Costea Munteanu

(costea_munteanu@yahoo.com)
(1)Piața valutară
internațională
 Reprezintă structura fizică și instituțională prin
care:
▪ moneda unei țări este schimbată pentru moneda
unei alte țări
▪ se determină cursul de schimb între aceste monede
(valute)
▪ se efectuează în mod fizic tranzacțiile cu valute
 Piața valutară cuprinde întregul Glob, în fiecare
oră a fiecărei zile lucrătoare existând un loc în
lume în care valutele se tranzacționează și
prețurile se ajustează
 Volumul tranzacțiilor cu valute este mai scăzut
sau mai ridicat de-a lungul unui interval de 24 de
ore, în funcție de momentul deschiderii sau
închiderii activității în centrele valutare majore
ale lumii
Un studiu al Bank for International
Settlements (aprilie 2010) a estimat
volumul net global al tranzacțiilor pe piața
valutară internațională la nivelul de $3.2
trilioane
● Valute/Devize → monedele străine aflate în circulație
pe diferite piețe străine, altele decât cele aparținând
țărilor de emisiune
→ alte instrumente financiare cu
scadență scurtă (până în 3 zile) emise pe piața
monetară și denominate în monedă străină:
⇨ hârtii comerciale/efecte
de comerț
⇨ ordine de plată
⇨ note
●Cursul de schimb
♦ Suma dintr-o monedă pe care cineva trebuie să o
plătească pentru a cumpăra o unitate dintr-o altă monedă
♦ Suma dintr-o monedă pe care cineva o primeşte atunci
când vinde o unitate din altă monedă
♦ Care monedă este cumpărată sau vândută ? 
depinde de moneda ţării de origine (HC)
● Este un preț format în principal pe piață, însă în unele
cazuri statul poate avea un rol important în stabilirea sa
● Regimul valutar → ansamblul de reglementări stabilite de
Banca Centrală cu privire la:
⇨ funcționarea pieței valutare
⇨ accesul pe această piață al
persoanelor juridice sau
fizice
⇨ mecanismul de formare al
cursului de schimb
⇨ convertibilitatea monedei
naționale
⇨ rolul și intervenția statului în
formarea cursului
● Convertibilitatea monedei → ansamblul de restricții
cu privire la:
⇨ derularea de operațiuni pe piața valutară
⇨ implicarea persoanelor fizice în tranzacțiile
valutare
⇨ transferul de fonduri denominate în valută în afara
granițelor țării
 Piața valutară operează pe două nivele distincte:
◦ piața interbancară sau cu ridicata/angro (mărimea tranzacțiilor =
multiplu de milioane de USD sau alte valute)
◦ piața clienților/caselor de schimb/cu amănuntul (specific =
tranzacționarea unor volume considerabil mai mici).
 Există 5 categorii majore de participanți:
♠ dealeri bancari și non-bancari
♠ individuali și firme ce derulează tranzacții comerciale sau investiționale
♠ speculatori și arbitragiști
♠ bănci centrale și trezorerii
♠ brokeri
(I) Dealeri bancari și non-bancari
Dealerii = tranzacții în nume și pe cont propriu
 Operează atât pe piața interbancară, cât și pe cea a clientului
 Obțin profit cumpărând valută la un preț “bid” și revânzând-o la un
preț (ușor mai ridicat) “offer” sau “ask”
 Dealerii din departamentele valutare ale marilor bănci internaționale
operează, de regulă, ca ”formatori de piață” (“market makers”)
 Acești dealeri sunt mereu interesați să cumpere și să vândă valutele
în care sunt specializați, constituind în acest fel ”stocuri” din valutele
respective
(II) Persoane fizice și firme
 Persoanele fizice (cum ar fi turiștii) și firmele
(importatoare,exportatoare,CTN) derulează
tranzacții comerciale și investiționale pe piața
valutară internațională
 Operarea pe piața valutară este necesară, dar
incidentală totuși prin raportare la obiectivele lor de
natură comercială și investițională
 Unii dintre acești participanți folosesc piața valutară
în scopul de a se ”asigura” prin operațiuni de
hedging împotriva riscului valutar
(III) Speculatori și arbitragiști
 Speculatorii și arbitragiștii urmăresc să obțină profit
din înseși tranzacțiile de pe piața valutară
 Ei operează în nume propriu, fără nevoia sau
obligația de a servi anumiți clienți sau de a avea o
prezență continuă pe piață
 În timp ce dealerii urmăresc să câștige din diferența
între prețurile bid/ask ale valutelor, speculatorii își
obțin câștigul din modificările (în timp) ale cursului
de schimb, iar arbitragiștii încearcă să câștige din
existența simultană a unor diferențe între cursurile
de schimb de pe piețe diferite
 (IV) Bănci centrale și trezorerii
 Băncile Centrale și trezoreriile folosesc piața valutară pentru
achiziționarea sau cheltuirea rezervelor valutare ale țărilor lor,
precum și pentru a influența prețul la care se tranzacționează
moneda națională
 Ele pot acționa în vederea susținerii valorii monedei
naționale, atunci când aceasta este periclitată fie de politicile
adoptate la nivel național, fie de obligațiile asumate de țara în
cauză prin apartenența la diferite organizații sau acorduri
internaționale, precum Sistemul Monetar European
 Motivația acestor operatori nu este obținerea profitului ca
atare, ci mai curând influențarea valorii monedei naționale
într-o manieră benefică pentru interesele propriilor cetățeni
 Fiind, în felul acesta, operatori predispuși să suporte și să
preia pierderile, rezultă că motivațiile lor diferă de cele ale
tuturor celorlalți participanți de pe piață
(V) Brokeri
Brokerii = tranzacții în numele și pe contul clientului

