Sunteți pe pagina 1din 21

PESTICIDE

Prin pesticide se ințeleg toate substanțele chimice, simple


sau complexe, singure sau in amestec, destinate
intervențiilor preventive sau terapeutice, cu scopul de a
împiedica, diminua sau combate alterarea sau distrugerea
survenită în cursul vegetației sau depozitării, prin atacul
insectelor,acarienilor,nematozilor,rozatoarelor,ciupercilor,
bacteriilor și față de care plantele cultivate nu prezintă, la
concentrațiile folosite, semne de intoxicare.
Scopul utilizarii pesticidelor

• Incorporarea in sol pentru a distruge insecte, ouă, nematozi și plante parazite


• Tratarea semințelor selecționate pentru distrugerea fungilor, ouălor, larvelor și a
insectelor înaintea însămânțărilor
• Combaterea acarienilor, insectelor, nematozilor, fungilor în perioada de vegetație a
culturilor, defolierea și desicarea înaintea recoltării
• Distrugerea agenților patogeni în culturi agricole și în zootehnie;
• Tratarea furajelor, distrugerea paraziților și igienizarea în zootehnie;
• Combaterea rozătoarelor în culturi și depozite;
• Combaterea selectivă a plantelor și buruienilor parazite în culturi și silvicultură
• Dezinsecția și igienizarea depozitelor de materii prime, a spațiilor de producție, de
depozitare și manipulare a semifabricatelor și produselor finite
• Distrugerea vegetației parazite de pe căi de acces și transport și a vegetației acvatice
din bazinele de apă potabilă, recirculată și din canalizări;
• Folosirea stimulatorilor de creștere pentru obținerea fructelor fără semințe,
întârzierea înfloririi, grăbirea maturării biologice a legumelor și fructelor,
împiedicarea căderii premature a fructelor, accelerarea înrădăcinării plantelor,etc.
CONTAMINAREA PRODUSELOR ALIMENTARE CU
PESTICIDE

Folosirea pesticidelor se datoreaza:


1. Exploziei fenomenului demografic, care a impus
sporirea resurselor de hrană;
2. Extinderii industrializării care a reevaluat munca
umană, a timpului omului considerat în momentul de faţă
valoare maximă.
PESTICIDE –istoric
• Cu 25 de secole î.e.n. se menţionează în Egipt o invazie de lăcuste
care a determinat o foamete cumplită.
• În Evul mediu, (878), lăcustele au distrus o mare parte din
recoltele din Franta, Germania, Italia.
• Combaterea dăunătorilor a început odată cu dezvoltarea
agriculturii. Primele informaţii despre utilizarea unor extracte
vegetale utilizate ca pesticide datează din secolul XV î.e.n.
• Homer citează utilizarea unor produse minerale precum sulful sau
Pliniu cel Bătrân care menţionează arsenul.
• Până la mijlocul secolului XIX au fost utilizate câteva pesticide
minerale si vegetale.
• Apariţia fungicidelor de cupru (zeama bordeleză) în anul 1885, a
marcat începutul protecției chimice a plantelor pe scară largă, a
marcat inceputul utilizării sistematice a produselor chimice în
combaterea dăunătorilor
Grupe principale de pesticide

Nr.crt. Grupe de pesticide Dăunători controlați

1 Insecticide și insectofungicide Insecte, ciuperci, bacterii, etc.

2 Acaricide Păianjeni

3 Ovicide Ouă de insecte și păianjeni

4 Nematocide Nematozi(viermi)

5 Fungicide Ciuperci microcoscopice(fungi)

6 Erbicide Ierburi și plante parazite

7 Rodenticide Rozătoare

8 Stimulatori de creștere Stimulează dezvoltarea plantelor


PESTICIDE MINERALE

Pesticidele minerale prezentau inconveniente:


• toxicitate mare pentru om
• selectivitate redusă
• fitotoxicitate
• corozivitate
• sferă restrânsă de acţiune
• sunt lipsite de contact (acționând prin ingestie)

O utilizare intensivă a lor nu a fost posibilă din cauza toxicității


ridicate a unor produse ca arseniții și arsenații, la care se
adaugă lipsa de selectivitate și anumite dificultăți în aplicare.

