Sunteți pe pagina 1din 17

Recuperarea in stenoza

mitrala
Definitie
Stenoza mitrală este o afecţiune care constă în îngustarea orificiului valvei mitrale – una dintre
cele patru valve ale inimii – ceea ce duce la reducerea sau blocarea circulaţiei sângelui între
cavităţile inimii. Principala cauză a stenozei mitrale este febra reumatică, o boală inflamatorie
apărută pe fondul unei infecţii streptococice netratate.
Din păcate, simptomele stenozei mitrale nu sunt evidente decât în momentul în care boala este
avansată şi este descoperită deseori întâmplător, cu ocazia unui control cardiologic de rutină.
Tratamentul acestei afecţiuni cardiace presupune administrarea anumitor medicamente şi, în
anumite situaţii, chiar intervenţia chirurgicală. În lipsa unui tratament corect, stenoza mitrală
poate duce la boli severe şi chiar deces, pe fondul apariţiei complicaţiilor asociate acestei
afecţiuni cardiace.
Simptomatologie
Dispneea – senzaţia de sete de aer este simptomul cel mai frecvent şi cel
mai supărător. Este determinat de un exces de sânge în plămâni cantonat în venele
şi capilarele pulmonare. Dispneea apare la efort; cu cât stenoza mitrală este mai
strânsă, cu atât dispneea apare la eforturi foarte mici. Într-un stadiu avansat apare
ortopneea, dispneea paroxistică nocturnă şi edemul pulmonar acut
Tusea – este frecventă, se intensifică după efort şi în cursul nopţii. Se
datoreşte stazei pulmonare şi compresiunii arborelui bronşic de către atriul stâng
mult dilatat. Tusea este seacă, uscată, fiind cu expectoraţie numai dacă se adaugă o
infecţie pulmonară.
Palpitaţiile – sunt simptome iniţiale aproape tot atât de frecvente ca şi
dispneea. Sunt supărătoare în cursul nopţii cu senzaţia de bătăi cardiace intense sau
rapide întretăiate de neregularităţi ale bătăilor inimii.
Hemoptizia – pierderea de sânge pe cale traheo-bronşică şi expectoraţia
acesteia. Poate să apară târziu în evoluţia bolii sau poate fi un simptom iniţial şi
unic. Se datoreşte unei creşteri rapide a congestiei pulmonare sau rupturii unor
vene din submucoasa peretelui bronşic.
Durerea toracică îmbracă aspectul durerii de tip anginos.

Cianoza buzelor – aspectul vânăt al buzelor apare devreme ca expresie a

stazei pulmonare, care perturbând oxigenarea sângelui duce la creşterea proporţiei

de hemoglobină redusă din sângele atrerial.

Semne obiective se obţin prin ascultaţia cordului şi sunt:

- Accentuarea zgomotului I la ascultaţia vârfului inimii;

- Dedublarea zgomotului II.

Uruitura diastolică - este semnul cel mai important şi caracteristic pentru

stenoza mitrală deoarece traduce prezenţa obstacolului de trecere a sângelui din

atriul stâng în ventriculul stâng prin orificiul mitral strâmtorat.


Complicaţiile stenozei mitrale netratate pot fi: aritmia cardiacă, fibrilaţia atrial, embolismul
pulmonar, hipertensiunea pulmonară, edemul pulmonar, insuficienţa cardiacă,
endocardita, cardiomegalia (inimă mărită), infarctul sau atacul cerebral (ca urmare a formării şi
deplasării cheagurilor de sânge la organe vitale).
Cauze
Stenoza mitrală este cauzată în principal de febra reumatică, o afecţiune care apare pe fondul
episoadelor de infecţie streptococică sau scarlatină netratate. Deşi apare cu precădere în a doua
decadă a vieţii, în categoria de vârstă 30-45 de ani, stenoza mitrală poate afecta şi vârstnicii, ca
urmare a acumulării de calciu pe vasele de sânge
Rareori, stenoza mitrală poate fi congenitală, adică prezentă la naştere, şi este considerată o
urgenţă medicală, copiii având o speranţă de viaţă de cel mult doi ani în lipsa tratamentului
chirugical.
Alte cauze ale stenozei mitrale sunt: bolile autoimune – cum ar fi lupusul eritematos systemic,
artrita reumatoidă, sindromul carcinoid, de exemplu –, miocardita (inflamaţia muşchiului
cardiac), cheagurile de sânge, radioterapia, infecţia bacteriană a valvelor cardiace (endocardita)
sau o tumoră benignă a musculaturii atriului.
Diagnosticare
Diagnosticul stenozei mitrale se stabileşte pe baza examenului fizic, si
rezultatele ecocardiografiei, electrocardiografiei sau radiografiei toracice.
Examinarea fizică presupune ascultaţia cordului cu stetoscopul, murmurul cardiac fiind
principalul simptom specific stenozei mitrale. Pentru confirmarea suspiciunii diagnosticului de
stenoză mitrală, medicul cardiolog poate solicita efectuarea unei ecocardiografii – metodă care
foloseşte ultrasunete pentru a capta modificările structurale sau funcţionale ale inimii – sau a
unei electrocardiografii, o investigaţie care evaluează activitatea electrică a inimii.
Deşi este o metodă invazivă şi riscantă, uneori se poate apela şi la cateterismul cardiac, o
investigaţie precisă care evaluează severitatea stenozei mitrale şi ajută totodată la stabilirea
tratamentului corect, în special dacă se depistează prezenţa bolii cardiace ischemice.
Tratament
Tratamentul stenozei mitrale diferă în funcţie de simptomele resimţite şi de severitatea
afecţiunii. Dacă manifestările lipsesc sau sunt uşoare, medicamentele recomandate de medic
sunt suficiente, nefiind necesară intervenţia chirugicală. Acestea pot include diuretice,
betablocante, blocante ale canalelor de calciu, anticoagulante sau antiaritmice, care ameliorează
simptomele şi previn apariţia complicaţiilor.

