Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
a palmipedelor
PROFESOR COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. MARIUS DOLIȘ
STUDENT: MIRON NICOLETA-ALINA
Introducere
Din cele mai vechi timpuri, raţele şi gâştele au servit ca sursă de hrană şi venit
pentru oameni în multe părţi ale lumii. Ele sunt o sursă de carne, ouă şi pene,
fiind capabile să trăiască şi să crească cu raţii de hrană relativ simple, bazate pe
furajele locale disponibile. Avantajele lor au fost recunoscute aproape
pretutindeni. Carnea şi ouăle de raţă şi gâscă sunt surse de proteine de calitate
ridicată, energie, unele vitamine şi minerale. Atunci când sunt incluse în mod
corespunzător în alimentaţie, ca o parte a unei raţii zilnice bine echilibrate, ele
pot să asigure o mare parte din substanţele nutritive necesare omului.
Raţele şi gâştele pot fi crescute într-o mare varietate de condiţii, atât în efective
mici, cât şi mari, dar la nivel mondial predomină micile crescătorii.
Tehnologii de creştere a bobocilor de
rață pentru carne și ficat gras
Cea mai mare crescătorie de gâște din lume este în China, unde din
total păsări (1.965.000.000 cap.), 4,5% (88.425.000 cap.) sunt
gâște. În China, numărul palmipedelor este atât mai mare, încât, la
trei locuitori, revine o gâscă sau o rață, în timp ce în Germania acest
raport este de 41:1.
Poziția remarcabilă a gâștelor în această țară se datorește abilității
speciei de a utiliza suprafețe mari de pășune și de apă existente,
manifestând un grad ridicat de rezistență și de adaptare la
întreținerea extensivă, dar și intensivă
În România, cererea de carne de pasăre, inclusiv de gâscă, este în continuă
creștere. Între anii 1973-1976 s-a înregistrat o reconsiderare a creșterii gâștelor
după o lungă perioadă de stagnare sau chiar, de descreștere; aceasta s-a
concretizat prin mărimea efectivelor de gâște și dezvoltarea ramurii pe baze
industriale.
În anul 1975, fosta Centrală pentru Producția Avicolă București a elaborat primul
program de creștere intensivă a gâștelor, care a dus la mărirea producției de carne
de gâscă la 3,5 tone în 1978 și la 5 tone în 1980.
Chiar raportată la condițiile și exigențele exploatării industriale, această specie
prezintă multiple avantaje, după cum urmează:
-viteză de creștere și capacitate de îngrășare excelente;
-rezistență la intemperii și boli aviare;
-pretabilitate la administrarea de furaje combinate granulate;
-reducerea consumului de furaje combinate, prin suplimentarea hranei cu masă verde
sau alte furaje suculente, administrate în padoc.
În multe țări, creșterea gâștelor a devenit cu adevărat o industrie, trecând din
gospodăriile particulare sau din sectoarele mici ale fermelor cu profil general, în
ferme specializate.
Factorii principali care au determinat trecerea la creșterea industrială a gâștelor
au fost:
– restrângerea suprafețelor de pășuni; ori, creșterea extensivă a gâștelor este
strâns legată de asigurarea unor suprafețe mari de pășuni și de luciu de apă (1 ha
pășune la 50 capete și, respectiv, 1,5 ha luciu apă la 1000 capete);
– parazitismul de pe pășuni, cu incidența histomonozei, trichomonozei,
amodostomozei și teniozei. În Franța, campania de combatere a paraziților de pe
pășuni nesoldându-se cu rezultate eficiente, i-a obligat pe crescători să treacă la
creșterea gâștelor în hale cu pardoseala parțial acoperită cu grătare;
înlăturarea caracterului sezonier al producției de ouă;
pentru prezența ritmică și constant pe piață a cărnii și ficatului gras.
Bibliografie
Usturoi M. G., Creşterea păsărilor, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2008.
Vacaru Opriş I., Sandu Gh., Mateescu Virginia – Tratat de avicultură, Ed. Ceres,
Bucureşti, vol I, 2007.
www.rasfoiesc.com/business/agricultura/Tehnologia-de-obtinerea-carnii34.php