Sunteți pe pagina 1din 28

Colecistita acută

DEFI NIŢIE.
COLECISTITA ACUTĂ PREZINTĂ
INFL AMAŢIA ACUTĂ A VEZICII
BILIARE.
SE ÎNTÂLNEȘTE RAR LA COPII.
BĂIEŢII SE ÎMBOLNĂVESC DE 2
ORI MAI DES DECÂT FETELE.
ETIOLOGIE

Boala este cauzată de unele


infecţii bacteriene, reprezentate de
germenii intestinali, alături de
streptococi, stafi lococi, virali –
citomegalovirus, reovirusul,
parazitari: lambliaza, ascaridoza.
Patogenie

 E cunoscută și descrierea unei infecţii


ascendente din duoden prin căile biliare.
Anomaliile de dezvoltare ale vezicii biliare
(inflexiuni la nivelul colului, corpului,
septuri) au ca efect producerea stazei
biliare.
 Se întâlnesc la 60-65% din copii bolnavi și
pot servi ca factori predispozanţi în
dezvoltarea colecistitelor acute.
Tabloul clinic

 Tabloul clinic variază considerabil.


 În cazurile tipice, în plină sănătate, mai des
noaptea, apare febra, însoţită de dureri
colicative în regiunea hipocondrului drept,
mai rar – în tot abdomenul.
 Iradierea în spate și în umărul drept pentru
copii nu este atât de caracteristică ca la
maturi.
 Sindromul dolor durează de la câteva minute
până la câteva ore.
 La majoritatea bolnavilor durerea este însoţită
de vomă, greţuri.
 Sunt prezente semne de intoxicaţie:
tegumente palide, mucoasa cavităţii bucale
uscată, limba saburală, constipaţii, cefalee.
 Icterul de intensitate medie apare la unii din
copiii bolnavi.
 La examenul obiectiv: burta puţin
balonată, rigiditatea mușchilor abdominali
mai pronunţată în regiunea hipocondrului
drept. Simptomele Mendel, Ortner, Murphy,
Kehr – pozitive.
Diagnosticul colecistitei
acute
 Hemoleucograma prezintă o leucocitoză
cu neutrofi loză, VSH mărit.
 Teste biochimice nu sunt specifi ce pentru
colecistita acută, dar în staza biliară –
mărirea bilirubinei, ASAT, ALAT, amilazei
Diagnosticul colecistitei
acute
 Examenul coprologic – prezintă steatoree,
acizi biliari, prezența lambliilor.
 Examenul ecografic – vezica mărită în
volum cu pereții îngroșați peste 3 mm și
aspect dedublat, dereglări de motricitate
cu stază biliară, depistarea anomaliilor de
dezvoltare.
Diagnosticul diferenţial

 În debut, colecistita acută se diferenţiază


cu
 apendicita,
 hepatita virală,
 pneumonia pe dreapta,
 gastrita acută,
 pielonefrita,
 forma abdominală a maladiei Schönlein-
Henoch.
Tratamentul colecistitei acute

• regim la pat;
• regim hidric abundent (ceai cu zahăr,
apă minerală);
• masa nr. 5 după Pevzner;
• antibioticoterapie (ampiox, cefuroximă,
cefamizină);
• spasmolitice (papaverină, drotaverină);
• terapie infuzională – în forme grave.
Tratamentul colecistitei acute

Preparate antibacteriale se administrează după rezultatele


biliculturii.

să sterilizeze la administrare
suficient bila Un antibiotic ideal să fie eliminat
şi intestinul ar trebui să posede: cu bila

să posede un spectru să nu fie metabolizat


înalt de acţiune. de ficat şi să nu
posede hepatoxicitate

Se recomandă de efectuat probele funcţionale hepatice până la


administrarea antibioticului, deoarece unele preparate sunt
hepatotoxice.
Tratamentul colecistitei acute