 Brokerii valutari sunt agenți care facilitează tranzacțiile

între dealeri, fără ca ei să aibă un rol principal în acestea
 Dealerii folosesc brokerii pentru urgentarea tranzacțiilor,
dar și pentru a-și păstra totodată anonimatul, întrucât
cunoașterea identității participanților ar putea influența
cotațiile valutare pe termen scurt
♠ Spot (la vedere) - cursul: St
▪ Prețul se negociază astăzi
▪ Plată şi livrare “imediată” a monedelor (la momentul ”t”)
▪ Ziua de reglare a tranzacţiei (engl. settlement day): 1 sau 2 zile
lucrătoare după momentul încheierii tranzacţiei

♠ Forward (la termen) – cursul: Ft,T

▪ Prețul se negociază astăzi (la momentul ”t”)
▪ Plata şi livrarea la o dată viitoare (la momentul ”T”)
▪ Scadenţe tipice: 30, 90, 180, 270, şi 360 de zile, şi până la 10 ani
▪ Sunt posibile şi scadenţe atipice

♠ Tranzacţii swap
▪ Presupun atât o tranzacţie spot, cât şi una forward (de exemplu,
cumpărare spot şi vânzare forward), sau două tranzacţii forward de
scadenţe diferite, cu aceleaşi monede, şi cu aceeaşi contraparte
 Este o operațiune de vânzare/cumpărare de
valută realizată între bănci comerciale
 Tranzacția se încheie astăzi, iar livrarea și plata
au loc “imediat” (în practică, ele au loc la una sau
două zile lucrătoare de la data încheierii
tranzacției)
 Data efectuării propriu-zise a tranzacției (livrarea
și plata) se mai numește și value date (în afară de
settlement day)
 O bancă din New York contractează în ziua de luni
transferul sumei de 10.000.000 £ în contul unei bănci din
Londra
 Dacă cursul de schimb spot este $1,8420/£, banca
americană va transfera miercuri băncii londoneze suma
de 10.000.000 £, iar banca londoneză îi va transfera în
aceeași zi celei din New York suma de 18.420.000 $
 Tranzacția se încheie Astăzi și vizează livrarea la o dată
viitoare (value date = 1/2/3/6 sau12 luni) a unei anume
sume denominate într-o anume valută contra unei
anume sume denominate într-o altă valută
 Cursul de schimb se stabilește la data încheierii
tranzacției (Astăzi)
 Plățile efective se realizează la două zile lucrătoare de la
value date/settlement day
(Exemplu: O tranzacție forward la 2 luni încheiată pe 18 martie va fi
executată pe data de 20 mai, sau următoarea zi lucrătoare dacă 20
mai cade într-un weekend sau sărbătoare legală)
 Exemplificare:
 astăzi, cursul de schimb la vedere = $1,8420/£
 tot astăzi, se încheie o tranzacție la termen cu livrare
peste 3 luni la un curs de schimb = $1,8440/£
⇨ aceasta înseamnă că $ se vinde cu discount forward; cu
alte cuvinte piața anticipează o depreciere a $ față de £
