineu faptul
ca aceasta a fost ajutata de extrateresti in evoluatia lor, facand trecere de la
preistorie la istoria umana.
 Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de Sud
si succesorii acestora: akkadienii semitici. Sumerienii purtau numele de sag-giga,
literal însemnand (poporul cu fata neagra) Cuvantul akkadian „Shumer” indica
zona numita de ei Sumerul de Sud. Cuvantul ebraic era sinar, egiptenii numeau
acest teritoriu sngr iar hititii sanhar(a). Aceste denumiri pot fi posibile variante ale
cuvantului Sumer sau sumerian. Istoricul babilonian Berossus spune ca sumerienii
erau „straini cu fata neagra” Cunoscuta ca „leaganul civilizatiei”
 INCA (INCASII)
Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiana. S-a
ridicat pe inaltimile din Peru in jurul anului 1200; intre 1438 si 1533 Inca a
reusit prin cuceriri si asimilari sa incorporeze o mare parte din vestul Americii
de Sud, avand centrul in jurul Anzilor si a inclus o mare parte din teritoriul
ocupat in prezent de Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Chile. in 1533,
Atahualpa, ultimul imparat incas (numit Sapa Inca) a fost omorat la
ordinul conchistadorului Francisco Pizarro, marcandu-se astfel inceputul
dominatiei spaniole.
 MAYA
Populatia Maya a trait in America Centrala in zona in care exista in zilele
nostre Yucatan, Guatemala, Belize si partea de sud a Mexicului – provinciile
Chiapas si Tabasco. Suprafata, aflata la sudul Tropicului Racului si la nordul
Ecuatorului, are cam 900 kilometri de la nord la sud si 550 kilometri de la est
la vest. Cultura lor era inca a pietrei, desi stiau sa lucreze cu carbunii si aurul.
Poporul Maya adora jadul. Peisajul imperiului era foarte divers: vulcani activi,
paduri, campie si tarmul Pacificului.
 AZTECII
Sub aceasta denumire au fost cuprinse adesea toate civilizatiile care au
existat pe teritoriul mexican: olmeca (cei care au construit Piramida
Laventa), xicalanca (au avut ca centru cultural Tenochtitlan, unde au
construit Piramida Soarelui, Piramida Lunii in templul inchinat lui Quetzalcoatl
), zapoteca si chichimeca.
Veniti din indepartatele regiuni nord-vestice(tinuturile Californiei, probabil),
aztecii s-au stabilit pe Marele Podis Mexican, apoi pe malurile Lacului Texoco
infiintand, in numai cateva decenii, un imperiu. In anul 1324 pun bazele
capitalei, orasul-insula Tenochtitlan(„Piatra Cactusului”, actualul Ciudad de
Mexico), oras ce nu avea egal, in acele vremi, in Europa, decat in
Cordoba.
,,Modul de viata”
Al doilea
capitol
CONTINUARE
 MODUL DE VIATA
AL AMENILOR
• Modul de viaţă al oamenilor în societăţile antice era determinat
de condiţia socială, factorii economici, condiţiile naturale etc.
În societatea antică familia, tradiţiile, legislaţia şi-au lăsat
amprenta atît asupra vieţii individului, cît şi a comunităţii în
ansamblu, determinînd trăsăturile specifice ale modului de
viaţă.
• Familia deţinea un rol important în viaţa economică, socială,
religioasă şi educativă a lumii antice. În antichitate predomina
familia monogamă care avea un vădit caracter patriarhal.
Autoritatea tatălui era sacră. Soţia, deşi era sub autoritatea
soţului, se bucura totuşi de mai multe drepturi, putea să
participe la întrunirile familiei, fiind înconjurată de respect.
• În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei -
tatăl şi soţul. Căsătoriile se încheiau în baza unor contracte şi
erau însoţite de aducerea unui dar de căsătorie din partea
mirelui şi a zestrei din partea miresei.
• Un statut aparte avea primul născut care deseori devenea
moştenitorul puterii tatălui. În societăţile orientale familiile
erau cu mulţi copii şi se caracterizau prin strînse relaţii de
rudenie.
 MODUL DE VIATA 2
• In Egipt, în schimb, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară. Drepturile primului născut au fost
consolidate de cultul morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu, îndeosebi de primul născut. În
India capul familiei avea putere nelimitată, iar după moartea sa această putere se transmite
primului născut. În China, respectul filial şi loialitatea fraternă constituiau legăturile solide ale
familiei. Chinezii erau adepţi ai familiei cu mulţi copii.
