Structura aparatului respirator.

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor

gazoase,dintre aerul atmosferic si organism,constituie aparatul
respirator.
Aparatul respirator este format din :
1.Caile respiratorii alcatuite din :
-cavitatea nazala
-faringele
-laringele
-trahee
-bronhii
2.Plamanii :
-rol principal in respiratie cu doua
componente structurale şi funcţionale
* A. Arborele bronsic format din cai respiratorii extra si
intrapulmonare
*Bronhia principala impartiata :
- La dreapta :- 3 bronhii lobare (superioara, mijlocie,
inferioara)
- La stanga :- 2 bronhii lobare(superioara si inferioara)
*Bronhiile lobare se divid in :
-bronhii segmentare (10 segmente dreptul,9 segmente
stangul)
*Bronhii interlobulare din care se formeaza :bronhiolele
terminale cu :
- bronhiolele respiratorii continuate cu :
- canalele alveolare ,cu peretii dilatati sub forma de saci
alveolari deschise in alveole pulmonare
B.Plamanul acoperit de pleure, este constituit din urmatoarele
unitati anatomice si functionale :- lobi,segmente,lobuli si acini
pulmonari.
a.Lobii - sunt unitati morfologice mari,delimitate prin scizuri ;-
independenti structural,functional,patologic ;
b.Segmente delimitate imperfect de septuri conjunctive ;
c.Lobulul - ramificatii ale bronhioleleor ; forma piramidala cu baza
catre suprafata externa a plamanului, constituit din ramificatii ale
bronhiolelor si vase de sange,inconjurate de tesut conjunctiv.
d.Acinii pulmonari formati din :bronhiola respiratorie,canale
alveolare,alveole pulmonare ;
Acinul pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a
lobulului pulmonar
* Capacitatea plămânului: volumul de aer pe care îl conţine este
de 4500-5000 cm3.
 Alveolele pulmonare - suprafata de schimb a plamanului.
-peretele alveolar format dintr-un epiteliu alveolar, unistratificat
asezat pe o membrana bazala si tesut conjunctiv bogat in fibre
elastice,in care se gaseste o retea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare. Epiteliul alveolar si membrana
bazala a alveolei, impreuna cu membrana bazala a capilarului si
endoteliul capilar,constituie membrana alveolo-capilara, prin care
se face schimbul de gaze.
Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid
– surfactant. Distrugerea peretilor alveolari determina emfizemul.
Vascularizatia dubla
1.functionala- mica circulatie-asigura schimburile gazoase
2.nutritiva- marea circulatie,asigurata de arterele si venele bronsice
- Foiţă seroasă ce înveleşte plămânii
- Uşurează mişcările plamânilor prin alunecare
Pleura este alcatuită din doua foite :
1.viscerala, acopera plamanii patrunzand si in scizuri,
2.parietela, captuseste peretii cutiei toracice.
Între cele doua pleure, exista o cavitate închisă - cavitatea pleurală,
care în mod normal este virtuala şi care contine o cantitate infima de
lichid, care favorizeaza alunecarea.
În conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putând
fi umpluta cu:
- puroi (pleurezie);
- sange (hemotorax);
- aer (pneumotorax).
Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare
turtit spre hil (colabat) şi funcţia respiratorie este nula.

Pleura
 Toracele este impartit, din punct de vedere topografic:
- intr-o regiune mediana - mediastin;
- 2 regiuni laterale – pleuro-pulmonare.
Mediastinul reprezinta regiunea mediana care desparte cele doua
regiuni pleuro-pulmonare. Corespunde
- in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana
vertebrala;
- in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si
diafragmului.
- contine organe apartinand aparatului respirator, cardio-vascular si
digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorita relatiilor stranse
intre aceste organe prevenind simptomatologia comuna a acestora
in cursul unor boli.
Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte si de alta a
mediastinului şi conţin plămânul şi pleura respectiva
 Plâmanii stau pe diafragma, un muschi în forma
de cupola care separa toracele de abdomen,si
sunt inconjurati de o ‘’camera’’ = cutia toracica,
formata din coaste, stern si coloana
vertebrala.Sunt organe moi,

