Sunteți pe pagina 1din 41

Disciplina de biologie celulară

și moleculară

Asist.univ.dr.Covaci Aurelia
Laborator de Biologie Celulară și Moleculară LP 9

METODE DE EVIDENŢIERE ALE


NUCLEULUI ŞI NUCLEOLULUI
Nucleul
 a fost descoperit de R. Brown în anul 1883 în

celulele orhideelor

 la unele bacterii și alge albastre,verzi nu s-a


evidențiat un nucleu morfologic

 organismele care nu au nucleu distinct au fost


numite procariote

 iar cele cu nucleu bine individualizat sunt


eucariotele
Laborator de Biologie Celulară și Moleculară

 Nucleul este structura cea mai proeminentă


pe un preparat microscopic a oricărei celule
aflate în interfază
 este centrul de control al activităţii celulare
 depozitul acidului dezoxiribonucleic
cromozomial(ADN)
 şi locul sintezei şi procesării acidului
ribonucleic (ARN)
 forma și mărimea nucleului este variată de
lumea vegetală, depinzând de tipul de celule

 conţine informaţia genetică: ADN-acid


dezoxiribonucleic şi ARN-acid ribonucleic

 un rol în diviziunea celulară


Prin microscopie in contrast de faza
Clasificarea celulelor
După formă:
 rotunde ex: leucocite (globule albe)
 ovale ex: condrocite (celulele ţesutului
conjunctiv)
 fusiforme ex: celula musculară
 globulare ex: celulele ţesutului adipos
 stelată ex: osteocite (celulele ţesutului osos)
 poliedrice ex: celulele ţesutului epitelial
 discoidale ex: hematii (globulele roşii)
 cu prelungiri ex: neuronul
Clasificarea celulelor
În funcţie de prezenţa nucleului:
 uninucleate – majoritatea celulelor

 polinucleate (plurinucleate) – ex celula


musculară striată de tip scheletic

 binucleată - (celula hepatică, condrocite)

 multinucleate - osteoclastele

 anucleate (fără nucleu) ex: hematia adultă


uninucleate binucleate

Sinciții – m cardiac-
multinucleate
sute de nuclei
Poziție

în general o poziție centrală

există și excepții –
situat excentric (ex în
celule adipoase și în
celule secretorii)

 pol bazal
Nucleul are patru componente:

 Învelișul nuclear

 Cromatina nucleară

 Nucleolul

 Matricea nucleară( carioplasma)la celula


vegetală
Structura nucleului

1. Învelișul nuclear
 1.membrana externă se continuă cu membrana RE
prezinta complexele porilor-
porosomii
 2.membrana internă
3.spațiul perinuclear - între cele doua membrane(10-50
nm)
4. lamina nucleară – rețea de filamente cu rol de suport
Complexele porilor/porosomii
Complexul porului este compus din:
 porul propriu-zis de formă octagonală cu un diametru de 60
nm
 trei inele (annulus) cu diametrul de 120 nm
 inelul e format din opt granule proteice globulare cu
diametrul de 15 nm care dau formă o octagonală
 Central prezentă granula centrală cu rol de diafragmă fină,
reprezintă molecule sau particule în tranziţie
 canalul porului are lungimea de 15 nm şi diametrul de 9 nm
 porul nuclear interacţionează cu matricea nucleară prin
intermediul unor filamente cu diametrul de 4-8 nm, care se
termină cu o extremitate pe inelul intern
Pori nucleari

structuri proteice complexe


proteinele din alcătuire - nucleoporine
diametrul total » 100nm; diametru neobturat » 10 nm
Laborator de Biologie Celulară și Moleculară

Funcţia PORILOR
 una din cele mai importante funcţii ale complexului
porului nuclear este aceea de transport selectiv al
substanţelor prin învelişul nuclear

 transportul prin por este bidirecţional

 1.Moleculele exportate din nucleu spre citoplasmă


include: ARN de transfer (ARNt), ARNm

 subunităţile ribozomale
 2.Moleculele importate din citoplasmă în
nucleoplasmă includ:

