Sunteți pe pagina 1din 20

DENOTAŢIE / CONOTAŢIE

DENOTAȚIE
 Sensul d e n o t a t i v reflectă doar realitatea, calităţile
şi fenomenele existente obiectiv. Acesta este sensul
„direct”, în afara unor asociaţii ori subînţelesuri
cunoscute doar de vorbitorii unei limbi concrete „sensul
denotativ e alcătuit din fascicule de trăsături distinctive,
este, cu alte cuvinte, unitatea invariantă. Sensul
denotativ al cuvântului are valoare obiectivă, el există
independent de intenţia vorbitorului. În linii mari, este
ceea ce Saussure înţelegea prin „concept”.
 Când cuvântul denumeşte (denotează),el trezeşte în
minte imaginea obişnuită, comuna, independentă de
context a unui obiect, a unei acţiuni. Atunci el este
folosit cu sensul propriu; ex: ochi=organ al vazului (Mă
doare un ochi).Orice cuvânt al limbii trimite la un obiect
la modul general. Această relaţie directă care se
stabileşte între cuvânt şi obiectul desemnat poartă
numele de denotaţie, iar sensurile respective
sunt sensuri denotative.
CONOTAȚIE
 Cuvintele polisemantice au, pe lânga sensul de bază, și alte tipuri de
sensuri, secundare și figurate. Ele stabilesc o relație indirectă
între cuvânt și obiectul desemnat.
 Aceasta relație se
numește conotație, iar sensurile sunt conotative. Valoarea
conotativă a cuvântului se pune în evidenţă numai în context.
 Sensurile derivate (secundare) ale cuvântului se întemeiază pe o
modificare a sensului de bază, cu care păstrează o relație tip cauză-
efect, parte-întreg, asemănare calitativă/cantitativă/formală
etc.ex: ochi de geam, ochi de apa, ochi de împletitura, ou ochi, ochi
de aragaz.
 Denotaţia şi conotaţia sunt modalităţi de a reflecta realitatea prin
cuvinte.
C O N OTAŢ I I AS O C IATIVE

 (legate de sensul denotativ al cuvântului), care sunt


specifice viziunii unei societăţi.
 De exemplu, cuvântul porc la mai multe popoare
semnifică o persoană neîngrijită, decădere morală,
calităţi negative (atât fizice, cât şi morale); bou – este
numit aşa cel care munceşte mult şi fără să cârtească; în
română semnifică şi o persoană proastă, pe când în limba
rusă, de exemplu, вол nu are conotaţia „prost”,
însemnând doar „безропотное трудолюбие,
работоспособность».
 sensuri reprezentând diferite atribute, cărora li se acordă
o importanță mai mare. Faţă de denotaţia
cuvântului leu „animal de un anumit tip, cu anumite
caracteristici", se detaşează atributul „caracteristici
excepţionale" („curaj, nobleţe, putere"): „Ion se luptă ca
un leu"

 În romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” unul dintre


personaje, referindu-se la o agapă cu prietenii, spune:
„După primul pahar mă simţeam ca un înger, după al
doilea – ca un leu, iar după celelalte – ca un porc”.
(M.Preda CM., p. 118]
 viţel (prostănac), câine (om hain), vulpe (om
şiret), gâscă (femeie proastă), gaiţă (femeie
vorbăreaţă), raţă (cel ce bea multă apă), zmeu
(puternic), leu (viteaz, neînfricat), păun
(mândru), porumbiţă (fată gingaşă), urs
(neîndemânatic), vacă (prost), curcan (îngâmfat)
şi multe altele.
C O N OTAŢ I I SIMBOLICE

 Sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaţiei: „doliu"


pentru culoarea neagră;„tinereţe, putere"
pentru culoarea verde.

 românescul inimă, rus. сердце, germ. das Herz, fr.