spongioase,care contin cam 300

milioane de saci de aer numiti

alveole, la nivelul carora are loc

schimbul de gaze.
 Respiratia reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O2 la tesuturi si
eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului.
Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a
doua procese: inspiratia si expiratia.
1. Inspiratia - proces activ, realizat prin efort muscular, când aerul patrunde în plămâni
încărcat cu O2.
Principalii muschi inspiratori sunt:
- muschii intercostali;
- muschii supracostali;
- diafragma.
 actiunea muschilor  cusca toracica  mareste volumul scaderea presiunii
aerului in plamani, fata de cea atmosferica.
2. Expiratia reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat
cu CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.
Tipuri de respiratie:
 Tip costal superior – intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior;
 Tip costal inferior – intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;
 Tip abdominal – intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala.
 Volumele respiratorii. In timpul celor doua miscari in plamani sunt
vehiculate o serie de volume respiratorii:
- la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm3 de aer
(volum inspirator curent) – V.I.C.;
- la o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm3 de aer (volum
inspirator de rezerva) – V.I.R.;
- la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm3 de aer (volum
expirator de rezerva) – V.E.R.;
- capacitatea vitala - C.V/CP reprezintă volumul maxim de aer care
poate fi eliminat din plamâni printr-o expiratie maximă după o
inspiraţie maximă şi reprezintă suma a trei volume - 3500 cm3 de aer,
masurata cu un aparat numit spirometru.
C.P. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind
influentata de efortul fizic.
 -bronsite,
-pneumonii,
Principalele - BPOC,
afectiuni -astm bronsic,
respiratorii -TBC,
-pneumotorax,
-cancer pulmonar
NURSING ÎN AFECŢIUNI
RESPIRATORII
 MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Semiologie în pneumologie
• Studiul semnelor clinice
• Trei categorii de semne clinice(manifestări de
urgenţă)
- semne generale: febră, astenie, oboseală
- semne funcţionale: relevate de pacient la
interogatoriu- dispnee
- semne fizice: descoperite la inspecţia pacientului
– deformarea toracelui
Asistentul trebuie să fie capabil să observe aceste
semne şi să aprecieze caracterul lor de urgenţă
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
ÎN AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI
RESPIRATOR
• Tusea
• Expectoraţia
• Hemoptizia
• Dispneea
• Cianoza
• Durerea toracică(junghiul)
 Probleme
de
dependenta
• este un act reflex sau voluntar determinat de
excitanţi fizici, chimici, inflamatori având ca
rezultat eliminarea violentă şi sonoră a
secreţiilor patologice sau a corpilor străini
din căile respiratorii şi permeabilizarea
acestora.
• este controlată de centrul
respirator, declanşată de factorii
iritanţi ce ajung pe mucoasa
tractului respirator; are rolul de
curăţare a mucoasei.
După caracter tusea poate fi:
• neproductivă (uscată) în infecţii ale căilor respiratorii
superioare, în pleurită şi în primele faze ale tuberculozei
pulmonare;
• productivă (umedă) cu expectoraţie în infecţii ale
căilor respiratorii inferioare (bronşite acute şi cronice, în
pneumonii, supuraţii pulmonare);apare la schimbarea
poziţiei corpului
• tuse surda
• lătrătoare – consecinta unor compresiuni
traheobronsice determinate de adenopatii
• tuse bitonală – in cazul paraliziei corzilor vocale
• tuse convulsivă
• tuse iritativă – la fumători sau în complicatiile
cardiovasculare
• tuse cavernoasă – în cavernele tuberculoase
• diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie (matinală,
vesperală, în anumite poziţii);
• poate duce la epuizarea bolnavului şi la perturbarea
somnului;
• în accese violente poate fi însoţită de vărsături
(tuse emetizantă);
• în unele situaţii e necesară provocarea tusei pentru
facilitarea eliminării secreţiilor.
 Intervenţii nursing