⇨ în cazul în care cotația ar fi fost $1,8410/£ , $ s-ar fi vândut
cu primă forward; cu alte cuvinte, piața ar anticipa o
apreciere a $ față de £
 CONCLUZII DE TRASEU
(1) Cursurile la termen reprezintă o evaluare a
modului în care piața valutară anticipează
evoluția, în decursul unei perioade de timp, a
prețului unei monede exprimat în unități din
alte monede
(2) Valoarea cursului la termen poate fi văzută ca
o previziune:
♦ a cursului de schimb la vedere la sfârșitul perioadei
considerate
♦ adică, a modificării așteptate în timp a cursului la vedere
 Reprezintă încheierea simultană, astăzi, a două
tranzacții (una de cumpărare, cealaltă de vânzare)
a unei anumite sume în valută, tranzacții care au
date de execuție (value date) diferite
 Ambele tranzacții se derulează cu aceeași bancă
parteneră
 O bancă (dealer) cumpără spot de la o altă
bancă o sumă în valută și simultan vinde forward
aceleiași bănci aceeași sumă
 Întrucât aranjamentul spot-forward se excută ca o
singură tranzacție cu o singură bancă parteneră,
banca dealer nu se expune riscului valutar
imprevizibil
 Este un swap mai sofisticat
 Banca dealer vinde forward £20.000.000 cu livrare peste 2 luni la
cursul de $1,8420/£ și simultan cumpără forward £20.000.000 cu
livrare peste 3 luni la cursul $1,8400/£
 Diferența dintre cursul/prețul de cumpărare și cel de vânzare este
echivalentă cu diferențialul ratelor dobânzii din cele două țări
emitente ale monedelor în care se derulează swap-ul
(moneda în care dobânda este mai mică se apreciază, și invers = PARITATEA RATEI
DOBÂNZII)
 Din acest motiv, swap-ul poate fi privit ca o tehnică pentru
împrumutarea unei alte valute pe o bază integral colateralizată
 Cursul de schimb → prețul unei monede
exprimat într-o altă monedă
 Cotația valutară → o declarație privind
disponibilitatea de a cumpăra sau vinde la o un
curs de schimb anunțat
 Cotațiile valutare urmează un număr de principii care, aparent, pot
părea confuze și contraintuitive
 Evitarea confuziilor ⇨ fundamentele prețului:
▪ pretul unei portocale este 1,20 USD/portocală
▪ ”prețul” este 1,20 USD / ”unitatea” este portocala
 Fiecare curs de schimb implică 2 monede:
1MonX/”n”MonY
↓ ↓
moneda de bază/ moneda-preț
unitară /cotată /cotantă

 Cotația indică totdeauna numărul de unități din moneda-preț (MonY)

necesare pentru a fi schimbate contra o unitate din moneda de bază
(MonX)
Exemplificare
 Cea mai uzuală cotație valutară este cea dintre
dolarul american și euro european:

EUR/USD 1,2174
(euro este moneda de bază și dolarul moneda-preț)
(cursul de schimb: 1,2174 USD = 1 EUR)

