Rolul literaturii in perioada

PASOPTISTA
 Cuprins:
1. Ipoteza
2. Programele teoretice
3. Trasaturi
4. Genuri si specii
5. Reprezentanti
6. Citate
7. “Sburatorul” de Ion Heliade-Radulescu
 “Primul merit cultural esential al pasoptistilor este
constiinta imensului gol istoric pe care sunt chemati sa-l
elimine.Ideea obsedanta exprimata adesea cu accente
mesianice,este a inceputului absolut si in toate
domeniile.<<Romanii au trebuinta astazi sa se
intemeieze>>afirma,in spirit si stil de manifest Nicolae
Balcescu.<<Lumineaza-te si vei fi!>> reprezinta aceeasi
lozinca a inceputului in toate directiile.O autogeneza prin
cultura a fiintei nationale.Si,tot in acest sens,al inceputului
cu orice pret,total radical si fara inhibitii,trebuie citit si
indemnul lui Heliade Radulescu:<<Scrieti baieti,numai
scrieti.>>
Este evident ca pasoptistii nu dispuneau decat de o singura
metoda imediata si practica de recuperare a intarzierii
culturale.De a umple golul istoric si de a incepe
constituirea unei culturi romane moderne inca
inexistente:sincronizarea rapida si pe scara cea mai
larga.In primul rand,prin
imitatii,adaptari,compilatii,traduceri.Pana in 1848,data
simbolica,se constata o adevarata invazie de traduceri in