• Tusea uscată trebuie combătută: prin educaţie

privind evitarea fumatului, a deschiderii gurii în
inspir, a aerului uscat sau prea cald.
• În caz de tuse productivă asistenta încurajează
tusea şi colectarea sputei pentru a se putea
aprecia aspectul, cantitatea şi pentru a se
recolta probe de laborator.
- este dominantă în unele afectiuni respiratorii,
reprezentânt eliminarea de sânge roşu, aerat,
proaspat, provenit din căile aeriene, în urma
unui efort de tuse prin expectoraţie .
- - este o urgenţă ce impune un diagnostic
etiologic în vederea elaborării unei conduite
adecvate
- Cauzele sunt reprezentate de:
* Cancer bronhopulmonar
* Pneumonii bacteriene( cu staphilococus aureus
şi pseudomonas aeruginosa sau virale)
* TBC pulmonară
* Bronşiectazii suprainfectate
* Micoze pulmonare(cu aspergillus spp)
* Hipertensiune venoasă pulmonară( stenoză
mitrală, TEP)
- sângele este roşu, aerat, puţin coagulabil(rămîne lichid), cu pH
alcalin
- se poate repeta cu frecvenţă variabilă şi uneori de mai multe ori
pe zi
- spre sfârşit cantitatea şi frecvenţa diminuă, iar sângele devine
negricios, reprezentând reziduul bronşic
Volumul poate fi :
- Masiv > 250-500 ml/ zi  se descrie hemoptizia fudroaianta(fr.
Foudre= fulger) sau cataclismică de volum mare(>500 ml),
produsă rapid care prin inundaţie bronşică şi şoc hemoragic duce
la exitus
- non-masiv < 200ml/ zi : medie= 150-250 ml; mica= 50-150 ml;
minima=ml formă particulară este sputa hemoptoică
(sangvinolentă, hemoptizia minimă) caracterizată prin prezenţa
de striuri sangvine în materialul expectorat
* Este un semn clinic ce determină apariţia anxietăţii atât la
pacient cât şi la anturaj şi medic – supraevaluarea volumului
* Este necesar cuantificarea corectă a acesteia şi se impune
colectarea sputei intr-un recipient gradat
Semne premoitorii
- Senzaţie de căldură
- Cefalee
- Ameţeli
- Dispnee
- Senzaţie de tensiune toracică insotita de teama
- Senzaţie de iritaţie(gâdilitură) laringiană
- Gust usor metalic, sarat
* Paloare facială, transpiraţii reci, dispneea cu tahipnee, tahicardia şi
anxietatea, lipotimie, hipotensiune
* Febra/subfebrilitatea sugerează etiologie infecţioasă, cancer
bronhopulmonar, TEP
* Durerea toracică unilaterală însoţeşte hemoptizia din TEP şi uneori
cancer bronhopulmonar
* Asocierea, la femei, cu menstra, reprezintă hemoptizia
catamenială(gr,katamenios=lunar) sau vicariantă(lat., cicarius=
substitut, înlocuitor), semn al endometriozei pulmonare.
* Trebuie diferenţiată de
- epistaxis posterior
- Stomato-gingivoragii
- Pseudo-hemoptizia – sângele provine de la nivelul căilor respiratorii
supra-glotice(nu este tuse)
- Hematemeză- eliminare fără tuse, prin vărsătură, sângele este
neaerat, negru(în zaţ de cafea), cu ph acid, amestecat cu mucus filat,
alimente şi coagulează rapid
- Hemoptizia factitia- simulată – leziuni ale limbii, mucoasei jugale
Hemoptizia - conduita terapeutica imediata

Gesturi utile imediate

- Pacientul cu hemoptizie confirmată se internează obligatoriu în
spital!
- aprecierea corecta a cantitatii de sange
- semne clinice de detresa respiratorie - care sugereaza
gravitatea-insuficienta respiratorie acuta.
- cercetarea semnelor clinice de anemie acuta (paloare, hTA,
puls slab, filiform)
- semne de soc hemodinamic - in Hemoptizii masive.
Conduita imediata
 repaus absolut la pat, in pozitie semi-sezanda, daca este
posibil pe partea leziunii;
 repaus vocal absolut.
 in primele ore sau zile, alimentatie formata exclusiv din
lichide reci (compot, sirop, limonada, lapte);
 punga cu gheata pe hemitoracele presupus bolnav sau pe
stern. calmarea bolnavului si pe cei din anturajul acestuia,
 manevrarea bolnavului cu blandete;
 sa-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea,
temperatura moderata (16°);
 sa recomande bolnavului sa nu tuseasca, sa inspire lent si
profund; sa-i curete gura de cheaguri.
Hemoptizii-conduita/tratament

Internare obligatoriu! - in Hemoptizii mari

-repaus la pat
-punga cu gheata
-inventarierea cauzelor- ORL, hematologice,
cardiovasculare, respiratorii
- endoscopia bronsica.
Hemoptizii-conduita/tratament

-oxigenoterapie 2-4 l/min.