Pesticide Organice
organoclorurate
organofosforice
piretroide
carbamați
Principalele caracteristici ale pesticidelor
• Selectivitate maximă asupra dăunătorului combătut, fără efect
negativ asupra factorilor biotici din mediul înconjurător;
• Adaptarea dăunătorilor la acțiunea unui tip de pesticid necesită
rotația utilizării pesticidelor din clase structurale diferite.
• Acțiunea biologică poate fi de contact (resorbție în celule), de
respirație (la pesticidele volatile și fumiganți), de ingestie (direct
sau prin părțile otrăvite ale plantelor) și sistemică atunci când
pesticidele intră în circuitul sevei, se distribuie în toată planta,
devine otravă pentru insecte, paraziți și agenți patogeni;
• Fitotoxicitatea se manifestă prin leziuni, arsuri și ofiliri ale plantei;
intensitatea fitotoxică depinde de natura chimică a pesticidului și
de doza utilizată în tratament
• Toxicitatea față de om și animale folositoare se apreciază prin
criterii generale (DL50)
• Poluarea mediului se răsfrânge direct asupra contaminării
materiilor prime agroalimentare , a alimentelor, apei, aerului,
utilajelor, căilor de transport, etc.
Acţiunea biochimică şi fiziologică a pesticidului

Acţiunea toxică a unui erbicid se măsoară prin valoarea pI50,


similară cu pH şi pK din chimie, şi care reprezintă
logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ce produce
o inhibare de 50% la plantele test.

S-a constatat că toxicitatea primară a erbicidelor nu este


întotdeauna letală. Astfel, la doze mici unele substanţe pot fi
biostimulatoare, ca apoi, la doze mari, creşterea este
dezordonată, ţesuturile corticale se malformează producând
răni în ţesuturile invecinate, moartea plantelor datorându-se
atacului bacteriilor şi ciupercilor.
Scara toxicității. Doza letală orală, probabilă, pentru om(după
Hodge și Cleason)
Nr.crt. Gradul de toxicitate Doza Pentru o persoana de 70 kg

1 6-supertoxice 5 mg/kg 7 picături

2 5-extrem de toxice 5-50mg/kg 7picături - 1 linguriță

3 4-foarte toxice 50-500 mg/kg 1linguriță - 1uncie(28,35g)

4 3-moderat toxice 0,5-5g/kg 1 uncie - 1 pintă(0,568l)

5 2-slab toxice 5-15 g/kg 1 pintă - 1 quart(2,14l)