• În societatea greacă femeia era exclusă din viaţa publică, fiind obligată să trăiască într-un
compartiment separat al casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice. Fetele primeau o
educaţie sumară. O atenţie deosebită era acordată educaţiei băieţilor: grecii căutau să dezvolte
calităţile corpului şi ale spiritului care le-ar permite să fie cetăţeni utili patriei lor. Era o onoare pentru
greci de a face studii, majoritatea cetăţenilor fiind cărturari. De la şapte ani băieţii mergeau la
şcoală, unde studiau gramatica, matematica, muzica, poezia, istoria; la gimnaziu ei practicau
sportul, căci activităţile fizice jucau un rol important în societatea greacă, unde dominau spiritul de
competiţie şi grija pentru dezvoltarea corpului şi spiritului.
• La Roma autoritatea paternă avea un caracter sacru. Soţia, matrona, deşi era sub autoritatea
soţului, se bucura totuşi de o serie de drepturi: putea să participe la întrunirile familiei, la banchetele
publice, la spectacole şi jocuri publice, fiind înconjurată cu respect din partea bărbaţilor.
 LOCUINTA
• Locuinţa. În Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de pămînt cu paie, acoperişul din frunze de
palmier prevăzut cu un orificiu pentru fum şi foarte puţin mobilier în interior. Casele celor înstăriţi erau mai solide, cu
mobilier din lemn preţios, covoare, vase de sticlă multicoloră.
• În Mesopotamia templele impunătoare, palatele, locuinţele marilor demnitari copleşesc prin luxul lor. Fiecare
suveran mesopotamian a dorit întotdeauna să-şi depăşească predecesorii prin splendoarea palatelor sale. Cel mai
bine s-au conservat cele din Asiria, în construcţia cărora s-a utilizat nu numai argilă, dar şi piatră. Palatul asirian era o
imensă construcţie acoperind cîteva hectare şi zidit pe o înaltă terasă naturală ori artificială. Pereţii de o grosime
care depăşea uneori 20 m erau întăriţi cu turnuri înalte. Decoraţia interioară era somptuoasă, venind să sublinieze
măreţia regilor.
• În clima caldă şi uscată a Greciei viaţa materială comporta mai puţine greutăţi. Casele ateniene, dispuse iregular
de-a lungul unui labirint de străduţe înguste, erau nişte construcţii mici, cu pereţi atît de subţiri, încît hoţii le spărgeau
cu uşurinţă. persoanele mai înstărite aveau case cu o mică curte interioară. Lumina pătrundea în locuinţă prin
ferestrele fără sticlă, cu obloane de lemn.
• În perioadele timpurii romanii trăiau în case formate dintr-o singură încăpere, atriu, cu un orificiu în acoperiş pentru
evacuarea fumului. Locuinţele celor bogaţi erau luxoase, înfrumuseţate cu picturi murale, mozaic, mobilă din lemn
preţios ornată cu bronz, incrustată cu fildeş.
 ALIMENTATIA
• Alimentaţia. Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din cîteva galete de grîu ori mei,
legume, peşte, bere. Cei bogaţi se alimentau mai variat şi mai delicat.
Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume. Din alimentaţia lor nu
lipseau curmalul, zarzavaturile etc.
• Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa fiind compusă din legume, galete,
măsline, peşte sărat, cereale, miere şi brînză. Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai
variat. La banchete ei mîncau întinşi pe pat, vinul amestecat cu apă era servit în
vase, numite crater. Masa era înviorată de divertismente şi discuţii aprinse.
• Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată: carne, peşte, fructe (aduse din
regiuni îndepărtate), vinuri (importante din Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au preluat
obiceiul grecilor de a lua masa culcaţi pe un fel de pat. Salonul destinat acestui
scop se numeşte triclinium.
 VESTIMENTATIA
• Vestimentaţia. În lumea antică vestimentaţia populaţiei se deosebea de la o regiune la alta. Totuşi, pot fi
menţionate şi unele caracteristici generale condiţionate de statutul social al diferitelor categorii ale populaţiei.
• Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta prelucrării lînii, unica ţesătură din care confecţionau vestimentaţia.
Aceasta avea un caracter rudimentar: copiii umblau dezbrăcaţi; bărbaţii purtau o fustă scurtă din lînă, iar
femeile o cămaşă lungă şi îngustă. La cei bogaţi stofa hainelor era mai fină; fusta era mai lungă, avînd pliuri, iar
deasupra se îmbracă o rochie din pînză aproape transparentă, pe cap bărbaţii purtau o perucă. Femeile
purtau numeroase bijuterii.
• În oraşele mesopotamiene cei înstăriţi aveau o vestimentaţie elegantă fiind preocupaţi de bijuterii, îmbrăcaţi în
hainele lungi brodate, cu părul şi bărbie îngrijit ondulate şi parfumate.
• Grecii purtau o îmbrăcăminte uşoară, o tunică sau hiton, scurt pentru bărbaţi, lung pentru femei, şi strîns în talie.
Cei din Asia Mică au introdus moda la ţesături din lînă fine şi plisate.
• În vestimentaţie romanii au rămas fideli tunicii cu mîneci scurte, iar cu ocazia festivităţilor se îmbrăcau în togă (o
piesă din stofă albă). Femeile purtau un fel de cămăşi fără mîneci şi o tunică lungă, stola. Doamnele romane
foloseau stofele cele mai fine, de variate culori, purtau coliere, brăţări, inele.
