Mândria

Susținător: Vișenescu Paul Alexandru

• Definiție:
• Mândria este un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile
proprii care creează o senzație de mulțumire, de satisfacție, de plăcere
și de bucurie.
• În sensul negativ o mândrie exagerată când individul are o atitudine
de superioritate nejustificată față de alții, ea mai este numită măreție,
îngâmfare, înfumurare, semeție, fală, fudulie, orgoliu, trufie. Unii
afirmă că răbdarea și îngăduința sunt o calitate dar nu și mândria.
Mândria este primul din cele șapte păcate capitale, după cum
smerenia este cea mai mare virtute.
• Sfântul Casian Romanul ne avertizează că mândria nu strică doar o
parte a sufletului, ci întreg sufletul. Ea este de mai multe feluri:
trupească, sufletească şi duhovnicească. Primele două sunt uşor de
identificat: mândria trupească este atunci când ne lăudăm cu lucrurile
materiale pe care le deţinem, iar mândria sufletească este ceva mai
subţire, când ne lăudăm cu anumite virtuţi naturale, fie că suntem
inteligenţi, fie că avem putere de muncă sau dragoste, fie cu o
presupusă smerenie etc. Mândria duhovnicească este foarte greu de
identificat, este ascunsă în om şi chiar oamenii cu o viaţă sfântă duc o
îndelungată luptă pentru a o dezrădăcina. Pentru a o identifica, trebuie
mai întâi să ne luptăm cu primele forme de mândrie şi să dobândim
mai multă lumină de la Domnul în suflet.
 Starea adevărată a smereniei duhului se află undeva între nădejdea
mincinoasă în sine, unde se ascunde o mândrie, şi deznădejde.
Deznădejdea este tot o mândrie, e cealaltă faţă a mândriei, pentru că,
într-un sens adânc, numai omul mândru deznădăjduieşte, deoarece el
crede despre sine că poate ceva, iar atunci când realitatea infirmă
această prezumţie, întemeiat în sine fiind, el deznădăjduieşte. Deci,
marea problemă a omului de astăzi este că trăieşte într-o deznădejde pe
care nu o conştientizează, nu mai crede în propria înviere, nu crede în
dragostea lui Dumnezeu. Lupta cu mândria poate să înceapă cu lupta
împotriva deznădejdii, iar omul trebuie să înveţe să mulţumească
mereu, acesta e un mod pozitiv de a renunţa la mândrie.
• Texte din Sfânta Scriptură:
• Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de
fier, și pământul de aramă (Leviticul 26:19)
• Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit
împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă
tămâie pe altarul tămâierii. (2 Cronici 26:16)
• Cel rău zice cu trufie: “Nu pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate
gândurile lui.(Psalmii 10:4)
• Gura lor păcătuiește la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în
însăși mândria lor, căci nu spun decât blesteme și minciuni.(Psalmii 59:12)
• Când vine mândria, vine și rușinea, dar înțelepciunea este cu cei
smeriți.(Proverbele 11:2)
• Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înaintea
căderii.(Proverbele 16:18)
• “Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi,
pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași și voi
doborî semeția celor asupritori.” (Isaia 13:11)
• Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.(Iacov 4:12)
• Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate;
dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de
mândrie.(1 Corinteni 13:4)
• Bibliografie:
• https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%A2ndrie
• http://ziarullumina.ro/raspunsuri-duhovnicesti-mandria-este-
insasi-indrazneala-de-a-pacatui-2184.html