Diversitatea tematică, stilistică și

de viziune în poezia interbelică

Repere ale cazului
Literatura anilor 20-30 a fost marcată de câteva fenomene care vor defini
configurația noii poezii: manifestarea simbolismului ca formă incipientă a
modernismului și teoretizarea sincronismului lovinescian care are ca finalitate
evoluția spre modernism a întregii literaturi interbelice. Simbolismul este
punctul de plecare al tuturor manifestărilor moderniste: „poezia modernă
rezultă din simbolism... simbolismul nu este doar un început ci și un
sfârșit...... (N. Manolescu, Metamorfozele poeziei).
Simbolismul este „prologul modernismului poetic românesc” (Mircea Scarlat)
Ipostaze ale modernismului românesc
Simbolismul - formă incipientă a modernismului reprezentat de G.
Bacovia
Modernismul eclectic: T. Arghezi
Modernismul sincron: L. Blaga
Modernismul ermetic: I. Barbu
Tradiționalismul sau modernismul autohton: I. Pillat, V. Voiculescu
Modernismul extremist
Avangardismul
Particularităţile liricii moderniste
-Preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii;
-Preferinţa pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia;
-Cultivarea lucidității în actul de creaţie lirică
-Dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu formule poetice insolite
(„inscripție",”psalm”,”creion", „poem într-un vers", „catren", „cântec”);
-Artele poetice dobândesc o valoare emblematică pentru universul poetic, pentru estetica personală,
pentru viziunea asupra lumii
-Noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabular insolit, prin ambiguitate semantică, prin
sintaxă eliptică, prin înnoirea metaforei;
-Coexistenţa In versificaţie a prozodiei consacrate cu versul liber, versul alb, absenţa strofelor
(strofe inegale) ritmuri interioare;
-Modificarea punctuaţiei convenţionale (versurile încep fără majusculă, dispar punctul şi virgula),
se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al inefabilului şi al sugestiei.
 Formularea cazului