În cazul în care simptomele sunt severe, boala este avansată şi medicamentele nu îşi fac efectul,
medicul poate apela la o intervenţie numită valvuloplastie, care repară valvele cardiace cu
ajutorul unui cateter cu balon.
Dacă valvele sunt grav afectate, se poate decide înlocuirea lor cu unele artificiale. Totuşi,
succesul operaţiei depinde de vârsta pacientului şi de capacitatea sa de recuperare. De
asemenea, o astfel de intervenţie presupune şi măsuri preventive ulterioare, care constau în
administarea de antibiotice înainte de orice procedură chirurgicală sau dentară, pentru a reduce
riscul de infecţie bacteriană, care poate agrava semnificativ starea de sănătate.
Plan de recuperare-Kinetoterapie-
Exercitii
1. Din ortostatism, cu bratele pe langa corp:
T. 1,2,3,4 joc de glezna cu ducerea membr. superioare inainte asociate cu miscari de pronatie si
supinatie.
T. 5,6,7,8 joc de glezna cu ducerea membr. superioare lateral asociate cu miscari de pronatie si
supinatie.
2. Mers asociat cu circumductii ample ale membrelor superioare in plan posterior, pumnii sunt
stransi. Dozare-un tur de sala.
3.Din ortostatism, cu mainile pe solduri, se executa rotatii ale trunchiului in plan anterior in 8
timpi.
4. Din decubit dorsal cu genunchii flectati, talpile sprijinite pe sol, membrle superioare lateral,
pumnii stransi.
T1 – ridicarea membrelor superioare extinse la vertical si incrucisarea lor (stangul inainte)
T2 – incrucisarea inversa a bratelor
T 3,4 – revenire in P.I.
5. Din decubit dorsal cu membrele inferioare la vertical, mainile incrucisate sub bazin. Se
executa imitarea pedalarii pe bicicleta inainte si inapoi.
6.Exercitii de respiratie dozate si dirijate de catre kinetoterapeut – inspir 5 secunde cu bombarea
abdomenului urmat de expir 7 secunde.
7. Mers in ritm de plimbare la covorul rulant timp de 3 minute.
8. Pedalare la bicicleta intr-un ritm de 30 de pedalari pe minut timp de 3 minute.
9. Din ortostatism, cu mainile pe solduri :
T 1,2,3,4 Pas adaugat spre dreapta cu bataie din palme pe timpul 4
T 5,6,7,8 Pas adaugat spre stanga cu bataie din palme pe timpul 8.
10. Din ortostatism, usor departat se efectueaza inspir, expir asociat cu miscari ample ale
membrelor superioare.
11. Din asezat departat membrele superioare in prelungirea trunchiului
T 1,2 flexia trunchiului spre dreapta si atingerea varfului piciorului drept cu mana stanga, celalalt
membru superior se duce intins inapoi in prelungirea liniei umerilor.
T 3,4 Revenire in P.I.
T5,6 Aceleasi miscari ca la 1,2 spre stanga.
T 7,8 Revenire in P.I.
12.Din ortostatism, cu bratele pe langa corp.
T1 Abductia membrelor superioare la orizontala cu inspir
T2 Flexia trunchiului cu expir, membrele superioare se incruciseaza
Indicatii metodice
-verificarea valorilor tensiunii arteriale si frecventei cardiac inainte, in timpul si dupa effort;
-mentinerea pe cat posibil a posturii corecte in timpul executiei exercitiilor si nu numai;
-se vor evita exercitiile cu intensitati crescute;
-recuperarea va incepe cu exercitii usoare si cu intensitate foarte joasa;
-dozarea si executarea organizata a exercitiilor fizice;
-executia exercitiilor se va realize lent si pe toata amplitudinea de miscare;
-constientizarea efectuarii exercitiilor pe timpi respiratori;
-pozitiile de executie ale exercitiilor sa fie cat mai stabile, pentru a evita eventualele
dezechilibre;
-asigurarea unor conditii optime de desfasurare a activitatii.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/boli-cardio-vasculare/stenoza-mitrala-simptome-cauze-
tratament-preventie-17744831
https://ro.scribd.com/doc/315154520/Kinetoterapia-in-Recuperarea-Valvulopatiilor
http://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-valvelor-cardiace/stenoza-mitrala_171