-Tratament dietetic (dieta №5) cu excluderea


bucatelor picante, sărate, afumate și prăjite, a
substanțelor extractive, a grăsimilor tari.
-Este necesară asigurarea optimală conform
vârstei a necesităților în proteine, lipide,
glucide, vitamine.
-Proteinele animaliere trebuie să constituie nu
mai puțin de 60% din cantitatea totală de
proteine.
-Bucatele trebuie să fie preparate pe aburi.
-Primirea hrănii se recomandă nu mai puțin de 5
Tratamentul colecistitei acute

În tratamentul colecistitelor se întrebuinţează


pe larg colereticele (alohol, liobil, flamin,
holagol) pe o durată de 20 zile. Ele micşorează
staza biliară, având ca efect lichidarea mai
rapidă a procesului inflamator. Acidul
ursodezoxicolic administrat intern mărește
solubilitatea colesterolului în ducturile biliare,
scade concentrația bilei, asigurându-i o
excreție eficientă.
Se administrează 10-15 mg/kg/zi, 1 priză seara
– 2-3 săptămâni.
Evoluţie

În general, evoluţia colecistitelor este uşoară.


Semnele de intoxicaţie, febra durează câteva
zile, apoi, treptat, dispar. Rareori, în
colecistitele flegmonoase şi gangrenoase se
impune tratamentul chirurgical.

Numai în 30% din cazuri colecistita acută se


tratează definitiv, în rest trece în colecistită
cronică.
Colecistita cronică
Colecistita cronică prezintă inflamaţia cronică a căilor şi vezicii
biliare, ce se dezvoltă pe fondul discoliei, dischineziei,
anomaliilor de dezvoltare a căilor biliare.

În cazuri rare, se poate dezvolta Diverse tipuri de


colecistita fermentativă (chimică), disfunctii ale vezicii
determinată de refluxul biliare şi căilor biliare
duodenobiliar cu pătrunderea
în vezica biliară a fermenţilor Dezvoltarea extrahepatice
activi de pancreas CH este (sistemului
favorizată sfincterial), care
Invaziile cu helminţi pot apărea în copilărie,
de:
(opistorhoza, clonorhoza ş.a)

Alergia alimentară
Fungiile patogene
(candidomicoza, actinomicoza ş.a.),

Procesele infecţioase (bacterii, virusuri): E.Coli, Streptoccocus faecalis,


Streptococus epidermalis, Enterococus pseudomonas, Klebsiela, Bacteroides
fragilis şi mai rar – Staphilococus, Proteus mirabilis, Salmonella typhi, Baccili
tuberculosis, Viruşii hepatitici A, B, C, D, E, F, G citomegalovirusul.
Clasificarea colecistitei
 cronice
Etiologie
 Bacteriană (Eş.coli, Proteus, Streptococ,
Stafilococ ş.a)
 Virală (viruşii hepatitici A-E, F, G ş.a)
 Parazitară (opistorhoza, clonorhoza ş.a.)
 Neinfecţioasă („aseptică”, immunogenă)
 Fermentativă (datorită refluxului pancreato-
biliovezical)
 Etiologie neidentificată

 Particularităţi clinice:
1) colecistită cronică acalculoasă;
2) colecistita cronică calculoasă
Patogenie
Se deosebesc formele acalculoasă şi calculoasă ale
colecistitei cronice. La copii prevalează formele
necalculoase. Factorii predispozanţi în dezvoltarea
colecistitelor cronice sunt anomaliile de dezvoltare,
discolia, disbacterioza. Infecţia atinge vezica biliară
ascendent prin ductus choledochus, sau limfatic,
hematogen (din cavitatea bucală, rinofaringe, plămâni,
rinichi, ş.a.). Microbii, ajungând în vezica biliară din
intestin, prin venaportă nimeresc în ficat, apoi – în căile
biliare. Când schimbările morfologice sunt numai în
mucoasa vezicii biliare, procesul are caracter cataral şi
funcţia vezicii biliare este păstrată. În formele avansate
însă, pereţii vezicii biliare se îngroaşă, se sclerozează,
apare pericolecistita ce duce la dereglări de funcţie,
formânduse dopuri epiteliale, concremente.
Clasificarea colecistitei
cronice
În dependenţă de faza îmbolvăvirii:
1) faza de acutizare (decompensare),
2) faza de remisie incompletă (subcompensată),
3) faza de remisie completă