-eliberarea cailor respiratorii
-cale de abord venos cu acces permanent
-umplere vasculara pt.corectia hemodinamica
-vasoconstrictoare-vasopresina,sandostatin
-hemostatice i.v./i.m
-trat.chirurgical-embolizare arteriala bronsica,ligatura.
– cantitate, aspect- reprezinta ceea ce se elimina din
teritoriul alveolo-bronho-traheal prin actul
tusei.rezultatul expectoratiei este „sputa”.Sputa contine
secretia diferitelor glande seroase si mucoase exudat
inflamator, transudat din capilarele pulmonare si
alveolare sange,eventual corpi straini
- prezinta caracteristici diferite,
- ofera informatii referitoare la diagnostic si etiologie.
- reprezinta un produs patologic periculos pentru
propagarea infectiei
Sputa poate fi:
• galben verzuie în infecţii ale căilor respiratorii
inferioare;
• ruginie în pneumonie;
• mucoasă, vâscoasă şi aderentă în astm bronşic;
• roşie gelatinoasă în cancer bronhopulmonar;
• hemoptoică în dilataţii bronşice şi în tuberculoza
pulmonară;
• sputa cremoasă apare în colecţii purulente: abces
pulmonar, chist hidatic suprainfectat, tuberculoză
pulmonară cavitară.
 Intervenţii nursing

• Asistenta trebuie să asigure condiţii de

colectare a sputei şi de igienă (spălare,
dezinfecţie), să noteze caracteristicile
sputei, să anunţe modificările
semnificative ale cantităţii sau aspectului.
- definita ca respiratie dificila ( cu efort); respiratie constientizata ca
anormala, determinand o situatie de disconfort. In caz de dispnee
apar modificari de frecventa, amplitudine si regularitate ce se
coreleaza cu travaliu ventilator crescut.
- este consecinta scaderii aportului de oxigen si cresterii CO 2,
comprimarii organelor mediastinale si obstructiei cailor respiratorii.
- Difera in functie de timpul respirator afectat (inspiratorie,
expiratorie), ritmul respiratiei, circumstante de aparitie - efort sau
repaus; paroxistica .
- Frecvent sugereaza o afectiune respiratorie.
- Poate fi insotita de tiraj, cornaj, wheezing,batai ale aripilor nazale,
turgescenta jugularelor.
- Determina anxietatea pacientului, intoleranta la efort, ortopnee.
 Clasificare

În funcţie de timpul respirator afectat dispneea poate fi:

• inspiratorie în edem al glotei sau corp străin laringian;
• expiratone în astm bronşic sau emfizem şi
• mixtă în pneumonii sau pleurezii masive.
În funcţie de ritmul respirator dispneea poate fi:
• tahipneică;
• bradipneică.
În funcţie de circumstanţele de apariţie deosebim:
• dispneea permanentă (în pneumotorax, insuficienţa
cardiacă);
• dispneea de efort (pneumonii, insuficienţă cardiacă);
• ortopnee (nu poate sta în decubit);
• dispneea paroxistică (astm bronşic în criză, edem
pulmonar).
1. Dispnee de efort şi de repaus-
- evoluează constant în timp, de la eforturi mari la eforturi din
ce în ce mai mici(dispneea de efort)
- dispneea de repaus, prezenta in stadii avansate ale dispneei de
efort, si cea care apare acut in repaus,
2. Dispneea paroxistică
- este tot dispnee de repaus
- este repetitiva. Prototip in acest caz este astmul bronsic.
Mijlocul de masurare al dispneei se refera la cea de efort, in functie
de gradul de efort la care apare si are 4 stadii (efort mare, mediu,
mic si repaus)
Clinic dispneea poate fi cu :
Ortopnee - cand se amelioreaza in pozitie sezanda
Platipnee - cand se amelioreaza in pozitie culcata
(este inversul ortopneei). Se intalneste in deficit
muscular abdominal
Trepopnee - cand se amelioreaza intr-o anumita
pozitie laterala. Este legata de modificari intre
circulatie si respiratie
Caracteristici ale dispneei :
- se realizeaza un efort inspirator mare, ceea ce duce la cresterea
duratei inspirului, avand 2 consecinte :
- zgomot prelungit al inspirului, care se numeste cornaj
sau stridor daca este la nivelul laringelui
- deprimare a structurilor suprasternale, intercostale, si zonei
substernale, care se explica prin discrepanta dintre forta
aplicata pentru intrarea aerului, si posibilitatile de dilatare
a plamanului in conditiile afluxului de aer (tiraj)
Legat de bronhiile principale, in inspir apare un "wheezing"
(suierat) datorita obstructiei lor.
Aceasta dispnee are frecventa joasa (10-12 / minut) si se numeste
bradipnee inspiratorie cu cornaj si tiraj
 Intervenţii nursing