Studiul are în vedere relațiile care se stabilesc între

originalitatea liricii fiecărui poet şi orientările dominante în
epoca interbelică. Modul propriu de percepţie artistică a
realităţii determină diversitatea tematică, stilistică şi de
viziune proprie fiecăruia dintre poeţii interbelici.
George Bacovia
Scrie o poezie simbolistă în perioada de disoluţie a curentului când acesta incepe să se
contamineze cu elemente ale altor curente literare. Meritul său este de a se depărta de
ideologia tipic simbolistă şi de a transforma curentul într-o formă a modernismului. Creația
lirică se caracterizează printr-o monotonie a temelor şi o sărăcie voită, expresivă a mijloacelor
artistice.
Tudor Arghezi
Poeziile sale sunt o expresie a modernismului eclectic, rezultat al amestecului ideologiei
tradiţionaliste cu cea modernistă. Opera se caracterizează printr-un proteism tematic şi prin
spectaculos stilistic ce rezultă din variaţia registrelor stilistice (religios şi popular, înalt şi
argotic).
Lucian Blaga
Creaţia sa ilustrează o altă faţetă a modernismului: modernismul-expresionist. Poetul
se sincronizează cu mişcarea expresionistă europeană, îndeosebi germană, de la
începutul sec. al XX-lea, dar nu o adoptă în totalitate ci îi dă o formă originală de
expresionism cu tentă tradiţionalistă. Lirica este dominată de subiectivism şi de
vitalism, de dorinţa de a se raporta la absolut, realizând astfel o poezie de cunoaştere.
Ion Barbu
-Este creatorul poeziei ermetice, încifrate, care îşi are originea in poezia pură a lui St.
Mallarme; ermetismul este deci, marca distinctivă a poeziei lui Barbu şi constă în
abstractizarea limbajului. Foloseşte sugestia, simbolul după modelul Lui Mallarme pentru
care „a numi un obiect inseamnă a suprima trei sferturi din bucuria poemului”.
-Poetul urăşte „poezia leneșă”,”refuzată de idee” şi de aceea concepe o poezie nouă, de
cunoaştere pură pentru care adoptă formule noi, originale: parnasiene definite prin dualismul
apolinic – dioni-siac, baladesc - orientale pentru transfigurarea modelului folcloric şi ermetic.
 Descrierea și analiza cazului
Tabloul poeziei interbelice este unul variat deoarece infăţişează o diversitate de
concepţii şi manifestări artistice, o tensiune între spiritul original al fiecărui
poet şi orientările dominante ale vremii (tradiţionaliste, moderniste simboliste).
Cu toate că tradiţionalismul şi modernismul se diferenţiază ideologic, în
creaţiile literare se constată o interferenţă a acestora: poeţi moderni autentici
precum lon Barbu şi Lucian Blaga încearcă o recuperare a miturilor și a fondului
mitologic, iar poeţii tradiţionalişti (lon Pillat) recurg la tehnicile de înnoire ale
limbajului artistic proprii modernismului. George Bacovia este un „caz" aparte
deoarece deşi este format la şcoala simbolistă, poetul nu păstrează din estetica
simbolistă decăt căteva „clişee" care alcătuiesc un prim strat al liricii sale. Sub
acest prim strat, Nicolae Manolescu întrezăreşte reperele avangardismului.
Volumele deceniului al III-lea
Traditionaliste
- 1923 - I. Pillat - „Pe Argeş în sus"
- 1925 - I. Pillat - „Satul meu"
- 1926 - I. Pillat - „Biserica de altădată“
- 1923 - V. Voiculescu - „Pârgă"
- 1927 - V. Voiculescu - „Poeme cu îngeri"
- 1930 - I. Barbu - Joc secund"
Simboliste (prelungesc simbolismul debutului)
- 1926 - G. Bacovia - „Scântei galbene"
- 1930 - G. Bacovia - „Cu voi..."
Expresioniste
- 1921 - L. Blaga - „Paşii profetului"
- 1924 - L. Blaga - „În marea trecere"
- 1929 - L. Blaga - „Lauda somnului"
Debutul arghezian
- 1927 - T. Arghezi - „Cuvinte potrivite"
- 1931 - T. Arghezi - „Flori de mucigai"
Ermetice
Arte poetice
Volumele
„Lauda somnului" (1929), Lucian Blaga
„Cu voi..." (1930), George Bacovia
„Joc secund” (1930), lon Barbu
,,Flori de mucigai" (1931), Tudor Arghezi
Reprezintă momente esențiale în creația acestor poeți. Se deschid prin arte poetice
care anunță o nouă formulă estetică, o nouă turnură a creației în care însăși poezia
devine temă fundamentală.
O artă poetică = creație despre arta literară în care autorul îşi exprimă convingerile
despre felul în care se constituie o operă.
În modernism, artele poetice privesc din interior creația, eul liric se identifică cu eul
auctorial, discursul poetic realizându-se la persoana I singular.
Teme și motive. Diversitate tematică
BACOVIA: singurătatea, spleen-ul, moina, moartea, nervii, provincia pustie, ftizicii, amanţii,
amurgul, parcul, fanfara, cimitirul, abatorul
ARGHEZI: Divinitatea - intre credinţă şi tăgadă, erotica, lirica socială, ludicul, estetica
urâtutui, moartea;
BLAGA: imposibilitatea comunicării, alienarea, cunoaşterea, metafizica, transcendentul,
lumina, mitul, satul esenţial metafizic, iubirea, moartea, natura străină;
BARBU: jocul - mijloc de cunoaştere, absolutul, duatitatea apolinic - dionisiac, iubirea,
poezia, ideile pure.
Diversitate stilistică
Lirica modernă îşi regăseşte originile limbajului între simbolism şi
avangardism, ermetismul ilustrând doar o fază a poeziei secolului al XX-lea.
Trăsăturile stilistice dominante ale liricii moderne s-ar putea prezenta astfel:
•echivocul noţional
•elipsa sintactică
•dislocarea sintactică
•prezenţa propoziţiilor nominale
•lexic variat aparţinând unor domenii noi (matematică, filosofie, teologie)
• variaţie a registretor stilistice
„Două ar fi în literatura noastră strategiile fundamentale privind retorica
poeziei: ornarea fastuoasă şi refuzul ornării, adică... „poetizare” şi
„depoetizare" (M. Scarlat, Istoria poeziei româneşti, I)
G. BACOVIA :
• lexic restrăns care exprimă tendinţa de abstractizare
• retorică specifică marcată de stilizare
• prezenţa unor cuvinte cheie cu valoare de motive literare
• vidul stilistic
• punctuaţia specifică - punctele de suspensie
• linia de pauză
• repetitia - expresie a golului interior
• prezenţa aliteraţifior cu funcţie imitativă
• paralelismul sintactic
T. ARGHEZI :
• varietate lexicală, limbaj şocant rezultat al unor asocieri neaşteptate de
termeni argotici, religioşi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte
banale care conferă o magie a cuvintelor
• limbajul se caracterizează prin ambiguitate expresivitate
• estetica urătului
• sparge tiparele topice şi sintactice, creănd un nou limbaj poetic
• asocieri semantice inedite, fantezie metaforică
• innoirea prozodică (cultivarea versului liber, imbinarea unor elemente ale
prozodiei clasice cu elemente moderne)
BLAGA :
• limbajul metaforic, abstractizant, care are rolul de a intelectualiza
emotiile (cultivarea metaforei revelatorii)
• subiectivismul expresiei lirice datorat influentelor expresioniste
concretizat prin prezenta mărcilor eului liric (forme pronominale verbale de
pers. I)
• imagismul puternic: imaginea este realizată prin comparatia elementului
abstract cu unul concret (tehnica poetică originalâ bazată pe constructia
stereotipă a mesajului liric: „o amplă comparatie, cu un termen concret de
puternic imagism şi un termen spiritual de transparentă intelegere")
(Pompiliu Constantinescu, Figuri literare)
• polisindetonul (enumerarea prin „şi»)
I. BARBU :
• lexic abstract, ermetic, bogat in termeni ştiințifici
• libertate de expresie
• reflectarea subiectului in obiect - lirismul obiectiv
• eliberarea lirismului de anecdotică, retorică, sentimentalism, morală
• ambiguitatea
• preexistența abstractă
• remodelarea realului
• anormalitatea sintaxei (dislocarea sintactică, elipsa, contragerea)
• cultivarea metaforelor complicate, obscure
Diversitatea de viziune
BACOVIA:
• viziunea poetica, simbolistâ la început, este dominată de culoare, poezia este un mijloc de a
exprima corespondenţele. „Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum în urmă m-a
obsedat galbenul, culoarea deznădejdii... în plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau un
precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb am
evoluat spre galben... Sufletul ars e galben..."
(G. Bacovia, interviu în „Viaţa literară")
ARGHEZI :
• viziunea poetică este nouă: poezia este o sublimare, o metamorfoză a unei realităţi materiale
într-una spirituală - „Făcui din zdrențe murguri și coroane" (Testament)
•„..poetul este un rob, un mestesugar (poeta faber) care transformă urâtul în frumos -
preferinţa pentru estetica urâtului (Ch. Baudelaire). El oferă cartea cititorului, carte care îl
reprezintă pe el și pe înaintași.
BLAGA :
• în lirica sa există un plan filozofic, secundar
• vede poezia ca pe un spațiu al experiențelor esențiale, este un mijloc de revelare a
tainelor
• viziunea filozofică se concretizează la nivelul poeziei prin valorificarea
conceptelor: cunoaştere luciferică și paradisiacă