 ADN şi ARN-polimeraze

 proteine reglatoare

 proteine ribozomale şi histone


Laborator de Biologie Celulară și Moleculară

Difuziunea pasivă

 porii nucleari sunt permeabili pentru ioni şi


molecule mici cu raza moleculară în jur de 4,5
nm (echivalentul a aproximativ 60 kD)

 proteinele mai mari de 9 nm în diametru nu


trec liber prin porul nuclear
Transportul activ
 transportul moleculelor mari (> 9 nm în diametru)
şi a complexelor macromoleculare prin complexul
porului nuclear este un proces mediat de receptor
ce necesită ATP

 pentru a tranzita complexul porului nuclear,

proteinele trebuie să posede una sau mai multe


secvenţe de localizare nucleară (NLS - nuclear
localization signals) în secvenţa lor primară de
aminoacizi
Spaţiul perinuclear
 este compartimentul dintre membranele
nucleare interne şi externe
2.Cromatina nucleară

materialul genetic intranuclear


 conține ADN, proteine (histone), ARN

modul de organizare depinde de faza ciclului


celular
Laborator de Biologie Celulară și Moleculară

 Tipuri de cromatină:
 eucromatina (cromatina “adevarată”) care se
colorează mai puțin cu coloranți bazici - este
cromatina necondensată - transcriptibilă
 heterocromatina (“altă” cromatină) care se
colorează foarte intens cu coloranți bazici este
cromatina condensată – netranscriptibilă
 Tipuri de heterocromatină:constitutivă și facultativă
(1) ADN dublu spiralat
(2) Lanț de cromatină (ADN + histone)
(3) Cromatina în interfază, cu centromer
(4) Cromatina condensată, în profază (sunt prezente 2 copii ale
moleculelor de ADN)
(5) Cromozom în metafază
Niveluri de baza de organizare a cromatinei:

 ADN înfășurat în jurul histonelor (modelul “șirului


de mărgele”)

 nucleozomii sunt conectați între ei prin segmente


de ADN de legătură (linker DNA)

 fibre compacte de cromatină condensată


 Centromer - zona de ADN situată spre mijlocul
cromozomului, unde cele două cromatide vin în
contact

 la nivelul lui se atașează kinetocorul, cu rol în

separarea celor două cromatide în timpul diviziunii


celulare

 Cromatida - una din cele două copii identice de

ADN dintr-un cromozom, sunt atașate la nivelul


centromerului
Cromatina nucleară vizualizată la MO
 cromatina în interfază se prezintă sub forma unei rețele
compusă din granule și filamente interconectate care se
pot observa la MO
pentru observarea la MO cromatina se colorează cu
coloranți bazici( fuxina bazică), se observă ca o parte a
cromatinei se colorează intens și constituie
heterocramatina apare sub formă de granule
o altă parte se colorează slab ( palid) aceasta constituie
eucromatina ce apare sub formă de filamente
CROMATINA -TEM
Vizualizare la TEM
Laborator de Biologie Celulară și Moleculară

3.NUCLEOLUL
 este locul transcripţiei ARN ribozomal (ARNr)

 şi al asamblării subunităţilor ribozomale


Morfologie
 nucleolul are o structură nemembranară ce se
colorează intens cu hematoxilină şi coloranţi bazici
Vizualizare la TEM
 Prin microscopie electronică nucleolul apare ca o
structură heterogenă cu:

 1. regiuni fibrilare

 2. regiuni granulare

 3. regiuni AMORFE (pal colorate)


Laborator de Biologie Celulară și Moleculară
1.Regiunile fibrilare
 corespunde moleculelor de ADN și ARNr

2. Regiunile granulare
 sunt situri de asamblare a ARNr şi proteine

ribozomale în subunităţile ribozomale


 proteinele ribozomale sunt sintetizate în citoplasmă
pe polizomi liberi şi translocate în nucleol prin
complexul porului nuclear
3.Regiunile pal-colorate( zonă amorfă)

 spațiul dintre zona fibrilara și granulara

 conţin ADN ce nu este transcris în mod activ


 întreg nucleolul este înconjurat de un inel de
heterocromatină
Laborator de Biologie Celulară și Moleculară

4.MATRICEA (CARIOPLASMA)
 este componenta situată în interiorul nucleului în
afara cromatinei și a nucleolului

 a nu se confunda cu nucleoplasma (cuprinde


întreg conținutul nucleului,cromatina,nucleolul și
carioplasma)
 Aceasta este o reţea fibroasă ce conţine:

 aproximativ 10% din totalul proteinelor


nucleare

 30% din ARN-ul nuclear

 1-3% din ADN-ul total

 3% din fosfolipidele nucleare


Compoziţie chimică a matricei:
 este formată din: apă,ioni, substanțe micromoleculare
și proteine de 2 feluri:

 proteine fibroase - ce formează o rețea ce se poate


extrage din nucleu ( proteina nucleoplasmină)
 proteine solubile – heterogene ca structură și funcții,
o singură proprietate comună, nu sunt histone și se
numesc proteine nonhistonice, sunt reprezentate de
enzime cum ar fii glicoliza( se asigură energia necesară
nucleolului)