 Dacă se ține minte că moneda cotată la stânga este

întotdeauna moneda de bază, și întotdeauna exprimată
ca o singură unitate → se pot evita confuziile posibile
● Majoritatea tranzacțiilor de pe piața valutară
internațională implică folosirea USD
● Dealerii și brokerii profesioniști pot stuctura cotațiile
valutare în două modalități alternative:
▪ prețul într-o monedă non-dolar/”străină” al unei unități de dolar
(cotația în termeni europeni/European terms)
▪ prețul în dolari al unei unități de monedă non-dolar/”străină”
(cotația în termeni americani/American terms)
● Majoritatea monedelor lumii sunt cotate în termeni
europeni ⇨ numărul de unități din moneda non-dolar
/”străină” necesare pentru cumpărarea unui dolar
american
 Spre exemplu, cursul de schimb între USD și CHF este
de regulă cotat astfel:
◦ USD/CHF1,6000 (în termeni europeni)
 Totuși, cursul poate fi de asemenea cotat și astfel:
◦ CHF/0,6250USD (în termeni americani)
 Cu două excepții importante (EUR și GBP), majoritatea
cotațiilor interbancare din lume sunt făcute în termeni
europeni
 Exemplu: (to)1,5625 CHF/USD la (t1) 1,2800 CHF/USD
 Modificarea % a valorii USD faţă de de CHF este:

S1 - S0 1.2800- 1.5625
  18.08%
S0 1.5625

USD s-a depreciat cu 18,08% faţă de CHF

 Modificarea % a valorii CHF faţă de USD este:

S0 - S1 1.5625- 1.2800
  22.09%
S1 1.2800

CHF s-a apreciat cu 22,09% faţă deUSD

 Conform variantei europene → ori de câte ori este cotată valoarea
unei monede anume, acest lucru se face prin raportare la un dolar
american
 Sintetic exprimat: dolarul este întotdeauna moneda de bază
 Este practica dominantă în lume:
♦ în ultimii peste 60 de ani → practica pieței a fost cotarea unei
anumite cantități de valută non-dolar/”străină” contra unui dolar
♦ la nivel global, moneda de bază folosită în mod tradițional a
fost și este dolarul american

Exemplificare:
Dacă un dealer din Zurich (moneda națională a Elveției ⇨CHF) solicită
unui dealer din Oslo cotația coroanei norvegiene, acesta din urmă va
cota valoarea coroanei contra USD, și nu CHF
 Conform variantei americane → cotația reflectă prețul în
dolari americani al unei unități dintr-o monedă non-dolar/
”străină”
 Sintetic exprimat: moneda non-dolar/”străină” este
întotdeauna moneda de bază
 Se folosește în cotarea cursurilor de schimb pentru
contractele în valută options și futures, precum și pentru
tranzacțiile valutare cu amănuntul de pe piața clienților (turiști
și remiteri personale)
 Cotația în termeni americani:
♠ euro
♠ lira sterlină
♠ dolarul australian
♠ dolarul neo-zeelandez
● Cursul de schimb USD/GBP → ”Cable”
(datează de pe vremea când tranzacțiile în $ și £ se realizau prin cablul
telegrafic Transatlantic)
● Dolarul canadian este poreclit ”loonie”
(este numit astfel după pasărea de baltă imprimată pe moneda metalică de
1 dolar canadian)
● Dolarul neo-zeenlandez este poreclit ”Kiwi”, cel
australian ”Aussie”, iar cel singaporez ”Sing
dollar”
● Francul elvețian are porecla ”Swisie”
 Cotația directă ⇨ prețul unei monede străine exprimat pe
unitatea de monedă a țării-gazdă:
EUR 1,00 = USD 1,2174 (Franța este țara-gazdă)
(Regula: cotația directă se exprimă în moneda-gazdă, care este moneda
unitară/de bază)
(Cotația directă ⇨ se exprimă în termeni americani)

 Cotația indirectă ⇨ prețul unei monede din țara-gazdă

exprimat pe unitatea de monedă străină:
USD 1,00 = EUR 0,8214 (Franța este țara-gazdă)
(Regula: cotația indirectă se exprimă în moneda străină, care este moneda
unitară/de bază)
(Cotația indirectă ⇨ se exprimă în termeni europeni)
 În tranzacțiile valutare cu amănuntul din multe țări
(valutele schimbate la hoteluri, aeroporturi sau de către
băncile comerciale cu clienții lor persoane fizice)

practica uzuală este diferită

Moneda țării gazdă este cotată ca monedă-preț, iar

moneda străină ca monedă de bază/unitară
(cotația indirectă de pe piața interbancară)
● O persoană aflată la Paris pe Avenue des Champs-
Elysees vede la casele de schimb și ghișeele băncilor
comerciale următoarea cotație:
EUR 0,8214 = USD 1,00
(țara gazdă este Franța; moneda-gazdă este euro; moneda străină este dolarul, care
este moneda de bază; în termenii pieței interbancare ⇨ cotație indirectă)

