Sunteți pe pagina 1din 20

BIOMECANICA

ARTICULAȚIEI
SCAPULO-HUMERALE

Alexa Ioana Alexandra


Grupa 1
Anatomia articulaţiei scapulo-humerale
• Umărul este format din trei oase:
• 1.Humerus:este osul lung al braţului,se termină
prin tuberozitatea mare şi tuberozitatea mică.
• 2.Scapula:este un os plat triunghiular,situat în
partea posterioară a umărului. Partea superioară
a scapulei este formată din acromion.
• 3.Clavicula:este un os lung,care leagă scapula de
stern.
Anatomia articulaţiei
scapulo-humerale

• Feţele articulare sunt reprezentate


de:
• Cavitatea glenoidă a scapulei:are
aspect concav,este acoperită de
cartilaj hialin şi este mărită de
către labrul glenoidal.
• Capul humeral: este de asemenea
acoperit de cartilaj hialin,are
aspect sferic şi este mai gros decât
cartilajul glenoid.

Anatomia articulaţiei scapulo-humerale
• Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula
articulară, întărită superior de ligamentul
coracohumeral şi anterior de trei ligamente
glenohumerale.
Anatomia articulaţiei scapulo-humerale
• Muşchii şi tendoanele articulaţiei scapulo-humerale:
• Coiful rotatorilor: deasupra capsulei,un strat muscular înconjoară articulaţia umărului,de unde provine şi numele de coiful
rotatorilor.Această structură asigură nu numai majoritatea mişcărilor umărului,dar şi stabilitatea sa,prin menţinerea capului
humeral fixat în centrul cavităţii articulare a scapulei.Este format din patru muşchi scurţi:subscapular,supraspinos,subspinos
şi rotundul mic.Muşchiul subscapular este localizat ventral,muşchiul supraspinos este situat situat postero-superior,muşchiul
subspinos este localizat posterior iar muşchiul rotund mic este localizat antero-inferior.
• Tendonul bicepsului lung. Extremităţile acestor muşchi formează tendoanele coifului rotatorilor.Acestea se inserează pe
scapulă şi converg spre extremităţile superioare ale osului humeral,la nivelul tuberozităţii mici si mari.Între cele două
tuberozităţi se descrie culisa bicipital,la nivelul căreia pătrunde tendonul bicepsului lung,care se fixează pe faţa superioară a
glenei şi pătrunde în cavitatea articulaţiei osului humerus.Acesta permite menţinerea capului osului humeral în cavitatea
glenoidă.
• Muşchii superficiali generează forţa şi viteza necesară mişcărilor.Începând cu muşchiul deltoid,dens,triunghiular şi larg
,care formează conturul umărului . Plecând din claviculă şi scapulă,ele se inserează pe osul humerus pentru a
acţiona,împreună cu marele pectoral,în vederea mişcării braţului înspre partea din faţă,împreună cu rotundul mare şi marele
dorsal.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Articulaţia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaţie.
• Are trei grade de libertate: Ea acţionează în strânsă corelaţie funcţională cu
articulaţiile centurii scapulare, mărindu-se astfel amplitudinea de mişcare a
membrului superior faţă de trunchi.

• La nivelul acestei articulaţii,cu 3 grade de mobilitate, există mişcări de: flexie sau
proiecţia înainte a braţului (95-100 grade), extensie (20-35 grade), abducţie:
îndepărtarea braţului de trunchi (90 grade), adducţie: apropierea braţului de trunchi
şi poate merge pâna la 10 grade în direcţia opusă, rotaţia internă (80 grade),rotaţie
externă (50-60 grade) şi circumducţie.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Mişcarea de abducţie(îndepărtarea braţului)
• În această mişcare cele două extremităţi ale humerusului suferă o deplasare în sens
invers.Extremitatea inferioară urcă iar cea superioară coboară.Mişcarea se face până când
marea tuberozitate se loveşte de porţiunea superioară a glenoidei.În acest
moment,suprafaţa articulară a capului humeral părăseşte aprope cavitatea glenoidă şi intră
în contact cu porşiunea înferioară a capsulei articulare.
• Muşchii abductori ai umărului sunt:
• -deltoidul cu toate fasciculele lui
• -supraspinosul
• -lunga porţiune a bicepsului brahial
• Mişcarea de abducţie se poate face numai până la un unghi de 90 de
grade.Peste această valoare,ridicarea humerusului nu este posibilă datorită
prezenţei acromionului.Ridicarea braţului peste 90 de grade se face numai cu
ajutorul mişcării de basculă laterală a scapulei.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Bilanţ articular:
• Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu membrul superior de testat în poziţie anatomică.
• Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul ajunge în unghi de 90 grade faţă de trunchi.
• Poziţia goniometrului:
• Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a articulaţiei scapulo-humerale, în centrul acesteia.
• Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a braţului, urmărind mediusul. În cazul prezenţei
cotului în valg, se urmăreşte olecranul.
• Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Mişcarea de adducţie(apropierea braţului)
• Această mişcare se face în sens invers mişcării de abducţie.Un rol important revine greutăţii membrului şi
gravitaţiei,mişcarea fiind controlată tot de muşchii abductori care,prin contracţia lor izometrică,dirijează apropierea
membrelor superioare de trunchi.
• Muşchii adductori ai umărului sunt:
• -pectoralul mare
• -dorsalul mare
• -rotundul mare şi mic
• -coracobrahial
• -biceps brahial
• -triceps brahial
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Bilanţ articular:
• Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, braţul în unghi de 90 grade faţă de trunchi.
• Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul pe lângă corp.
• Poziţia goniometrului:
• Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a articulaţiei scapulohumerale,în centrul acesteia.
• Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
• Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a braţului, urmărind mediusul. În cazul prezenţei
cotului în valg, se urmăreşte olecranul.
• Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Mişcările de flexie şi extensie