coeur simbolizează simţirea, sensibilitatea şi sunt
utilizate în expresii similare: rom. din toată inima, rus.
от всего сердца, germ. mein Herz, fr. de bon coeur etc.
 Simboluri cromatice: alb/candid, roșu, violet (Bacovia),
albastru
 Culorile simbolice ale unor partide PLDM (verde),
PCRM (roșu), PL (albastru),
SIMBOLURI NAȚIONALE OFICIALE
 Simbolurile naţionale
(1) Simboluri naţionale sînt:
a) stema de stat;
b) drapelul de stat;
c) imnul de stat;
d) sigiliul de stat;
f) distincţiile de stat;
l) culorile naţionale;
m) însemnele de apartenenţă statală pe transportul internaţional;
n) emblemele naţionale oficiale complementare (floristice,
zoomorfe, avimorfe, monumentale etc.);
o) emblemele naţionale oficiale cu caracter economic sau
comercial (mărci, semne, branduri etc.);
p) semnele monedei naţionale;
q) abrevierile şi codurile oficiale internaţionale ale denumirii
statului;
r) însemnele de funcţie (stindard, colan, eşarfă, sceptru etc.) ale
Preşedintelui Republicii Moldova;
MAR CA EXPR ES IV- STI LI STIC Ă A
CUVÂNTULUI

 Needucat –neghiob - obraznic

a muri, a sucomba, a pleca din viaţă, a se trece,


a pleca în lumea celor drepţi, a se pristăvi
dar şi
 a zdohni, a crăpa, a da ortul popii, a se face
oale şi ulcioare
REGISTRE STILISTICE (ACAD. L.ȘCERBA)
Торжественный - лик, вкушать
Нейтральн ый - лицо, есть
Фамил ь ярный - рожа, уплетать
Вульгарный - морда, жрать

Solemn - chip, a gusta


Neutru - faţă, a mânca
Familiar - mutră, a înfuleca
Vulgar - bot, a crăpa
SENSURILE FIGURATE
 METAFORA
Lucian Blaga
 Atâta linişte-i în jur, de-mi pare că aud/ cum se
izbesc de geamuri razele de lună” (Linişte)
 „Din streaşina curată-a veşniciei / Cad clipele ca
picurii de ploaie” (Dar munţii unde-s?)

Nichita Stănescu - NECUVINTELE


 Cuvinte nespuse şi necuvânt sunt sinonime
parţiale ale substantivului tăcere. A sta în
necuvânt (derivatul este o creaţie a poetului), nu
înseamnă totuşi a nu comunica, ci a comunica prin
gânduri care nu se rostesc, deoarece cuvântul nu e în
stare să le cuprindă şi să le mărturisească.
CONOTAŢII SIMBOLICE, SPECIFICE POEZIEI
CLASICE, FOLCLORICE

 La V.Alecsandri, în ciclurile de poezii, găsim elemente


lexicale poetice farmec, fiori, înger, plai, odor, suspin,
vifor, dalb, dulce, voios, multe cuvinte şi expresii
populare care creează atmosfera specific rurală cojoace,
răstoace, scrânciob, stuh, ştergar „broboadă”, ţurţuri,
imaş, promoroacă, huceag, codri merei (mereu – În
codri merei pustii/ Unde urlă fiare mii), cuvinte formate
ad-hoc – substantive colective de tipul ostăşime,
strigoime, tătărime sau adjective încălzitoare,
pătrunzătoare, umbritoare.
TUDOR ARGHEZI
 cuvinte expresive, aparţinând universului poetic –
locaşuri, închinare; au conotaţii specific poetice o serie
de cuvinte care reflectă domeniul vestimentar: atlaz,
beteală, catifea, mătase, diamant, giuvaier, mărgăritar
sau domeniul credinţei reprezentat de lexeme cu
conotaţii biblice, arhaice – izbăvi, de-a pururi, leat,
vecie, purcede.
C O N OTAŢ I I LEGATE DE TRADIŢII