După severitate:
gravitate uşoară, medie şi gravă
Clasificarea colecistitei
cronice
După caracterul evoluţie clinice:
 cu recidive rare (evoluţie uşoară)
 cu recidive frecvente (evoluţie gravă)
 cu evoluţie monotonă
 cu evoluţie atipică
 cu evoluţie latentă
COLECISTITA CRONICĂ. Tabloul
clinic

Sindroamele
asteno- De intoxicatie dispeptic
vegetative

colestatic dolor
Sindromul dolor

 Caracterul durerii: surde, sâcâitoare, de


compresie care se agravează la 20-30 minute
după o masă cu alimente reci, grase, picante,
cu băuturi gazoase.
 Durerile pot apărea la efort fizic sau fără nici
un motiv. Periodic,
 durerile pot fi în formă de acces de tip
colicativ cu durată de la 30 minute până la
câteva ore.
 Localizare diferită: hipocondrul drept,
Componentele diagnosticului pozitiv în
maladiile vezicii biliare.
 1. Anamneza.
 2. Hemograma şi probele biochimice (pentru a
aprecia funcţia ficatului, a pancreasului).
 3. Ultrasonografia.
 4. Rezultatele colecistografiei,
hepatobilioscintigrafiei.
1. Anamneza

 La examenul obiectiv
ficatul este puţin mărit,
Murphy, Ortner,
 tegumentele sunt palide
 Există schimbări din
partea aparatului Simptomele
Mendel,
Kehr,
cardiovascular,
manifestate prin tahi- şi
bradicardie, puls labil, Pozitive! Lepine
suflu sistolic funcţional,
mai rar – hipotonic.
2. hemoleucograma

leucocitoza

Cu Mai rar-
VSH marit
neutrofiloza anemie
În probele biochimice serice

În probele biochimice serice la


bolnavii cu colecistită cronică în
acutizare se constată disproteinemie cu
mărirea nivelului de γ-globuline. În
colangite e prezentă majorarea nivelului
fosfatazei alcaline şi a 5-nucleotidazei.
Schimbările biochimice ale bilei

 în colecistite se manifestă prin:


1. sporirea cantităţii de proteine,
2. disproteinemie,
3. mărirea concentraţiei de IgG, A, R-proteine,
4. fosfatază alcalină
5. Cantitatea de lizozim, bilirubină scade.
3. Criteriile ecografice

 • îngroşarea pereţilor vezicii biliare mai mult de 3


mm şi deformarea lor;
 • indurarea şi/sau stratificarea pereţilor vezicii
biliare;
 • micşorarea dimensiunilor vezicii biliare;
 • cavitatea vezicii biliare neomogenă.

Colecistografia se efectuează pentru a exclude


anomaliile de dezvoltare ale căilor biliare, litiaza
biliară.
4. Tratamentul
1. Dieta nr. 5 după Pevzner, cu excluderea
alimentelor reci, picante, prăjite, substanţelor
extractive, conservelor, prăjiturilor, ciocolatei.

2. În acces de colică biliară, pentru cuparea


sindromului dolor se indică papaverină, no-şpa,
baralghină. În caz dacă colica nu se jugulează, se
recurge la promedol.
3. Antibioticoterapia se prescrie pe 7-10 zile, în
dependenţă de starea ce s-a depistat în bilă, sau
antibiotice cu spectru larg de acţiune – ampiox,
 În tratamentul colecistitelor se întrebuinţează
pe larg colereticele (alohol, liobil, flamin,
holagol) pe o durată de 20 zile.
 Ele micşorează staza biliară, având ca efect
lichidarea mai rapidă a procesului inflamator.
Acidul ursodezoxicolic administrat intern
mărește solubilitatea colesterolului în ducturile
biliare, scade concentrația bilei, asigurându-i o
excreție eficientă.
 Se administrează 10-15 mg/kg/zi, 1 priză seara
– 2-3 săptămâni.

S-ar putea să vă placă și