• Flexia - numită şi anteducţie, antepulsie sau proiecţie anterioară Se execută de la 0 la 180°, pînă ce
braţul ridicat ajunge la verticală, pe lingă ureche. Din aceste 180°, scapulohumerala aduce braţul la
orizontală (90°), fiind blocat aici de ligamentele coraco- şi glenohumerale. Următoarele 60° le
realizează scapulotoracica, prin bascularea scapulei (înlesnită de rotaţiile în acromioclaviculară şi
sternocostoclaviculară) şi antepulsia centurii scapulare, iar ultimele 30° sînt date de hiperlordozarea
lombară. În mişcare, aceste componente se intrică, bineînţeles dacă nu este blocată vreuna dintre ele.
Poziţia preferabilă de start în goniometrie o constituie decubitul dorsal sau posturile de ortostatism şi
şezînd. Braţul fix al goniometrului se fixează pe trunchi, pe linia medioaxilară, spre marele trohanter,
iar cel mobil, pe linia mediană a feţei laterale a braţului, spre condilul lateral, pina spre 150—165°,
după care se orientează spre olecran, deoarece humerusul se rotează in ax pentru a se flecta în
continuare,
• Atenţie :
• Să se evite extensia trunchiului !
• Să se evite abducţia umărului !
• Să se evite ridicarea umărului !
• Să nu-şi schimbe poziţia braţul goniometrului fixat la trunchi !
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Extensia - denumită şi retroducţie, retropulsie sau proiecţie posterioară Are o amplitudine limitată de
ligamentele coraco- şi glenohumerale. Mişcarea activă măsoară 50—60°, iar cea pasivă, cu oarecare forţare,
poate atinge 90° prin accentuarea basculării scapulei spre coloană şi a retropulsiei centurii scapulare.
Asocierea unei rotaţii interne măreşte extensia braţului (relaxează ligamentul glenohumeral). De elecţie,
poziţia de start pentru măsurătoare este reprezentată de decubitul ventral, de ortostatism sau de postura
şezînd. Plasarea goniometrului este aceeaşi ca la măsurarea flexiei.
• Atenţie :
• Să se evite flexia anterioară a trunchiului (din poziţiile de ortostatism sau şezînd) ! • Să se evite abducţia
umărului !
• Să nu se schimbe poziţia palmei, care trebuie să „privească" mereu înainte !
• Măsurătoarea putîndu-se face cu cotul flectat sau nu, remăsurătorile trebuie făcute în acelaşi fel ! Mişcările
de flexie şi extensie se fac pe axa transversală, în plan sagital.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Mişcările de rotaţie internă şi externă
• Ele se realizează în jurul unui ax longitudinal ce trece prin capul humeral în jurul axei anatomice lungi a
humerusului.Amplitudinea lor este de 80 de grade pentru rotaţia externă şi 95 de grade pentru rotaţia
internă.În mişcarea de rotatie internă, capul humerusului alunecă dinainte – înapoi pe cavitatea glenoidă.
• Mişcarea este produsă de muşchii:
• - supraspinos
• - rotundul mare
• - subscapular.
• În mişcarea de rotaţie externă, capul humerusului alunecă dinapoi – înainte pe cavitatea glenoidă.
• Mişcarea este produsă de muşchii:
• subspinos
• micul rotund.
Biomecanica articulației scapulo-humerale
• Mişcarea de circumducţie
• Este mişcarea complexă pe care articulaţia
umărului o realizează datorită tuturor celor 3
grade de libertate pe care le are. Ea descrie un
con deformat. Toate mişcările umărului le putem
reprezenta pe diagrama Rocher, aşa cum s-a
arătat mai sus. Poziţia corectă de funcţiune în
care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului
este în : flexie 45°, abducţie 60°, rotaţie 0°.
Tipuri de afecţiunile ale umărului:

