Muzica : “Ave Maria” de Franz Schubert

Ultima duminică din

Postul Paştelui, înaintea
Săptămânii Patimilor
Domnului Iisus, este
Duminica Floriilor sau
a stâlpărilor.
Sărbătoare ne aminteşte
peste timp de intrarea
triumfală a Mântuitorului
în Ierusalim, ultima Sa
intrare în sfânta cetate
înainte de patimile,
moartea şi învierea Sa
din morţi.
 Era doar a doua zi după învierea prietenului
Lazăr din Betania, cel mort de patru zile.
Mica localitate din apropierea Ierusalimului fusese
luată cu asalt de mulţimea curioşilor dornici să-l
vadă pe Lazăr cel înviat, dar şi pe Învăţătorul
despre minunile căruia vuia o ţară întreagă.
 Vestea că Iisus vine, avea să-i
scoată din case pe locuitorii
Ierusalimului, care L-au întâmpinat
cu ramuri de finic, cu flori şi cu
haine aşternute în cale, ca pe un
mare împărat.

Spre bucuria curioşilor dornici să-L

vadă, dar şi spre supărarea
fariseilor care-L urau de moarte,
mulţimile îl aclamau, strigând:
 „Osana! Binecuvântat este
cel ce vine întru numele
Domnului, Împăratul lui
Israel!”

A fost singurul moment din viaţa Sa pământeană în care Iisus

a acceptat să fie aclamat ca un împărat, deşi intra în cetate
plin de modestie, călare pe un asin şi nu cu strălucirea unui
împărat. În acea veselie generală, un singur om era trist, iar
Acela era Însuşi Domnul, pentru că ştia cele ce aveau să
urmeze atât de curând.
Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte
puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş
călare pe un măgar întâlnindu-se frecvent în pictură.

În tradiţia Bisericii noastre, în această zi sunt aduse

în biserici crenguţe de salcie spre a fi binecuvântate
de către preot şi împărţite credincioşilor.
 Creştinii prăznuiesc
Intrarea Mântuitorului
participând la
Sfânta Liturghie,
împodobind apoi cu
ramurile de salcie
sfinţită icoanele, uşile
şi ferestrele
gospodăriilor lor şi
păstrând rânduiala
postului.
Aceste ramuri sfinţite
se păstrează peste an,
fiind folosite cu
credinţă la tămăduirea
diferitelor boli.
Este o zi în care mulţumim lui Dumnezeu şi pentru
renaşterea naturii, a florilor, a pomilor, a ierbii.

De asemenea,
fiind praznic
împărătesc,
Sfânta Biserică
a rânduit ca în
această zi să fie
dezlegare la
peşte, vin şi
untdelemn.
 Intrarea Domnului în Ierusalim mai
înseamnă şi intrarea Lui în cetatea sufletelor
noastre, în inima noastră, în viaţa noastră.
Obiceiuri în prag de Florii:
În Duminica Floriilor, gospodinele merg la biserică şi
curăţă mormintele strămoşilor, agăţând de cruci rămurele
de salcie.

Tot de Florii, se agaţă într-un pom înflorit mărţişorul purtat.

În unele zone, fetele pun în noaptea de Florii busuioc sub

pernă, spre a deveni mai frumoase şi mai sănătoase.

În Muntenia, oamenii nu se spală pe cap deoarece există

crezul că dacă faci asta în Duminica Floriilor, în care toţi
pomii înfloresc, vei albi precum coroanele albe ale
copacilor.
Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută, de
asemenea, drept Moşii de Florii, când se fac pomeniri
pentru sufletul rudelor decedate.

Femeile pregătească plăcinte pe care le împart săracilor.

Despre urzici se spune că înfloresc şi nu mai sunt bune de

mâncat.

Cu ramurile de salcie, apicultorii înconjoară în ziua de

Florii stupii, iar ţăranii, convinşi de efectul miraculos al
acestor muguri, îi îngroapă sub brazdă.

În această zi îşi sărbătoresc ziua de nume toţi aceia care

poarte nume de flori : Florin, Florica, Floarea, Viorica, Viorel,
Delia, Dalia, Florentina, Florentin, Camelia, Margareta, Violeta,
Lăcrămioara, Narcisa, Crin, Crina, Anemona, Panseluţa,
Crizantema,Trandafir, Brânduşa, Ghiocel etc.
 Floriile deschid
săptamâna cea mai
importantă pentru
pregătirile de Paşti,
cunoscută sub numele de
"Săptămâna Mare".
Tradiţia mai spune
că aşa cum va fi vremea
de Florii, aşa va fi şi în
prima zi de Paşti.
Lumina pascală să aducă în sufletele noastre linişte,
împăcare, multă speranţă şi iubire!
Realizat de : înv. Mioara Popa , Şcoala “Ion Basgan” Focşani

BIBLIOGRAFIE :
 www.wikipedia
 articole din reviste
 manuale de religie pentru clasele II-IV
 www.images.google.ro
 www. animatedgif.net

 Muzica: “Ave Maria” de Franz Schubert