Învățarea ca act situat între

câștig și risipire...

Prof. înv. preşcolar: Grămadă Ramona Elena

GPN/Şcoala Gimnazialӑ Vlӑdești - Argeș
 Din totdeauna ȋnvățarea stă la baza dezvoltării umanităţii.
Oamenii au fost conştienţi de importanţa ȋnvățării şi au făcut orice să-
şi dea copiii la şcoală să ȋnveţe.
Poporul romȃn , prin proverbe , a fixat avantajele , cȃştigul
ȋnvăţării. Proverbul popular ,,Ai carte, ai parte!” spune modul de
gȃndire, de a ȋnţelege importanţa ȋnvăţării pentru poporul romȃn.
Învățarea este și o risipă de energie , de timp, dar predomină
câștigul.
Activitatea de ȋnvățare este un fenomen complex care a
preocupat oamenii din antichitate şi continuă să fie investigată în
cadrul tuturor ramurilor psihologiei.
În „Dicţionarul de termeni pedagogici” de Cristea, S., (1998), se
menţionează că învăţarea este activitatea proiectată de cadrul
didactic pentru a determina schimbări comportamentale la nivelul
personalităţii preşcolarului, elevului, studentului, prin valorificarea
capacităţii acestora de dobândire a cunoştinţelor, a deprinderilor, a
strategiilor şi a atitudinilor cognitive.
 Învăţarea presupune achiziţie, dobândire de cunoştinţe, priceperi
şi deprinderi, abilităţi, conduite, atitudini, sentimente, acte de
voinţă, în vederea adaptării la situaţii noi de existenţă şi a construirii
personalităţii. Învăţarea reprezintă un ansamblu de acţiuni cu
caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi
conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute
în curriculum. În elaborarea noului curriculum s-a reconsiderat rolul
învăţământului preşcolar în raport cu celelalte trepte ale sistemului
de învăţământ.
Calitatea procesului educaţional la această vârstă, reflectată nu
numai în modul de concepere a curriculumului, dar şi în procesul de
predare – învăţare – evaluare şi chiar în organizarea spaţiului,
trebuie privită ca o condiţie de bază pentru realizarea ,,societăţii
educaţionale de mâine”. Ȋn educaţia timpurie, învăţarea semnifică
modul în care cadrul didactic integrează conţinuturile mai multor
domenii experienţiale, exploatând resursele din mai multe centre de
activitate cu scopul atingerii mai multor obiective de referinţă.
Grădiniţa, pentru copiii care-i trec pragul, constituie prima experienţă
a vieţii în societate. Ea are un rol important în cultivarea dorinţei de a
învăţa la copilul mic.Trebuie să creăm o atmosferă de lucru care să
stimuleze disponibilitatea copilului spre acţiune într-un cadru
psihopedagogic pozitiv din punct de vedere afectiv.
Orice activitate din grădiniţă este o experienţă de învăţare.
Copilăria este perioada cea mai bogată în experienţe de învăţare, pe
care se clădeşte evoluţia ulterioară. Copiii învaţă interacţionând cu
adulţii, cu copiii şi mediul înconjurător, corelând noile experienţe cu
ceea ce deja au înţeles. Având în vedere că anii copilăriei sunt şi anii
grădiniţei, iar ȋnvăţare fără joc, nu există, educatoarea trebuie să
creeze un climat familial favorabil.
Procesul de învăţare este destul de complex, învăţarea la copiii
mici implică toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În grădiniţă
nu se predau lecţii, ci se organizează activităţi: adevărate ocazii de
învăţare situaţională.
 ,,Dacă în învăţămȃntul şcolar predarea e urmată de verificarea
imediată a capacităţii elevilor de a asimila conţinuturile transmise de
către profesor şi de a opera cu ele , în grădiniţă există o preocupare
expresă pentru gradul de satisfacţie pe care acesta îi produce copilului
realizarea sarcinilor de joc didactic( învăţarea).” (Păişi Lăzărescu
,M,Ezechil, L.,pag.93)