Relaţiile pesticid-plantă

Procesele ce se desfăşoară în plante la contactul acestora cu pesticidele


pot fi împărţite în:
- procese fizice legate de fenomenele de pulverizare, absorbţie şi
transport;
- procese chimice şi biochimice care reprezintă modul de acţiune al
pesticidului asupra plantei.
În relaţia pesticid-plantă, de la contactul pesticidului cu planta
până la degradarea acestuia, se stabilesc mai multe etape:
1. absorbţia pesticidului de către plantă;
2. transportul pesticidului prin plantă;
3. acţiunea biochimică şi fiziologică a pesticidului;
4. degradarea pesticidului în plantă.
Absorbţia pesticidelor în plantă se poate realiza prin
intermediul părţilor subterane sau aeriene ale plantei.
1. Absorbţia prin părţile subterane ale plantei se realizează
în cazul erbicidării premergente, pesticidul ajuns în sol fiind
preluat prin absorbţie de către seminţele în curs de răsărire
sau rădăcini. Absorbţia se realizează numai dacă pesticidul
se află dizolvat, dispersat sau disociat în soluţia solului.
Patrunderea pesticidelor în plantă are loc numai atunci când
forţa de absorbţie a plantei este mai mare decât cea de
adsorbţie a solului. Apa joacă un rol de bază în stabilirea
raportului absorbţie/adsorbţie. Lipsa apei din sol sau
insuficienţa ei după aplicarea tratamentelor explică
ineficacitatea a numeroase ierbicide ce acţionează prin sol.
2. Partea aeriană a plantelor, formată din muguri, tulpini
şi preponderent prin frunze, intră în contact cu erbicidul prin
soluţia de stropit.
Cauzele contaminării cu reziduuri de erbicide a
produselor vegetale sunt:
1.doza de erbicid administrată care trebuie corelată cu
tipul şi caracteristicile vegetaţiei şi solului.
2. Momentul în care se aplică tratamentele cu
erbicide de contact sau sistemice şi anume erbicidarea se
va realiza anterior formării fructelor sau seminţelor care se
consumă, ceea ce exclude contaminarea dorectă, în cazul
folosirii corecte.
3. Contaminarea indirectă, prin translocarea
erbicidului de la părţile tratate la părţile de plantă
consumabile.
4. Prezenţa reziduurilor în sol (cauza efectului
remanent asupra culturilor agricole). Reziduurile de
pesticide din plante pot rezulta din prezenţa acestor compuşi
în sol.
Cantitatea de reziduuri din produsele vegetale
depinde de :
- respectarea timpului dintre ultimul tratament şi
recoltare ;
- tipul de plantă tratată şi vârsta acesteia ;
- doza şi epoca de aplicare a pesticidului ;
- numărul tratamentelor aplicate ;
- condiţiile climaterice ;
- dimensiunile şi gradul de maturare al fructelor ;
- forma de aplicare a pesticidului (praf, muiabil
sau emulsie).
EXPUNEREA UMANĂ LA PESTICIDE
• Moduri de expunere
• Expunerea umană la pesticide poate fi: acută sau cronică, profesională sau
extraprofesională, deliberată sau involuntară sau urmarea unui accident sau unui
incident. În fiecare caz ea se poate produce pe cale orală, respiratorie sau piele.
Deoarece frecvent expunerea se produce pe mai multe căi, trebuie ținut cont de
expunerea totală, plecând de la toate sursele, pentru evaluarea riscului.
• Expunere potențială plecând de la mediul înconjurător care poate fi estimată
supraveghind mediul.
• Expunerea efectivă(absorbția) poate fi măsurată prin supravegherea biologică cu
ajutorul dozărilor din țesuturi și lichide biologice.
• a). Expunerea acută – poate fi accidentală, profesională sau deliberată și antrenează
fie efecte generale, fie efecte locale(de ex. o dermatită sau leziuni oculare).
• b). Expunerea profesională prelungită- de ex., o expunere profesională prelungită și
intensă a unui pesticid pulverulent poate să provoace tulburări pulmonare cronice, în
absența intoxicațiilor acute. Pentru a supraveghea expunerea cronică a muncitorilor
la unele pesticide se pot determina următorii parametri biologici.
Indicatori biologici ai expunerii la pesticide
Nr.crt. Indicator Pesticide

1 Reziduuri de pesticide și metaboliții Expuneri la organofosforice și


lor în urină carbamați, erbicide derivate de la
acid fenoxiacetic
2 Reziduuri de pesticide în ser și Expuneri la organoclorurate și
țesut adipos unele organofosforice lipofile
3 Reziduuri de pesticide în laptele Verificarea expunerii pe termen
matern lung la organoclorurate
4 Reziduuri în piele și păr Verificarea expunerii la metale

5 Dozarea colinesterazei Supravegherea la expunerea cu


organofosforice
6 Creșterea timpului de coagulare Semnalul unei expuneri la
rodenticide anticoagulante
Efecte neurologice provocate de unele pesticide