● În Franța, pe piața clienților, această cotație este uzual

numită:
▪ în limbaj tehnic → ”o cotare directă a dolarului” (prețul în moneda-gazdă
al unei unități din moneda străină) sau ”o cotație-preț a
dolarului”
▪ în limbaj colocvial → ”revin 0,8214 euro per dolar”
(persoana în cauză) → ”va trebui să plătesc 0,8214 euro ca să cumpăr un
dolar”
● În schimb, o persoană aflată la New York pe Broadway
vede la casele de schimb și ghișeele băncilor comerciale
următoarea cotație:
USD 1,2174 = EUR 1,00
(țara gazdă este SUA; moneda-gazdă este dolarul; moneda străină este
euro, care este moneda de bază; în termenii pieței interbancare ⇨ cotație
indirectă)

● În SUA, această cotație este uzual numită:

▪ în limbaj tehnic → ”o cotare directă a euro” (prețul în moneda-gazdă al
unei unități din moneda străină) sau ”o cotare indirectă a dolarului (prețul în moneda
străină al unei unități din moneda-gazdă)
▪ în limbaj colocvial (persoana în cauză) → ”revin 1,2174 dolari per euro”
→ ”va trebui să plătesc 1,2174
dolari ca să cumpăr un euro”
1
------------------------------------------------------------- = USD 1,2174/EUR
EUR 0,8214/USD
 Piețele valutare pe care se cumpără/vând monede (interbancară/cu
ridicata & a clienților/cu amănuntul) folosesc 2 tipuri de cursuri de
schimb:
▪ cursul bid (de cumpărare) → prețul (i.e. cursul de schimb) exprimat într-o monedă la
care un dealer este dispus să cumpere o altă monedă
▪ cursul ask/offer (de vânzare) → prețul (i.e. cursul de schimb) exprimat într-o monedă
la care dealerul este dispus să vândă o altă monedă
 Dealerii tranzacționează ”bid” (cumpără) la un preț și
tranzacționează ”ask” (vând) la un preț ușor mai ridicat, obținând
profit din marja (spread-ul) dintre prețul de cumpărare și cel de
vânzare
(Atunci când volatilitatea crește pe piețele valutare – prețurile valutelor oscilează mai
puternic -, marja se mărește, pentru a reflecta un risc mai mare atașat derulării de
tranzacții valutare)
 O tranzacție bid pentru o monedă reprezintă simultan o tranzacție
ask/offer pentru moneda pereche opusă
 Dealerii cotează cursul la care sunt dispuşi să cumpere
moneda cotată (BID) în termenii celeilalte monede şi cursul la
care sunt dispuşi să vândă moneda cotată (ASK)

1.5130 - 1.5145 CHF/USD

Dealerul cumpără USD Dealerul vinde USD

Clientul vinde USD Clientul cumpără USD

 Adesea cotaţia va fi prescurtată la 30/45  aceste numere sunt

puncte (points)  un punct este a patra zecimală
 Diferenţa dintre BID şi Ask este denumită MARJĂ (SPREAD)
SPREAD = Sask,t – Sbid,t > 0
 Regulă: inversul unei cotaţii bid este o cotaţie
ask, şi invers
1
S(CAD/USD)bid,t 
S(USD/CAD)ask,t
1
S(CAD/USD)ask,t 
S(USD/CAD)bid,t
Exemplu: 1.3727 – 1.3730 CAD/USD