• aprecierea caracteristicilor dispneei şi a

semnelor ce o însoţesc - tiraj, cornaj,
turgescenţa jugularelor, wheezing, bătăi ale
aripioarelor nazale (în special la copii),
anxietate, intoleranţă la efort, ortopnee;
• asigurarea poziţiei care să faciliteze ventilaţia
pulmonară (semişezând, şezând);
• combaterea anxietăţii prin liniştirea
pacientului;
• administrarea medicaţiei recomandată de
medic.
- difera ca localizare, intensitate si mod de aparitie, in functie
de: regiunea afectata (schelet toracic, pleura, parenchim
pulmonar); intinderea leziunilor
- nu exprima intotdeauna o afectiune la nivelul aparatului
respirator
- creaza disconfort, perturba somnul pacientului, limiteaza
miscarile
- poate apare sub formă de junghi în pneumonie şi pleurezie,
durere atroce în pneumotoraxul spontan şi embolia
pulmonară, dureri amplificate de mişcările respiratorii în
fractura costală (şi alte leziuni traumatice).
 Intervenţii nursing:

• observarea caracteristicilor durerii

(localizare, intensitate, iradiere, mod de
apariţie, factori agravanţi, factori
declanşatori);
• poziţie antalgică a pacientului;
• administrarea medicamentelor prescrise
de medic;
• evaluarea eficienţei tratamentului.
- coloraţie albăstrui-violacee a tegumentelor şi mucoaselor
ce traduce o desaturare în oxigen a sângelui capilar, mai
accentuată la extremităţi şi perioral.
• Se datorează unui nivel crescut de hemoglobina nesaturată.
Este semn de hipoxie (oxigenare insuficientă).
• Hipoxia apare în boli pulmonare în care există o reducere
importantă a ventilaţiei sau a schimbului de gaze la nivel
alveolo-capilar şi în boli cardiace (amestec de sânge
arterio-venos în malformaţii ale cordului, insuficienţa
cardiacă).
• Cianoza se evaluează prin observarea culorii buzelor,
lobilor urechii, mucoasa bucală şi patul unghial.
- Este însoţită de tahicardie, confuzie, transpiraţii abundente,
cefalee, agitaţie,acidoză
 Intervenţii nursing

• identificarea cauzei cianozei şi stabilirea

priorităţii intervenţiilor în funcţie de
cauză;
• oxigenoterapia;
• permeabilizarea căilor respiratorii;
• supravegherea funcţiilor vitale.
 1. INVESTIGAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI
RESPIRATOR:
- Radiografia toracică / Radioscopiile toracice
- Explorări radiologice cu substanţe de contrast: bronhografii
(contrast radioopac iodat: lipiodol), fistulografii;
- Explorarea CT toracică
- RMN
- Explorare (cu izotopi radioactivi) scintigrafică: scintigrafie
pulmonară de perfuzie; scintigrafie pulmonară de ventilaţie
1. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ RESPIRATORIE
- Spirometrie
- Spirografie
- Analiza gazelor
- Teste farmacodinamice: test bronhoconstrictor, test bronhodilatator
* Tehnicile spirografice:
* Scop: Determinarea funcţiei ventilatorii pulmonare.
* Utile în diagnosticul tipului de tulburare ventilatorie:
- Obstructiva;
- Restrictivă;
- Mixtă;
* Utile în diagnosticul caracterului reversibil/ireversibil terapeutic al tulburării ventilatorii;
* Utile în evaluarea progresivitătii bolilor cronice respiratorii
3. EXAMINARI DE LABORATOR
 Examenul sputei si al aspiraţiei bronsice:
- Examen citologic: celularitate suspectă; eozinofile
- Examen bacteriologic : direct (coloraţie Gram şi Ziehl-Nilsen) ; culturi(
floră banală, bacil Koch)
 Examenul lichidului pleural- exudat sau transudat
 Examene de sânge
 Examen de urină
4.TESTE CUTANATE
- Intradermoreactia la tuberculina
5. EXAMINARI ENDOSCOPICE
- Fibrobronhoscopia
1.Culegere de date prin:
- interviu,
- observatie clinica,
- cercetare documente medicale,
- discutii cu echipa de ingrijire si apartinatorii.
2. Analiza si sinteza informatiilor:
- Manifestari de independenta/dependenta
- Surse de dificultate
3. Probleme de dependenta  formularea diagnosticului de ingrijire
4. Elaborarea planului de ingrijire
- Stabilirea obiectivelor si prioritatilor de ingrijire
- Interventii: delegate si autonome
5. Evaluarea
Etapele procesului de
îngrijire