toate domeniile… ”
(Adrian Marino-”Actualitatea ideologiei
pasoptiste”)
 Introducere:
Dintre toate formele culturii,
literatura este considerata “calea
cea mai usoara si mai scurta pentru
renasterea natiei”.(G.Baritiu)
 1.Ipoteza:
Literatura “pasoptista” acopera,ca denumire,o
realitate in acelasi timp sociala,culturala si
literara.In mod aproape unanim,istoria
literara fixeaxa perioada literaturii
“pasoptiste” intre 1830 si 1860. Fara
aceasta etapa cruciala,ar fi fost greu de
imaginat aparitia lui Eminescu si a marilor
clasici.
Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate
diviza in trei perioade:
Prepasoptismul (1830 -1840)
Pasoptismul (1840 -1860)
Postpasoptismul (1860 – 1870)
 Legata de importante evenimente politico-
sociale,aceasta delimitare cronologica nu are
totusi nimic rigid:trebuie doar sa precizam ca
debutul perioadei pasoptiste este legat de iesirea
tarilor romane de sub dominatia exclusiv otomana
si de inceputul unei “europenizari” economice;iar
incheierea perioadei pasoptiste va fi marcata de
realizarea,celui mai aprins vis al generatiei,de
Unirea Principatelor si de dobandirea libertatilor
politice.
 Epoca pasoptista inseamna,inainte de toate,epoca
inceputului literaturii noastre moderne si
romantice;prin opera scriitorilor afirmati dupa
1830,se instaureaza un nou climat literar si o noua
stare de spirit.Cultura trecutului – o cultura
predominant feudala,intarziata in raport cu restul
Europei – va fi pusa in discutie in perspectiva
modernizarii,adica din cea a acordului cu evolutia
literaturii europene. Ca prima generatie romantica si
prima generatie a literaturii noastre moderne,scriitorii
pasoptisti au creeat – din multe puncte de vedere – o
literatura substantial noua fata de epocile
anterioare:de aceea,ei au jucat rolul unor
novatori,chiar rolul unor pionieri in variate zone ale
literaturii.
 Mijloacele literare utilizate de poetii pasoptisti au
suferit o transformare esentiala:cea mai vizibila se
inregistreaza in domeniul limbii.Toti poetii romantici
ai acestei perioade,incepand cu V.Carlova,Heliade si
terminand cu Vasile Alecsandri,au transformat
profund limba literara,neolatinizand-o si
modernizand-o.Prin introducerea de termeni
imprumutati din franceza si italiana ,prin adaptarea
cuvintelor latine,prin crearea de numeroase
“neologisme interne”,poetii pasoptisti au schimbat
din temelii aspectul limbii noatre literare.Cultivand si
imbogatind acest element de baza al oricarei
literaturi,ei au facut posibila aparitia,la sfarsitul
secolului,a generatiei “marilor clasici”.
Semnificatia si meritele literaturii lor apar in
adevarata lumina numai daca luam in
considerare caracterul explorator sau
debutant al multor opere scrise de ei,faptul
ca ei raman “oamenii inceputului de drum”.
 2.Programele teoretice:
Programele teoretice ale unui curent sau ale
unei miscari literare prezinta o deosebita
importanta.Ele cristalizeaza tendintele
fundamentale si dau coerenta
indrumarilor.La fel ca oricare alta miscare,si
literatura pasoptista s-a regasit in cateva
luari de pozitie teoretice.
Indemnul la scris al lui Ion Heliade Radulescu este
specific pentru inceputurile epocii
pasoptiste:trebuind sa creeze o literatura in spirit
nou,scriitorii romani s-au aflat la o cotitura a
culturii,la un moment in care traditia feudal-
religioasa trebuia depasita,iar noile modele locale
se cereau create “din nimic”. Heliade Radulescu da
un puternic impuls traducerilor – mai ales din
romanticii epocii – prin exemplul sau personal si
prin proiectul grandios al noii Biblioteci
universale,care sa cuprinda principalii autori ai
lumii.
Articolele scrise in “Curierul romanesc”,incepand cu
anul 1829,reprezinta primele rudimente de critica
literara si o schita embrionara de program
teoretic,avand drept scop modernizarea literaturii
noastre. Initiativele lui Heliade marcheaza faza
entuziasta si oarecum “naiva” a romantismului
pasoptist:in aceasta faza,distinctia dintre opera
originala si prelucrarea unui model strain era
aproape ignorata.
 Constituirea deplina a romantismului
pasoptist este marcata de un alt program
teoretic,al carui autor a fost Mihail
Kogalniceanu:programul revistei “Dacia
literara”.Aparuta in fruntea primului numar
al revistei,”Introductia” sintetizeaza o noua
etapa a pasoptismului(etapa critica).
 “Dacia literara”
• primul numar apare la 30 ianuarie 1840 la Iasi sub conducerea lui
Mihail Kogalniceanu(prim-ministru al Moldovei);
• este considerata “intaia revista de literatura
organizata”(G.Calinescu);
• avea patru parti;
• este prima revista literara,in jurul careia s-a manifestat un curent
national-popular si prin care s-au afirmat primii nostrii scriitori
moderni;
• numele revistei este ales semnificativ,pentru a exprima unitatea de
neam si tara,Dacia,idealul de unire a romanilor fiind evident sugerat;
• cu o aparitie scurta in timp(ianuarie-iunie) revista a fost suprimata
de catre domnitorul Mihail Sturdza,dupa numai trei numere;
• in paginile sale au aparut scrieri valoroase si au publicat scriitori ce
vor intra in patrimoniul literaturii romane.
 “Introductie”
• este considerat manifest al romantismului
romanesc;
• ideile programatice:
1.unitatea culturala si nationala a vechii Dacii;
2.necesitatea selectiei operelor dupa criteriul valoric;
3.orientarea catre o critica obiectiva,spirit critic in aprecierea
valorii operelor literare;
4.crearea si promovarea unei literaturi originale,inspirate din
trecutul istoric,din creatia populara si din peisajul natural si
social al patriei;
• Incepe cu succinte referiri la publicatiile vremii,care,in afara de
politica,de stiri administrative si de cateva informatii locale acestea
nu contin nimic despre literatura.De aceea,Kogalniceanu s-a gandit
ca este momentul sa initieze “o foaie” care sa se indeletniceasca
“numai cu literatura nationala” si in care sa poata fi publicate “cele
mai bune scrieri originale”.
• Kogalniceanu pune la dispozitie paginile reviste “Dacia literara”
tuturor scriitorilor din cele trei provincii romanesti,”fiestecarele cu
ideile sale,cu limba sa,cu chipul sau”,ambitia sa fiind sa apara
“productiile romanesti,fie din orice parte a Daciei numai sa fie bune”.
• El traseaza principalele directii pe care sa le urmeze scriitorii pentru
a putea crea o literatura nationala,telul marturisit al marelui om de
cultura fiind acela ca “romanii sa aiba o limba si o literatura comuna
pentru toti”.
• Principiul critic isi reclama prezenta,Kogalniceanu insista cu
deosebire asupra obiectivitatii,precizand ca va fi criticata “opera,iar
nu persoana”,iar rezultatul nu va putea fi decat o literatura
superioara.
• Remarcand ca traducerile aparute in numar prea mare
risca sa fie daunatoare*,Kogalniceanu proclama
necesitatea originalitatii,care poate fi obtinuta prin
atasarea de sursele nationale:de trecutul istoric ,de
folclor si de frumusetile patriei.Romantismul neselectiv
de pana atunci trebuia corectat,prin urmare,in sens
national.

* “Traductiile insa nu fac o literatura.”

“Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie
primejdioasa,pentru ca omoara in noi duhul national.”
 3.Trasaturi:
Continuand literatura iluminista clasica din epoca de
tranzitie,literatura romana din perioada 1830-1860 se
caracterizeaza,in primul rand,printr-o trecere treptata
de la formula clasica la cea romantica,sau prin
coexistenta ambelor metode la unul si acelasi scriitor.
Pe intreaga perioada a literaturii pasoptiste se produce
o interesanta coexistenta de curente.Esteticile se
juxtapun si se intrepatrund,ajungandu-se adeseori la
fenomene manifestate aproape concomitent.
 Clasicism:
• Este un curent artistic care s-a manifestat in Franta in secolul
al XVII-lea in conditiile absolutismului monarhic.Izvorul
clasicismului este Antichitatea greco-
latina(Homer,Sofocle,Euripide,Aristotel) in atentia caruia se
afla omul si dezvoltarea lui echilibrata,armonioasa.
• In conceptia clasicismului arta era un produs al ratiunii,de
aceea era numit “curent rationalist”.Arta avea o misiune
moralizatoare,educativa;ea se caracteriza prin
generalitate,esentialitate,verosimil.Principalele caracteristici
ale literaturii clasice decurg din respectarea cu strictete a unor
norme care dezvaluie un spirit dogmatic,este vorba despre
regula celor trei unitati(de timp,de loc,de actiune).
• Clasicismul cultiva cu predilectie anumite specii
literare:idila,epigrama,oda,satira,fabula,tragedia,comedia,epo
peea.Compozitia clasica dezvaluie un deosebit simt al
proportiei,al masurii,ordinii si echilibrului.
• Subiectele erau inspirate fie din Antichitate,fie din
realitatea nationala.Actiunile erau verosimile(se
cultiva categoria estetica a verosimilului) si se
evita exceptionalul,individualul,iar conflictele erau
fie psihologice(intre datorie si sentiment),fie
social-politice.
• Personajul clasic era ideal si anume un tip cu
valoare general-umana.Starea lui sociala era de
obicei rege,curtean sau reprezentativa pentru o
anumita categorie sociala:comandant,pastor.Este
un personaj static (plat) care se dezvaluie ,dar care
ramane egal cu el insusi si nu evolueaza.El este
construit pe baza unei trasaturi dominante numita
de francezi “la faculte
maitresse”(curaj,vitejie,avaritie,rautate,bunatate
etc.)
 • Stilul este inalt, sobru, clar, elegant;vocabularul
este ales,nobil,numai anumite cuvinte si expresii
sunt permise.In poezie sunt respectate
normele,tiparele
prozodice(ritm,rima,metrica,inceperea fiecarui
vers cu majuscula),cat si poeziile cu forma fixa
(rondel,glossa,madrigal etc.).
• Clasicismul nu accepta amestecul stilurilor,de
unde si sobrietatea lui generala.
• In literatura romana,clasicismul se manifesta prin
scrierile Vacarestilor,ale lui B.P.
Mumuleanu,C.Conachi,Gh.Asachi,
C.Negruzzi(“Filosofia provintialului”),
Gr.Alexandrescu(“Fabule”,”Satire”) si
V. Alecsandri(“Ovidiu”, “Fantana Blanduziei”).
 Romantism:
• Este un curent artistic manifestat in secolul al XVIII-
lea in Anglia,Franta,Germania.Arta romantica este
caracterizata de spiritul nonconformist al
scriitorilor.La romantici,arta devine produsul unei
fantezii debordante si cultiva spontaneitate si
libertatea de exprimare.Literatura romantica se
caracterizeaza prin patriotism,constiinta
cetateneasca,militantism si antifeudalism.
• Speciile cultivate cu predilectie erau:drama,nuvela
istorica,poemul filosofic,meditatia,elegia.
• Compozitia romantica nu mai este rigida,nu se mai
respecta reguli stricte,genurile si speciile fuzioneaza
si se remarca prin preferinta pentru antiteze
puternice.
• Subiectele sunt de preferinta fabuloase, exceptionale
si imbina realul cu fantasticul si cu miraculosul.
• Conflictele sunt puternice(psihologice,
sociale,amoroase, politice,filosofice) si uneori au
consecinte devastatoare. Actiunile sunt
neverosimile,se pot desfasura in spatii
selenare,subacvatice sau in spatii mitice sau
exotice.Se accepta si calatoriile in timp si spatiu.
• Personajul este complex,puternic ,individual de multe
ori unic si poate proveni din toate categoriile
sociale.Sunt personaje dinamice,firi
problematice,demonice sau angelice,instabile,monstri
de frumusete sau de uratenie,de bunatate sau de
rautate.
• Stilul este colorat,pitoresc,se paraseste monotonia
clasica si se accepta amestecul stilurilor.Limbajul
este metaforic(multitudinea figurilor de
stil),vocabularul este suculent.Stilul se
caracterizeaza prin
patetism,retorism,exaltare,pitoresc;se renunta
partial la rigiditatea tiparelor prozodice.
• In perioada 1840-1860,romantismul devine
predominant in literatura romana(romantismul
mesianic pasoptist):Ion Heliade Radulescu,Nicolae
Balcescu,Grigore Alexandrescu,Dimitrie
Bolintineau,Costache Negruzzi,Mihail
Kogalniceanu,Al. Russo si Vasile Alecsandri.
 4.Genuri si specii
I.Genul liric
1. Pastelul
2. Idila
3. Elegia
4. Meditatia
5. Oda
6. Satira si epistola
II.Genul epic
1. Balada de inspiratie folclorica
2. Balada istorica
3. Poemul
4. Legenda
5. Epopeea
6. Fabula
7. Snoava
8. Schita(fiziologia)
9. Poemul in proza
10. Proza istorica
11. Nuvela
12. Jurnalul de calatorie
13. Romanul
14. Scrisorile
15. Discursul
III.Genul dramatic
1. Comedia
2. Cantecele comice
3. Feeria
4. Drama
5.Reprezentanti:
 Vasile Alecsandri
N.1821(Bacă u)- d.1890(Mircesti)
• Este o personalitate complexa a perioadei
pasoptiste,poet clasic,iubitor de natura,dramaturg
ironic,incisiv la adresa moravurilor
provinciale,prozator romantic,mai ales pe tema
calatoriei,culegator de folclor,fixand in scris cele
mai valoroase doine si balade populare romanesti.
• Opera sa se desfasoara ascendent in lungul a
aproape cinci decenii.Debuteaza cu nuvela
Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840)
si pieseta Farmazonul din Harlau, jucata pe scena
sectiei romanesti a teatrului iesean. Scrierile sale,
poezii lirice si epice, proza memorialistica si de
fictiune, comedii, drame, monoloage comice, sunt
in multiple sensuri reprezentative pentru timpul
in care a trait.
• Alecsandri este un scriitor angajat, inspirat de
marile probleme ale vremii, si, in acelasi timp, un
artist subtil, capabil de a observa lumea
inconjuratoare fara scepticism.
• In 1840 devine unul dintre directorii Teatrului National din Iasi alaturi
de M.Kogalniceanu si Costache Negruzzi.