0.7283 - 0.7285 USD/CAD

 Multe perechi de valute sunt tranzacționate
inactiv pe piață, astfel încât cursul lor de
schimb poate fi determinat prin raportare la o
valută terță tranzacționată masiv pe piață
(curs încrucișat/cross rate)
 Această valută terță este USD, cea mai
tranzacționată
 Curs de schimb încrucişat = cursul de
schimb între două monede, din care nici
una nu este USD
 Un importator mexican are nevoie de yeni japonezi pentru
realizarea unor achiziții la Tokyo → care este costul cumpărării yen
cu peso ?
 Atât peso-ul mexican, cât și yen-ul japonez sunt în mod obișnuit
cotate față de USD:
76,7300 JPY/USD (cotație termeni europeni)
13,6455 MXN/USD (cotație termeni europeni)
 Importatorul mexican poate cumpăra 1 USD cu 13,6455 MXN, și
cu acest dolar poate cumpăra 76,73 JPY
 Calculul cursului încrucișat:
76,7300JPY/USD :13,6455MXN/USD = 5,6231 JPN/MXN
Cotarea reciprocă → 1 : 5,6231 = 0,1778 MXN/JPY
Regula: când ambele monede sunt cotate în același fel (aici, în
termeni europeni), cursul încrucișat se calculează prin împărțire
 Un importator din zona euro are nevoie de lire sterline pentru
realizarea unor achiziții la Londra → care este costul cumpărării
GBP cu EUR ?
 Atât EUR, cât și GBP sunt în mod obișnuit cotate față de USD:
EUR/1,3051USD (cotație în termeni americani)
GBP/1,5651USD (cotație în termeni americani)
 Importatorul european poate cumpăra 1,3051 USD cu 1EUR, și cu
1,3051 USD poate cumpăra 0,8339 GBP

 Calculul cursului încrucișat:

1,5651USD/GBP : 1,3051USD/EUR = 1,1992 EUR/GBP
Cotarea reciprocă → 1 : 1,1992 = 0,8338 GBP/EUR
Regula: când ambele monede sunt cotate în același fel (aici, în
termeni americani), cursul încrucișat se calculează prin împărțire
● Un importator elvețian are nevoie de lire sterline pentru
realizarea unor achiziții la Londra. Care este costul
cumpărării GBP cu CHF date fiind cursurile:
1,2776 CHF/USD (cotație în termeni europeni)
1,7905 USD/GBP (cotație în termeni americani)

● Importatorul elvețian poate cumpăra 1USD cu 1,2776CHF, și cu

1USD poate cumpăra 0,5585 GBP

● Calculul cursului încrucișat:

1,2776 CHF/USD  1,7905 USD/GBP = 2,2875 CHF/GBP
Cotarea reciprocă → 1 : 2,2875 = 0,4371 GBP/CHF

Regula: când monedele sunt cotate în mod diferit (una în termeni

europeni, cealaltă în termeni americani), cursul încrucișat se
calculează prin înmulțire
 Notații:
A → moneda pe care o cumpăr
C → moneda cu care cumpăr
B → moneda de referință (USD)
Numărătorul = moneda-preț
Numitorul = moneda de bază
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
(1) A/B ; C/B (ambele cotații în termeni europeni) → curs încrucișat A/C = împărțire
A/B ; C/B (ambele cotații în termeni europeni) → curs încrucișat C/A = 1 : A/C
(2) B/A ; B/C (ambele cotații în termeni americani) → curs încrucișat A/C = împărțire
B/A ; B/C (ambele cotații în termeni americani) → curs încrucișat C/A = 1 : A/C
(3) A/B ; B/C (termeni europeni; termeni americani) → curs încrucișat A/C = înmulțire
A/B ; B/C (termeni europeni; termeni americani) → curs încrucișat C/A = 1 : A/C
 Legea unui singur preţ: pe pieţele perfecte, două
active financiare care generează fluxuri de numerar
identice trebuie să aibă acelaşi preţ

 2 mecanisme:
◦ Arbitrajul
◦ Tranzacţionarea la cel mai mic cost (engl. least cost
dealing - LCD)

 Funcţionează dacă:
◦ diferenţa de preţ depăşeşte diferenţa între costurile de
tranzacţie
◦ sunt investitori care doresc să deruleze o anumită tranzacţie
 Citibank cotează 1,2776 CHF/USD; Chemical Bank
cotează 1,2777 CHF/USD (presupunem că nu există marjă
bid-ask):

◦ oportunitate de arbitraj  pot cumpăra 1USD cu 1,2776 CHF de la

Citibank şi să îl vând imediat pentru 1,2777 CHF lui Chemical Bank
 am cheltuit 1,2776 CHF și am încasat
1,2777 CHF, adică am obținut un câștig net de 0.0001 CHF