BARBU :
• Poezia este expresia unor trăiri esențiale; ea trebuia să aibă ca obiect lumea
esențială, pură, sublimată, rezultat al unei transcederi a realului şi nu lumea reală
(contingentul) „există undeva, în domeniul inalt al geometriei un loc luminos unde se
întâlnește cu poezia... Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, asă că,
rămănând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei.” (I. Valerian, De
vorbă cu I. Barbu)
Concluzii
Perioada interbelică reprezintă un apogeu al poeziei prin faptul că fiecare
poet încearcă să alcătuiască o posibilă apartenenţă a creaţiei proprii la o
direcţie sau orientare lirică într-o manieră originală.
Lirica acestora ilustrează atât o sinteză a poeziei româneşti interbelice şi
dorinţa perpetuă de lărgire a orizontului tematic, stilistic şi de viziune prin
sincronizare cu marile frământări ale liricii europene din acea vreme.
Tocmai noutatea formulelor literare, diversitatea tematică şi stilistică, inedit
viziunii poetice conferă originalitate acestei epoci care va marca, prin forţa ei
de expresie, peisajul liricii de după al doilea război mondial
Bibliografie
Informatii si Imagini preluate de pe Internet
Realizatori: Alban Bogdan ,Popa Ionut,Zbarciog Narcisa,Patrasc
Eduard
Liceul Teoretic Ioan Slavici,Panciu