 C o n o t a ţ i i l e g a t e d e t r a d i ţ i i sau de
modul de viaţă al poporului respectiv, de felul lui de a
gândi, reflectat în limbă.
 Spre exemplu, culorile spectrului solar sunt
interpretate în diverse limbi conform tradiţiilor şi
viziunilor particulare, ceea ce duce la crearea unor
simboluri care nu coincid. Astfel, limbile vechi au
diverse accepţii ale semnificaţiei culorilor, se disting
destul de multe cifre-simboluri, care sunt interpretate în
mod diferit.
C O N O TAŢ I I LEGATE DE REALITĂŢI ISTORICE

 Acestea reflectă nişte semnificaţii „de epocă”


şi sunt cuvinte care, într-o anumită perioadă
istorică, într-o anumită ţară capătă sensuri pe
care mai înainte nu le-au avut. Acesta este
cazul cuvintelor de tipul partid, care în fosta
URSS avea o singură semnificaţie – partidul
comunist. Alte cuvinte din categoria aşa-
numitelor sovietisme sunt pionier, club,
fermă, ale căror conotaţii originale (de ex., din
engleză), au fost înlăturate, iar în circuit au fost
puse nişte seme particulare, care au şi
devenit semele de bază. Există şi multe
sovietisme care au caracter de formaţiuni ad-hoc,
cum ar fi colhoz, comsomol, gulag etc.
MARCILE STILISTICE DE BAZĂ
 Cuvintele care, sunt numite, în mod au diverse conotaţii
specifice şi nu se încadrează în lexicul neutru curent,
cuvinte stilistic marcate. În multe dicţionare, de ex., în
DEX, în Dicţionarul de sinonime (M.Seche, L.Seche) ş.
a. marca stilistică este dată în paranteze.
 Cuvintele stilistic marcate pot avea nuanţe peiorative,
ironice, persiflante sau ar putea reprezenta un limbaj
periferic, substandard, ce nu este cunoscut tuturor
vorbitorilor.
Se utilizează în mod curent următoarele mărci stilistice, de
obicei abreviate:

 arg . - argotic, argou
 arh. - arhaic, arhaism
 depr. - depreciativ
 dial. - dialect, dialectal
 fam. - familiar
 fig. - figurat
 ir. - ironic
 înv. - învechit
 livr. - livresc
 loc. - locuţiune
 pop. - popular
 reg. - regional
 Din DEX:
 Colb (reg.) Praf. Expr. A bate pe cineva să-i meargă
colbuk – a bate tare pe cineva
 Dugheană (depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă
Din „Dicţionar de Sinonime” de Lseche, M.Seche , I.Preda
(Buc. 1989)
 Înjurătură s. (livr.) imprecaţie, invectivă, (pop.) ocară,
sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.)
sictireală
 Jidan (Pop. şi peior.) evreu.
 A epata – a uimi, a impresiona prin purtare, atitudine
sau ţinută neobişnuită, extravagantă.

 NB! Odaie (pop.) sau (pop. şi înv.) – vezi DEX!


Text pentru analiză
 Filoruşii de ieri au devenit astăzi antiruşi. Anticomuniştii de ieri
astăzi au devenit fanii lui V. nimic insolit în această metamorfoză.
La drept vorbind, presupusa metamorfoză nici nu s-a produs – s-a
produs o schimbare de ambalaj, conţinutul rămânând intact.
Cunosc bine această faună. De la 90’ încoace şi-a schimbat de
câteva ori culoarea. Iniţial a fost roşie, apoi a devenit tricoloră,
mai apoi s-a făcut din nou roşire, astăzi e roşie-oranj şi şi-a pus pe
fruntea păroasă o tichie albastră bătută cu stelele drapelului
european. La Chişinău venirea unui preşedinte nou întotdeauna a
fost însoţită de procedura „schimbării la faţă” a unor oameni de
creaţie, businessmeni şi politicieni care se conduc de principiul –
„Ieri cu Mircea, azi cu Vova, ţara mea e R.Moldova”. (Timpul,
14.03.2006, p.1)