 OBICEIURI
• Obiceiurile. Toate popoarele antice respectau obiceiurile legate de evenimente mari din viaţa familiei,
de îndeletnicirile lor, de schimbarea anotimpurilor etc.
• Obiceiurile din cadrul familiei se refereau la naştere, majorat, căsătorie şi moarte. În legătură cu majoratul se
oficiau diferite ceremonii de iniţiere. La romani tînărul la vîrsta de 17 ani schimba tunica pe toga de bărbat, era
declarat major şi trecut pe lista cetăţenilor. Cu ocazia logodnei şi a nunţii, se făceau daruri, aveau loc
procesiuni, se cînta, era o organizate banchete.
• Obiceiurile funerare erau alimentate de credinţele în lumea de apoi. La egipteni cultul morţilor se concentra în
jurul persoanei faraonului şi al marii aristocraţii. În cinstea lor se construiau piramide, iar celor înstăriţi li se
îmbălsăma trupul. Riturile funerare erau fastuoase în China şi în India.
• Existau numeroase obiceiuri legate de practicile agricole: semănat, răsărirea plantelor, recoltare. Aproape la
toate popoarele se desfăşurau ceremonii de purificare a holdelor, înconjurînd terenurile cultivate, cîntînd,
dansînd şi rostind versuri. De aceste obiceiuri, şi anume din procesiunile organizate cu prilejul culesului strugurilor,
la greci au răsărit germenii dramei.
• Unele obiceiuri au apărut în legătură cu anotimpurile sau cu Anul Nou. Multe popoare, de exemplu egiptenii,
sărbătorea sfîrşitul anului, altele – echinocţiul de primăvară; la romani, solstiţiul de iarnă era considerat ca o
victorie a luminii asupra întunericului.
• Omul antic credea că din anumite semne poate fi cunoscut viitorul. La unele popoare, de exemplu la etrusci şi
la romani, prezicerea viitorului se făcea după cercetarea animalelor sacrificate.
• La greci se bucurau de mare popularitate oracole, care dădeau diferite sfaturi şi preziceau viitorul. La oracolul
de la Dodona preoţii proroceau după freamătul frunzelor unui stejar secular. La Delphi preoteasa lui Apollo
rostea fraze, pe care preoţii le interpretau cum credeau de cuviinţă.
 LEGISLATIA
• Legislaţia. Obligaţiile şi drepturile în familie, relaţiile dintre oameni, ginţi şi triburi erau
reglementate de norme general acceptate, care se bazau pe obiceiul pămîntului.
Existau numeroase obiceiuri legate de practicarea agriculturii: semănat, încolţirea
plantelor, recoltare. La toate popoarele existau diferite ceremonii legate de cultul
celor morţi. Unele obiceiuri ilustrau schimbarea anotimpurilor sau venirea Anului nou.
Obiceiurile determinau relaţiile dintre oameni, iar cu timpul unele din ele au fost
fixate în scris, devenind legi.
• În Orient legile erau considerate de origine divină, date de zei conducătorilor sau
regilor. În Egipt, decretele emise de faraon erau considerate legi divine şi ele
enunţau principiile generale ale jurisdicţiei. În Mesopotamia Codul lui Hammurabi
forma baza legislaţiei, iar jurisdicţia era exercitată fie de preoţi, fie de judecători
locali, iar în oraşe de judecători aleşi.
 LEGISLATIA
• În India, legislaţia se baza pe aşa-numita dharma, lege morală, normă de comportare a
fiecărui om. Legislaţia chineză se caracterizează prin pedepse crude pentru diverse
infracţiuni (mutilări, aplicarea sigiliului infamiei pe obraz etc.).
• Legislaţia greacă reglementa toate problemele juridice ale individului şi ale comunităţii.
Delictele comise împotriva statului erau judecate de un tribunal special, iar altele, ca de
exemplu impietatea faţă de zei, dezertarea, sustragerea de fonduri etc., de adunarea
juraţilor sau chiar de adunarea poporului.
• La Roma, în perioada republicană legislaţia a fost reglementată în baza Legilor celor 12
table, consemnate în scris între anii 451– 449 î.Hr. Iniţial delictele private erau judecate de
preoţi, mai tîrziu s-au înfiinţat diferite instanţe judecătoreşti. Delictele comise împotriva
statului (trădarea, sustragerea de fonduri, mituirea, omuciderea etc.) erau judecate de
magistraţi. Procedura penală era foarte complicată şi de aceea în jurisdicţie un rol de
seamă l-au jucat juriştii şi avocaţii care au contribuit la perfecţionarea legislaţiei romane.
FOTOGRAFII
SFÂRȘIȚ

• ELABORAT DE ELEVA MURZAC MARIA