◦ oportunitate pentru tranzacţionare la cel mai mic cost  toţi

cumpărătorii de USD vor cumpăra de la Citibank, iar toţi vânzătorii
de USD vor vinde către Chemical Bank

 Singura modalitate de a evita asemenea dezechilibre este

aceea ca ambele bănci să aibă aceeaşi cotaţie CHF/USD
 Cotaţii: banca X  USD/CZK 20,50 – 20,55
banca Y  USD/CZK 20,60 – 20,65

◦ cumperi USD de la banca X la 20,55 CZK

◦ vinzi imediat băncii Y la 20,60 CZK
◦ profit = 0,05 CZK/USD  nici un risc, nici o investiţie netă

 O situaţie cu posibilităţi de arbitraj nu este o situaţie

de echilibru
 Însă, tocmai arbitrajul este cel care împinge spre
echilibru
 Cotaţii: banca X’  USD/CZK 20,61 – 20,66
banca Y  USD/CZK 20,60 – 20,65

◦ Toţi cumpărătorii cumpără de la Y la 20,65

◦ Toţi vânzătorii îi vând lui X’ la 20,61
 Această situaţie poate fi creată intenţionat de
fiecare din cele 2 bănci
 Dacă ambele bănci vor să se afle pe piaţă în poziţia
de vânzători-cumpărători, cotele lor trebuie să fie
egale
 Aceleaşi 2 mecanisme pentru cursurile la vedere
cotate în diverse monede:

◦ Arbitrajul triunghiular  (a încerca) obţinerea de

profit prin cumpărarea şi vânzarea
succesivă/secvenţială a 3 monede, încheind cu
moneda iniţială (de plecare)
◦ Tranzacţionare la cel mai mic cost  căutarea celei
mai ieftine modalităţi de obţinere a conversiei dorite
 Cursurile încrucișate pot fi folosite pentru a
vedea dacă există posibilitatea unui arbitraj
inter-piețe
 Ilustrare: cotația €/£ a unei bănci (Dresdner)
este diferită de cursul de schimb încrucișat
calculat între $/£ (banca Barclays) and $/€
(Citibank)
 Cotația Citibank - $/€
$1,3297/€
 Cotația Barclays - $/£ $1,5585/£
 Cotația Dresdner-€/£ €1,1722/£
Cursul încrucișat calculat:

=
$1,5585/£
= € 1,1721/£
$1,3297/€
Datorită cursurilor diferite, există posibilitatea
unui arbitraj triunghiular
 Observaţi următoarele cotaţii spot:
◦ Spot (EUR/USD) 1.3890 – 1.3892
◦ Spot (USD/CHF) 0.9638 – 0.9641
◦ Spot (EUR/CHF) 1.3395 – 1.3402

◦ Este un arbitraj triunghiular posibil în aceste

condiţii?
◦ Dacă da, care ar fi profitul pe care l-aţi obţine
plecând de la 1mil. USD?
 Pentru a fi realizat efectiv, tranzacţiile trebuie realizate
simultan
 Pe măsură ce plasează ordine de realizare a arbitrajului,
forţele din piaţă vor tinde să corecteze diferenţa dintre
cursul cross cotat şi cel calculat, eliminând oportunitatea
de arbitraj
 Arbitrajul triunghiular va fi profitabil indiferent de moneda
cu care este început, cu condiţia ca tranzacţiile să fie
derulate în direcţia corectă şi triunghiul să fie închis
● Arbitrajul  reprezintă cumpărarea simultană sau aproape simultană
de active (monede) de pe o piaţă pentru vânzare pe o altă piaţă, cu
aşteptarea unui profit fără risc

● Speculaţia  presupune asumarea riscului

⇨ și chiar mai mult decât asumarea unei poziţii riscante
⇨ deoarece implică tranzacţii financiare realizate atunci
când aşteptările unui individ diferă de aşteptările pieţei

● Hedging-ul (acoperirea)  evitarea riscului valutar prin intrarea într-o

tranzacţie care transferă riscul spre partenerul de tranzacţie