La vârsta preşcolară, pe primul plan se situează interesul
cognitiv, dorinţa copilului de a cunoaşte tot ce-l înconjoară.Copilul
învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. Curiozitatea
spontană manifestată prin întrebări se transformă treptat într-o
activitate intelectuală intensivă. Educatoarea provoacă pe copii să
verbalizeze, să reproducă prin intermediul cuvintelor esenţialul
obţinut prin observare, să descrie fenomenele şi în absenţa acestora.
Experienţele de învăţare la care copilul participă pot fi comune
tuturor sau diferenţiate, în funcţie de gradul de interes manifestat de
copii, de particularităţile individuale ale fiecărui copil.
 Educatoarei îi revine sarcina de a crea un spaţiu de învăţare
călduros, prietenos, atractiv pentru desfăşurarea actului de învăţare.
Spaţiul sălii de grupă este împărţit în trei zone: spaţiu destinat
centrului tematic, zona pentru activităţi de rutină,pentru jocuri
libere, creative, unde se desfăşoară activităţi mai zgomotoase (jocul
de construcţii, jocul de masă şi jocul de rol) şi zona unde se
desfăşoară activităţile de învăţare care necesită linişte şi concentrare.
Lucrând în grupuri, copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în
microgrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol
interesante şi iniţiate la sugestia educatoarei sau create de ei.
Am oferit diferite ocazii copiilor de a se juca, integrarȃndu-se , ȋn
acest sens, mult mai uşor ȋn viaţa şcolară .
De exemplu la centrul ,,Bibliotecă” copiii şi exersează liber
opiniile, citesc imagini pe care le asociază cu aspecte din viaţă,ascultă
poveşti, creează poveşti după anumite tablouri, dezvoltȃnd dialoguri
între personajele întâlnite în cărţi, asociază literele alfabetului cu
imagini corespunzătoare etc.
 La centrul ,,Ştiinţă’’ copiii exersează atât conţinuturi
matematice : jocuri cu mulţimi , jocuri de măsurare, de comparare,
de reconstituire, de numărare, de grupare, dar şi conţinuturi ale
cunoaşterii mediului (lumea plantelor, a animalelor, a insectelor, a
omului, etc.) .
Prin aceste activităţi se înlesneşte contactul cu lumea
înconjurătoare astfel încât copilul să exerseze o învăţare activă.
Jocurile şi voia bună nu lipsesc din modul meu de învăţare. Am
desfăşurat jocuri ce cultivă dorinţa de a învăţa în cadrul activităţilor
de dezvoltare personală(ADP): ,,Jocul literelor, Jocul sunetelor,
Salutul florilor de primăvară”etc..
Toate tipurile de activităţi reprezintă diferite momente ale
programului zilnic al copilului în grădiniţă şi toate reprezintă
oportunităţi de învăţare în modul cel mai natural al copilului.
Învățarea și însușirea responsabilității ajută la maturizarea
copilului și reprezintă o poartă deschisă către succes.
 Educatoarea are rolul de a implica preşcolarii, conştient şi activ,
în activităţile de învăţare, selectȃnd cele mai potrivite căi şi
mijloace pentru a face accesibilă înţelegerea cunoştinţelor
predate, priceperea de a organiza sub diferite forme activităţile
propuse. Ȋnarmată cu răbdare şi tact, educatoarea îndrumă primii
paşi ai copiilor spre viaţă şi cunoaştere.
Bibliografie:
1. Curriculum pentru educaţie timpurie, Bucureşti, Ed. Didactică şi
pedagogică, 2019;
2. Breben S., Ruiu G., Gongea E., Fulga M., Metode interactive de
grup, Ghid metodic, Ed.
Arves 2002;
3.Fluieraş V., Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Cluj-
Napoca,Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă,2005;
4.Radu T. Ion, Ezechil Liliana,Pedagogie-fundamente teoretice,
Bucureşti, Ed. Didactică şi
pedagogică, 2002;
5. Păişi Lăzărescu , M.,Ezechil, L.,Laborator preşcolar, ghid
metodologic, Bucureşti, Ed.V& I
Integral,2015