• In 1844 e redactor la revista “Propasirea”.

• Face parte din grupul unionist,daruindu-se,cu toata fiinta, luptei

pentru Unirea Principatelor.

• In 1852 incearca sa editeze revista “Romania literara”.Cenzura

interzice insa difuzarea primului numar al publicatiei,care va putea
aparea abia peste trei ani.

• Il sustine pe Al.I.Cuza,indeplinind,in timpul domniei acestuia,diferite

misiuni diplomatice. E numit in 1859 ministru al afacerilor externe,
pledâ nd în Occident pentru recunoasterea Unirii.

• Se numara intre fondatorii Societatii Academice Romane,viitoarea

Academie,in 1866.
 Poezia:
Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai în
literatura româ nă , creată şi dusă la celebritate de Alecsandri însuşi, într-un ciclu
de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri“. Pastelurile lui Alecsandri evocă natura aşa
zis domestică , adică tot ce constituie cadrul obişnuit al unei vieţi patriarhale, idilice. Natura
nu mai este, ca în marea poezie romantică , refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate
descriptivă .

• Pasteluri
• Poezii populare. Balade (Câ ntice bă trâ neşti),
• Poezii populare. Balade adunate şi îndreptate
de V. Alecsandri, partea a II-a,
• Doine şi lă cră mioare
 Proza:
• “Poate cea mai durabila parte a operei lui
Alecsandri este aceea in proza.[…]El n-are
inventie ,de aceea in substanta toate
naratiunile sale sunt jurnale de calatorie.”

G.Calinescu
 • Istoria unui galben
• Suvenire din Italia
• Iaşii în 1844
• Un salon din Iaşi
• Româ nii şi poezia lor
• O primblare la munţi
• Borsec
• Balta-albă
• Că lă torie în Africa
Etc.
 Teatrul:
Ironia la adresa societatii contemporane lui,ridiculizarea comportamentului
unei categorii sociale nedefinite,nici descinzand din marile familii
boieresti,dar nici apartinand burgheziei in ascensiune,este redata in piesele
de teatru.
Comedii:
Chiriţa în Iaşi
Chiriţa în provinţie
Chiriţa în voiagiu “Nu stiu daca am creat
Chiriţa în balon teatrul national ,dar stiu
ca i-am adus un mare
Drame: concurs. ”
Cetatea Nemţului V.Alecsandri
Despot Vodă(dramă istorică )
Fântâna Blanduziei
Ovidiu
Etc.
 Grigore Alexandrescu
• N.1810(Targoviste)-d.1885(Bucuresti)
• A fost un poet şi fabulist româ n.A debutat cu
poezia “Miezul nopţii” în “Curierul
Româ nesc”(condus de Ion Heliade
Ră dulescu).Poezia sa a fost influenţată de
ideile care au pregă tit revoluţia din 1848.
• A fost elev la pensionul Sf. Sava, fiind coleg cu
Ion Ghica si C.A.Rosetti. O vreme, a fost ofiţer,
dar a demisionat (1837). Din pricina unor
scrieri este inchis in temnita. În 1848 e
redactor al ziarului “Poporul suveran”. În
ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de
alienatie mintală .
• E ultimul fabulist autentic din literatura
româ nă , lă sâ ndu-ne aproximativ 40 de fabule,
în care adevă rul e mascat, din cauza cenzurii
autorită ţilor. Lui Alexandrescu îi revine
meritul de a fi consacrat în literatura româ nă
ca specii literare autonome epistola, meditaţia
şi satira.
 Opere:
“Poesii ale D.Gr. Alexandrescu” (continand si elegii si
fabule,dar si doua epistole);
“Memorial”
“Suvenire si impresii, epistole si fabule”
“Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule”