• Sinovita
• Leziuni de cartilaj
• Corpi liberi intraarticulari
• Leziuni de labrum articular
• Leziunile de tip SLAP
• Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial
• Instabilitatea cronică a umărului
• Rupturile de coafă a rotatorilor
• Umărul înghețat (capsulita adezivă, capsulita retractilă)
• Tendinopatia calcifiantă
• Sindromul de conflict subacromio-coracoidian
• Artroza acromioclaviculară
• Leziunile de tip SLAP
• O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se
extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului
lung al bicepsului brahial.
• Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital (faza de decelerare a
mișcării de aruncare cu cotul întins), o cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de
umăr.
• Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul
bicepsului (Yergasson, Speed test).
• Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM
este de elecție.
• Fixarea leziunii SLAP se poate face cu capse, șurub, sutură pe ancoră sau sutură
tip “all-inside”.
• Recuperarea după repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea
umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației
externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la 4-5 săptămâni,
mobilizarea activă la 4-5 luni.
• Leziuni de cartilaj
• Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire
de alte articulații.
• Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă (artrita reumatoidă), și instabilitatea
de umăr dacă este o cauză traumatică.
• Radiologic se pot decela leziuni degenerative (pensarea spațiului articular, osteofiți marginali) sau leziuni osteocartilaginoase
traumatice (leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc).
• Artroscopic se pot decela și evalua leziunile (omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc).
Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor,
îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului. Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare
a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral. Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita
aderenţele.

• Conduită postoperatorie
• Recuperarea umărului diferă ca perioadă de timp de la caz la caz, în funcţie de diagnostic, vârsta, gradul de receptivitate al pacientului,
etc.
• Protejarea umărului afectat şi evitarea solicitării la capacitatea lui maximă sunt necesare o perioadă limitată de timp. Ridicarea braţului
deasupra nivelului umărului trebuie evitată până la vindecare, în schimb braţul şi mâna pot fi folosite la activităţi ce nu presupun ridicare,
împingere sau cărarea unor greutăţi. În anumite situaţii aceste restricţii pot deveni permanente.

Forţe care acţionează asupra articulaţiei
umărului
Forţe care acţionează asupra articulaţiei umărului

• Greutatea corporală acţionează ca un vector de forţă asupra centrului de gravitaţie şi prin


urmare greutatea segmentară acţionează asupra centrului de masă al segmentului
considerat. În cazul umărului,momentul cinetic al braţului ar fi distanţa perpendiculară
între vectorul forţă,care acţionează asupra centrului de masa şi centrului de rotaţie al
umărului.
• Momentul cinetic creat în umăr de către greutatea braţului este produsul greutăţii braţului
pe distanţa perpendiculară între centrul de gravitaţie al braţului şi axa de rotaţie a
umărului.Greutatea segmentară a braţului este 5% din greutatea corporală totală,dar
lungimea acestuia face saă se genereze momente cinetice foarte elevate,deoarce valoarea sa
vine determinate de masa de masa de mobilizat şi de lungimea dintre punctual de aplicare
al masei şi centrul de rotaţie al mişcării. Momentul cinetic generat în timpul abducţiei
umărului ar trebui să fie compensate de muşchii stabilizatori ai umărului şi intensitatea
lucrului muscular efectuat să fie direct proportional cu momentul cinetic pentru a
echilibra.
• Momentul creat în umăr atunci când facem flexia cotului diminuează distanţa între centrul
de gravitaţie şi axa de rotaţie
Bibliografie

• ] Papilian,V. Anatomia omului,Editura ALL,2003


• Netter,F. Atlas de anatomia omului,Editura Medicala Callisto,2010
• Balint,T.Evaluarea aparatului locomotor,Editura Tehnopress,200

• BACIU C. – Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor. Editura Sport-Turism


• Baciu Cl. – Principii generale de anatomie functionala si biomecanica. Cult. Fizica si Sport Bucuresti 1985.
• .Baciu Cl., – Reabilitarea deficientelor motorii. Viata medicala 1974. 4. Benno M. Nigg, W. Herzog - Biomechanics of the
Musculo-Skeletal System. Editura: John Wiley & Son Ltd; 2nd edition (1999)
• . Buzescu Alexandru, Scurtu Liviu „ Anatomie si biomecanica” Editura A.N. E.F.S. 1999.
• Arthur E. Chapman – Biomechanical analysis of fundamental human movements. Human Kinetics. 2007. 7.Vladimir M.
Zatsiorsky - Kinematics of Human Motion. Editura Human Kinetics (1998).
• Van C. Mow, Wilson C. Hayes - Basic Orthopaedic Biomechanics. Editura Lippincott Williams &Wilkins Publis