Nr.crt. Efect Agent etiologic

1 Neurotoxicitate întârziată Unele organofosforice

2 Alterarea comportamentului Unele organofosforice

3 Leziuni ale sistemului nervos Organoclorurate,


central organofosforice,organomercurice

4 Nevrite periferice Erbicide clorfenolice, piretroide,


organofosforice
Concluzii aupra efectului toxic al pesticidelor

• Efect antivitaminic- in cazul in care pesticidele reacționează cu coenzimele


(vitamine hidrosolubile). Se remarcă toxicitatea combinațiilor cu grupe –NH-NH-, -
NH-C(S)- , care inactivează piridoxal fosfatul in transaminaze
• Acționează drept complexanți ai ionilor metalici (Fe, Cu, Mo, etc, ) blocând
activitatea coenzimelor ferporfirinice, flavinenzimelor și chiar ATP-azelor.
• Pesticidele dereglează sinteza proteinelor datorită eliberării de amine primare din
propria structură (R-NH2). Acestea pot altera structurarea lanțului peptidic prin
intercalarea aminei în catena ce va dobândi secvente de forma –N(R)-CO– în locul
alternanței normale –NH-CH(Ra)-CO- cu Ra – radical al aminoacidului proteic
• Inhibă sinteza nucleotidelor prin mecanisme biochimice complexe(paraquat,
diquat,benzimidazolul, triazolpirimidina)
• Acționează asupra sistemului hormonal (tiocarbamații acționează asupra
hormonilor tiroidieni, iar derivatii policlorurați asupra glandelor suprarenale.
• Dereglări ale sistemului nervos central
• Efecte cancerigene
Riscuri legate de utilizarea pesticidelor

3.Contaminarea mediului încojurător


- Solul poate fi contaminat prin impregnarea cu resturi de pesticide după
efectuarea stropirilor şi prin tratarea directă în scop pesticid. Persistenţa sau
degradarea pesticidului în sol depind de pesticid (structură chimică,
condiţionare) şi de factori dependenţi de sol (bogăţia în substanţe organice,
temperatura, prelucrarea solului).
- Sursele de apă (subterane sau de suprafaţă), sunt contaminate prin infiltrare
sau deversare de ape reziduale cu urme de pesticide de la fabricile
producătoare, infiltrare sau scurgere de la terenurile tratate, tratare directă a
apelor de suprafaţă pentru distrugerea florei sau faunei inutile sau dăunătoare,
pătrunderea de resturi de pesticide (spălarea aparaturii, recipientelor,
echipamentelor, etc.). Odată ajunse în apă, pesticidele suferă procese de
descompunere chimică, biologică sau adsorbţie pe suspensii sau particule de
sol.
4. Alimentele de natură vegetală sau animală pot conţine reziduuri provenite
direct prin stropirea lor sau indirect după trecerea prin organismul animal. Prin
reziduuri se inteleg pesticidele, derivaţii lor sau substanţele auxiliare care se
găsesc la suprafaţă sau in interiorul organismelor vegetale sau animale şi care
pot eventual exercita acţiune toxică atunci când sunt consumate.
Principalele insecticide folosite in agricultură
Insecticide naturale

Nr.crt Denumire DL50 Solubilitate Utilizări practice


mg/kg
corp
1 Nicotina 60 Apă

2 Nicotirina 780 Apă


Insecticide de contact și ingestie,
alcaloizi
3 Nornicotina 70 Apă

4 Anabasina 150 Metanol

5 Piretrina I 7.200 CCl4

6 Piretrina II 6.800 CCl4


Pomicultură, viticultură,
legumicultură, sere, spații inchise
7 Cinerina I - Uleiuri
minerale cu
antioxidanți
Principalele insecticide folosite in agricultură
Insecticide naturale

Nr.crt Denumire DL50 Solubilitate Utilizări practice


mg/kg corp
1 Cinerina II -

2 Jasmodina I - Uleiuri minerale cu Pomicultură, viticultură,


antioxidanți legumicultură, sere,
3 Jasmodina II - spații inchise

4 Aletrina 680
Pomicultură, viticultură,
Uleiuri minerale legumicultură,
5 Furetrina 700 silvicultură

6 Rotenona 132 Contra Aphidae


Solvenți clorurați În legumicultură și
7 Toxicarol 125 viticultură