Grigore Alexandrescu este socotit de critica literara

intemeietor al lirismului modern.
Avand un caracter programatic,in chip alegoric poetul creeaza o imagine
ampla a vietii sociale romanesti,intr-o perioada de tranzitie de la
feudalismul desuet ,dar inca revendicativ,spre o societate moderna,dar
care nu-si adecveaza formele la fond.
 Costache Negruzzi
• N.1808, satul Hermeziu, județul Iași –d.1868
• "Dar intii de toate, Negruzzi e un mare prozator,
fara inventie, marginit la anecdota si memorii".
(George Calinescu)
• A fost prozator talentat, poet, dramaturg,
traducator.
• la Iasi, a ocupat multe functii, intre care si cea de
primar (1840)
• Ca poet, prima lucrare originala este ,,Aprodul
Purice”, menita sa fie incadrata intr-o mare epopee
,,Stefaniada”, pierduta. Ca dramaturg, scrie
,,Vodevilul Carlanii”, reprezentat in Iasi in 1849.
• Ca prozator, remarcam intai ciclul “Negru pe alb”
(“Scrisori de la un prieten”) din volumul “Pacatele
tineretelor” (1857). Capodopera sa si a nuvelei
romanesti este “Alexandru Lapusneanul” (Dacia
literara, 1840), inspirata din cronicile lui Grigore
Ureche si Miron Costin.
• George Calinescu afirma ca nuvela "ar fi devenit o
scriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana
ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale".
 Ion Heliade-Radulescu
• N.1802-d.1872
• Personalitate enciclopedica a culturii si a literaturii
romane din epoca pasoptista,indrumator si sef de scoala
literara prin revista “Curierul romanesc”,aparuta in
1829 ,prin care sustine creatia literara nationala si valorile
autentice.
• Ca toti scriitorii epocii,se afla sub dubla influenta
literara,clasica si romantica.
• Participa la pregatirea Revolutiei de la 1848, redacteaza
proclamatia ce s-a citit la Izlaz, e membru al guvernului
provizoriu si e silit a se expatria, traind 10 ani departe de
tara la Paris, Constantinopol si Insula Chios. Abia în 1859
se înapoiaza din exil.
• Este un militant pentru drepturile omului fiind insa
adeptul actiunilor moderate de acest gen fiind impotriva
revolutionarilor ultranationalisti.
• Heliade domina o jumatate de secol de poezie româneasca.
Îsi face planuri mari, dar nu le duce la îndeplinire. Încearca
toate speciile genului liric, însa productiile literare sunt
inegale: unele excelente, altele slabe, lipsite de culoare.
• S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirica si fabula. Si în
proza, unde are talent, se distinge spiritul sau satiric.
• Cea mai importanta opera este ,,Echilibru între antiteze”,
prima schita româ neasca a unui sistem filosofic.
• Opere stiintifice si literara cele mai
cunoscute sunt:
“Gramatica romaneasca”
“Culegere si scrierile lui I.Eliade de prose si de
poesie”
“Equilibru intre anthtesi sau spiritul si materia”
 Mihail Kogă lniceanu
• N.1817, Iași– d. 1891, Paris
• A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic, prim-
ministru și, mai tarziu, ministru de externe. A jucat
un rol important în Revoluția de la 1848 și în lupta
pentru Unirea Principatelor Româ ne.
• Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit
pasionat și comprehensiv, Mihail Kogă lniceanu se
situează în fruntea celor mai talentați reprezentanți
ai generației pașoptiste.
• Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-
ministru al Româ niei, în perioada 1863 – 1865,
Kogă lniceanu a avut un rol hotă râ tor în adoptarea
unor reforme cruciale. Ca ministru de externe al ță rii
în 1867 și în perioada 1877–1878, Mihai
Kogă lniceanu și-a legat numele de actul proclamă rii
independenței de stat a Româ niei.
• Marile evenimente la care a participat activ au pus in
valoare spiritul sau constructiv si capacitatea de a
selecta elementele utile pentru accelerarea
procesului de constituire a Romaniei
moderne(emanciparea nationala si sociala a
romanilor,progresul economic si cultural).
 Gheorghe Asachi
• N.1788 –d. 1869
• Precursor al generaţiei paşoptiste, Gheorghe
Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei
istorice la noi, a condus numeroase reviste
literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia,
unde studiase în tinereţe, manuscrisul
Ţiganiadei, epopeea lui Ion Budai-Deleanu.
• A fost îndrumă tor cultural în domenii diverse:
teatru, şcoală , presă , activitate tipografică .
• A publicat prima gazetă româ neasca din
Moldova, “Albina Româ nească ”.
• În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii,
sonete, imnuri, fabule, meditaţii, balade.
• Versifică legendele istorice “Dochia şi Traian”,
“Ştefan cel Mare înaintea Cetă ţii Neamţ”.
• A scris şi nuvele istorice (,,Dragoş”, ,,Petru
Rareş”),care au constituit sursa de inspiraţie
pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.
 Ion Ghica
• N.1816-d.1897
• A fost prozator,om politic,inginer,om de
stiinta.
• Scote cu Alecsandri si Kogalniceanu revista
“Propasirea”.
• Dupa infrangerea revolutiei ramane 10 ani
in exil.
• Presedinte al Consiliului de
Ministri,ministru de interne,dupa
Unire.Membru si presedinte al Academiei
Romane.Director general al
teatrelor.Ministru al Romaniei la Londra.
• Considerat un mare evocator al
epocii,talent deosebit in a surprinde
aspecte ale vietii cotidiene.
• Opere:
“Amintiri din pribegie”
“Scrisori”
“Scrisori catre V.Alecsandri:
 Andrei Mureşanu
• N. 1816, Bistriţa - d. 1863, Braşov
• A fost un poet şi revoluţionar româ n din
Transilvania.
• A fost printre conducă torii Revoluţiei din
1848, participâ nd în delegaţia Braşovului la
Adunarea de la Blaj din mai 1848.
• Poemul să u “Un ră sunet”, scris la Braşov pe
melodia anonimă a unui vechi imn religios şi
denumit ulterior “Deşteaptă -te, româ ne!”, a
devenit imn revoluţionar.
• După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit
ca traducă tor şi a publicat în revista
“Telegraful Româ n”.
• Opere:
,,Glasul unui roman”
,,O privire peste lume”
,,Un suspin”
,,La muza mea”
,,Un rasunet”
 Alecu Russo
• N.1819, Chişină u – d.1859
• A fost poet, prozator, eseist,
memorialist şi critic literar
româ n (originar din Basarabia),
ideolog al generaţiei de la 1848.
• Participă la mişcarea
revoluţionară din Moldova
ală turi de V. Alecsandri.
• Opere:
,,Câ ntarea Româ niei”
,,Amintiri”
,,Iaşii şi locuitorii lui”
,,Palatul lui Duca Vodă ”
,,Decebal şi Ştefan cel Mare”
 Nicolae Bă lcescu
• N. 1819, Bucureşti — d. 1852 Palermo
• A fost un istoric, scriitor şi revoluţionar
româ n.
• Studiază la Colegiul Sfâ ntul Sava, începâ nd
cu 1832, fiind pasionat de istorie, avâ ndu-l
coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între
alţii, pe Ion Heliade Ră dulescu.
• În Franţa se va implica în revoluţia din
februarie 1848, dar inspirat de această
revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a
participa la revoluţia din 11 iunie.
• Ca istoric, marea sa operă a fost „Româ nii
supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a
scris-o în exil,ră masă în manuscris şi
publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 -
1863.
 6.Citate:
“Una dintre caracteristicile cele mai pregnante ale
generatiei pasoptiste de carturari si scriitori a fost angajarea lor
pe multiple si variate planuri, in tot ceea ce a reprezentat
fenomen si eveniment crucial in destinul poporului lor.De la
politica(mai intai ca purtatori de idei noi,apoi ca participanti la
revolutie si la lupta pentru unire,in sfarsit ca demnitari ai
statului roman modern) si,am zice astazi << management
cultural>>(conducator de ziare si de reviste,proprietari de
tipografii si edituri,membrii ai Societatii Filarmonice),pana la
creatia literara si artistica propriu-zisa.
Facand multe si de toate ,in sensul bun al cuvantului,pentru
ca nu si-au risipit niciodata energiile in van,nu au produs decat
rareori capodopere,dar au initiat in toate genurile directii pe
care le vor continua,cu mai multe impliniri,urmasii lor din
ultimele decenii ale veacului al XIX-lea si din cel urmator.”

(Georgeta Antonescu-”Literatura romana in epoca pasoptista”

• “Civilizatia nu izgoneste nicidecum ideile si naravurile
nationale, ci numai le imbunatateste spre binele natiei in
particulat si a omenirea in general.Noi ,insa,in pretentia de
a ne civiliza , am lepadat tot ce era bun , autohton ,bastinas
si n-am pastrat decat abuzurile vechi ,inmultindu-le cu
abuzurile noi a unei rau intelese si mincinoase civilizatii.”

• “Fiecare generatiune care trece nu face decat a lasa o

piatra pentru zidirea edificiului ce-l viseaza spiritele
fierbinti.”
• “Artele si literatura,expresie a inteligentei,n-au speranta de
viata decat acolo unde ele isi trag originea din insasi
tulpina popoarelor.Altmintrele ele nu sunt decat niste
plante exotice pre cari cele intai vanturi le ingheata ori le
usuca.”

• “Socotesc ca trebuie sa venim toti numai cu constiinta

noastra,numai cu datoria noastra,aceea de a ne ocupa de
soarta tarei,care este a tuturor.”

• “Uram confuziile babilonice,uram ignoranta si

mediocritatile ascunse sub cuvintele rasunatoare dar seci
de simt.”

• “Nu poate fi fericire fara libertate,nu poate fi libertate fara

putere,iar noi romanii nu putem fi puternici pana cand nu
ne vom uni cu totii in unul si acelasi corp politic.”
• “Vom prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare a
gustului original,insusirea cea mai pretioasa a unei
literaturi.”

• “Precum in politica nu suntem pentru utopii,asa si in

literatura nu suntem pentru pedantism,nici pentru
sarlatanism;suntem pentru adevaratul progres.”

• “Ne trebuie o literatura originala,nobila, nationala,insusita

de a ne forma vointa inimei, o literatura de care sa ne
putem fali inaintea strainilor.”
• “Sa ne tinem de limba,de istoria noastra,cum se tine
un om,in primejdie de a se ineca de prajina ce i se
arunca spre scapare.”

• “Intrebati doar istoria si veti stii ce suntem,de unde

venim si unde mergem.”

• “Istoria este masura sau metrul prin care se poate

sti daca un popor propaseste sau daca se inapoiaza.”

(Mihail Kogalniceanu-”Reflectii”)
 7.Sburatorul
de Ion Heliade Radulescu
-poezia epico-lirica pasoptista-
-balada culta mitologica-

• I.H.Radulescu a fost fara indoiala. “dupa Dimitrie Cantemir a doua mare

personalitate a literaturii romane […], scriitor cu suflet ardent, creator
pretutindeni, desfasurat in viata si in arta, inzestrat cu mari insusiri si cu tot
atatea cusururi”. (G.Calinescu)
• Poezia “Sburatorul” a aparut in “Curierul romanesc”(1844), gazeta condusa
de el si este considerata capodopera creatiei lirice a lui I.H.Radulescu.
• Titlul baladei ilustreaza mitul folcloric al zburatorului, exprimand artistic
starea de criza erotica a tinerelor fete la varsta adolescentei , care simt
sentimentul de dragoste pentru prima oara si de aceea nu-l recunosc, el
manifestandu-se ca o boala.
• Incipitul este reprezentat de motivul poetic al suferintei din dragoste,
realizat prin adresarea directa a fetei: “Vezi,mama,ce ma doare!”
• Poezia este structurata in trei secvente poetice, fiecare dintre ele
constituindu-se intr-o idee lirica: instalarea sentimentului erotic, tabloul
rustic al inserarii construit ca un pastel si ilustrarea mitului zburatorului.
 • Secventa intai este realizata sub forma unui
monolog liric al fetei care-i descrie mamei – prin
adresare directa- senzatiile si trairile pe care le
simte intens si care ii sunt total necunoscute.Fiorul
emotional trait pentru prima oara sugereaza
puritatea sentimentului de dragoste.Fata este
derutata,bulversata de senzatiile
contradictorii,aflate in antiteza:

”Imi cere…nu-s’ ce-mi cere!si nu stiu ce i-as da;

Si cald , si rece, uite,[…]
In brate n-am nimica si parca am ceva;[…]
Obrajii…unul arde si altu mi-a racit!
Un nod colea m-apuca,ici coasta rau ma doare;
In trup o piroteala de tot m-a stapanit”
• Secventa a doua incepe cu o strofa de legatura intre
monologul liric al fetei si tabloul descriptiv care
constituie un pastel.In aceasta strofa narativa,eul
liric devine personaj,manifestand sentimentul de
compasiune pentru fata ,care nu mai este un
simbol, ci capata identitate si nume: Florica.
Ca figuri de stil sunt de remarcat inversiunile(“a
puturilor cumpeni”, “a satului cireada”),
personificarile (“gemete de muma viteilor striga”),
epitetele(“nemiscare plina”), cuvintele si expresiile
populare cu iz arhaic
(“obida”=mahnire,”junica”=vitelusa, “in bratele
somniei”).
• Secventa a treia ilustreaza mitul zburatorului,imaginat ca un fulger
neasteptat- “lumina iute ca fulger trecatoare” -,interogatiile sugerand
si aici noutatea fiorului sentimentului de dragoste de care se simte
cuprinsa Florica:
“Vreo stea mai cade iara?vrun imparat mai moare?
Or e-sa nu mai fie! – vro pacoste de zmei?”

Femeile din sat sunt si ele speriate de grozavia aparitiei unei aratari
malefice de basm, care este asemuita unui balaur venit sa rapeasca
inima fetei:”Ca tina l-alde Florea in clipa strabatu!”Credinta populara
ca exista forte pe care omul nu le cunoaste,face ca femeile sa-si faca
speriate cruce,pentru a alunga duhurile rele.Balaurul este imaginat sub
forma unei lumini puternice,”cu coada-nflacarata”, pe care stralucesc
”pietre nestimate” si oamenii stiu din povesti stravechi faptul ca s-ar
putea sa fie un” june cu dragoste curata”,dar acest sentiment
totdeauna este periculos cand se iveste pe neasteptate, pentru ca poate
chinui sufletul fetei:

”O!biata fetisoara!mi-e mila de Florica

Cum o fi chinuind-o!vezi,d-aia a slabit
Si s-a palit copila!”
 Credinta populara in “zburator”,care apare ca o fiinta
supranaturala cu o infatisare stralucitoare dar cu simtire
rece,fara sange in “slabele lui vine”, este ca acesta chinuie
visele tinerelor fete,de aceea trebuie sa fuga “fata mare de
focul de iubit!”.
Potretul zburatorului este realizat prin comparatii si epitete
populare care compun un flacau chipes,cu infatisare
angelica,dar periculos pentru tinerele fete,deoarece inima
lui este de gheata:

”Ca brad de flacaiandru si tras ca prin inel.

Balai,cu parul d-aur!dar slabile lui vine
N-au niciun pic de sange ,s-un nas- ca vai de el!”

De altfel,aparitia zburatorului intrupat intr-un tanar blond si

angelic este preluata si de Eminescu in “Luceafarul”:”Parea
un tanar voievod/Cu par de aur moale/[…]O,esti frumos
cum numa-n vis/Un inger se arata”.
• Ultima strofa este moralizatoare,prin glasul
bunicii exprimandu-se credinta
stramoseasca a pericolului pe care-l
reprezinta dragostea patimasa.”Sa fuga fata
mare de focul de iubit!”
 Mitul zburatorului
• Mitul zburatorului, unul dintre cele patru mituri fundamentale
ale poporului roman,dupa cum spunea critical G.Calinescu, este
unul universal: toate literaturile lumii contin referinte la fapturi
celeste care descend pentru scurt timp pe pamant,unde
transforma radical viata fiecarui om intalnit in cale.
• G.Calinescu explica semnificatia zburatorului ca pe o criza
erotica adolescentina,ca pe un fior ce ia nastere in sufletul
tinerelor fete,adolescentelor,din nevoie acestora de a se
indragosti pur si simplu,nu neaparat de un flacau anume:”Fata in
criza de pubertata e doborata de o boala necunoscuta,explicabila
mitologic si curabila magic”.Mitul zburatorului mai este numit si
“mitul puberal”,deoarece fiorul dragostei apare brusc si este cu
totul necunoscut fetelor aflate la varsta pubertatii.
• Zburatorul este demonul, ingerul cazut care si-a pierdut aripile,
un ange dechu, tema literara de mai mare circulatie. In “Biblie”,
prin pedepsirea de care Dumnezeu a ingerilor razvratiti, se
savarseste un act justitiar ,pe cand in romantism demonul
devine personajul pozitiv, care ar fi revolutionat lumea, daca nu
ar fi existat o forta de reactiune, o primatoare, insusi Dumnezeu.
 Bibliografie:
• “Sinteze de literatura romana”, Editura didcatica si
pedagogica, Bucuresti, 1981(pag.19,20,21,25,32)
• “Tainele inimei-scrieri literare si istorice ”,Mihail
Kogalniceanu,Editura Minerva Bucuresti(pag.249,338)
• “Reflectii”,Mihail Kogalniceanu,Editura AlbatrosBucuresti
1988
• “Limba si literatura romana,Manual clasa a XI-a,Editura
Petrion
• “Limba si literatura romana,clasa a IX-a,Editura Carminis
• „Poezie si istorie la 1848”, Editura Albatros, 1974
 Proiect realizat de :
• Botea Andreea
• Busila Alexandra
• Calin Andra