Tema 1.

Conceptul de măsurare (2 ore)

1.1 Generalități
1.2 Sisteme de unităţi de măsură
1.3 Procesul de masurare
 1.1. Generalități privind conceptul de masurare

.
Pentru a patrunde în acest domeniu se vor prezenta mai intai cateva definitii si concepte specifice absolut necesare

Metrologia este definita ca domeniul de cunostinte referitoare la

masurari, cuprinzand toate aspectele, atat teoretice cat si practice, ale
masurarilor, oricare ar fi nivelul lor de precizie, marimea masurata,
modalitatea si scopul efectuarii, domeniul stiintei sau tehnicii în care
intervin.
Obiectul metrologiei include marimi si unitati de masura, etaloane,
metode si mijloace de masurare, erori si incertitudini de masurare, influenta
condițiilor de măsurare, caracteristici ale mijloacelor de masurare, relatia
om-aparat, etalonari, norme si prescriptii privind asigurarea metrologica.
 Activitatea de metrologie este guvernata de reglementari
si legi care prevad: mijloacele de masurare legale, sistemul
national de etalonare, fabricarea si importul mijloacelor de
masurare, transmiterea unitatilor de masura, autorizarea
laboratoarelor si a personalului din metrologie.
Prin marime se întelege tot ce poate varia cantitativ.
Din pun punct practic, prezinta importanta acele marimi care
pot fi evaluate cantitativ si se pot exprima valoric, ca urmare a
unei posibilitati de asociere unor siruri de numere naturale.
 Aparatele de mãsurã şi control şi sistemele de mãsurare
(AMCSM) reprezintã o ramurã a tehnicii care care se ocupã cu
totalitatea sistemelor tehnice care au capacitatea de a compara cu un
anumit scop una sau mai multe mãrimi pentru verificarea acestora ĩn
concordanţã cu obiectivul urmãrit (de control a unui proces, de
urmãrire a evoluţiei unei mãrimi, de menţinere ĩntre anumite valori a
unui efect etc.). Obiectul de activitate ĩl reprezintã mijloacele de
mãsurare utilizate, modul de utilizare ale acestora, rezultatele
mãsurãrilor efectuate şi exprimarea valorilor mãrimilor ĩn unitãţi de
mãsurã ĩn scopul verificãrilor caracteristicilor fizice şi calitative ale
produselor şi proceselor industriei alimentare.
 Cuvântul aparat ĩşi are originile din latinul apparatus sau dupã
unele surse dupã cuvântul francez appareil.
Ĩn mare parte aceste aparate se gãsesc pe fluxurile de producţie, ĩn
laboratoarele de analize specifice fiecãrei unitãţi de producţie ĩn parte
sau în laboratoarele mobile. Un organism tutelar se ocupã cu
verificarea acestor aparate de mãsurã astfel ĩncât acestea sa nu fie
folosite ĩn afara preciziei lor de lucru, fapt ce ar duce la rezultate
eronate, cu consecinţe directe asupra calitãţii produselor obţinute.
Dezvoltarea tehnicii în special a electronicii şi automatizãrilor a
condus la dezvoltarea maşinilor, a tehnologiilor de producţie, care la
rândul lor au impus necesitatea urmãririi unor parametri, mãrimi sau
caracteristici ce a avut ca efect dezvoltarea segmentului de aparate de
mãsurã
 Aceste aparate sunt dezvoltate pentru fiecare ramurã a tehnicii
ĩn parte, existând parametri specifici domeniului tehnic sau de
producţie analizat.
1.2 Sisteme de unități de măsură
Se numește unitate de măsura o mărime particulara a unei
mărimi fizice, definita si adoptata prin convenție, cu care sunt
comparate alte mărimi de aceeași natura, pentru exprimarea
valorilor lor în raport cu acea mărime. Ansamblul unităților de
măsura definite pentru un sistem dat de mărimi fizice formează un
sistem de unități de măsura.
 În prezent, unitățile de măsura cuprinse în Sistemul
International de Unități (SI) sunt divizate în trei clase:
unități fundamentale,
unități derivate,
unități suplimentare, care, împreuna, formează un sistem
coerent de unități de măsura.
Unitățile fundamentale sunt independente din punct de vedere
dimensional.
Există 7 unități de măsură fundamentale:
metrul, m, pentru lungime;
kilogramul, kg, pentru masă;
secunda, s, pentru timp;
Amperul, A, pentru intensitatea curentului;
Kelvinul, K, pentru temperatura termodinamică;
molul, mol, pentru cantitatea de substanță;
candela, cd, pentru intensitatea luminoasă
Unități SI derivate
Unitățile derivate sunt exprimate algebric utilizând unitățile
fundamentale sau alte unități derivate (inclusiv radianul si
steradianul - cele doua unități SI suplimentare). Simbolurile
pentru unitățile derivate s-au obținut prin operații matematice
de înmulțire si împărțire. De exemplu, unitatea derivata pentru
cantitatea masei molare (masa divizata la cantitatea substanței)
este kilogramul pe mol, notat prin simbolul kg/mol.
 Exemple suplimentare de unități derivate, exprimate în termini
SI fundamentali sunt prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2. Exemple de unități SI derivate exprimate în termini SI fundamentali

Unități SI derivate
Mărime
Denumire Simbol
Arie metrul pătrat m2
Volum metrul cub m3
Viteza metrul pe secunda m/s
Acceleratie metrul pe secunda la pătrat m/s2
Numar de unda unu pe metru m-1
Masa volumica (densitate) kilogram pe metru cub kg/m3
Volum specific metru cub pe kilogram m3/kg
Densitate de curent amper pe metru pătrat A/m2
Intensitatea câmpului
amper pe metru A/m
magnetic
Concentratie mol pe metru cub mol/m3
Luminanta candela pe metru pătrat cd/m2
Unități SI suplimentare
După cum s-a constatat mai sus, exista doua unități ce
aparțin acestei clase: radianul cu simbolul rad, care este unitatea
SI ce definește unghiul plan; si steradianul cu simbolul sr,
unitatea SI de definire a unghiului solid.
Unitățile SI suplimentare sunt interpretate ca unități
derivate adimensionale pentru care CGPM permite libertatea de a
fi folosite sau nu în expresii pentru unități derivate cu denumiri si
simboluri speciale.
 Astfel, radianul si steradianul nu sunt date într-un tabel separat si
sunt incluse în tabelul 3 împreuna cu celelalte unități SI derivate cu
denumiri si simboluri speciale. Aceasta interpretare a unităților
suplimentare sugerează ca unghiul plan si unghiul solid sunt considerate
mărimi derivate cu valoarea unu, fiecare dintre care are valoarea unu, cu
simbol 1, si sunt coerente în unități SI.
Însă, în practica, când se exprima valoarea unei mărimi derivate
conținând unghiul plan sau unghiul solid, daca în locul numărului 1 sunt
folosite denumirile speciale (sau simbolurile) “radian” (rad) sau “steradian”
(sr), acestea contribuie la o mai ușoara înțelegere a ei. De exemplu, cu toate
ca valoarea mărimii derivate a vitezei unghiulare (unghiul plan divizat la
timp) poate fi exprimata în unitatea s-1, uzual aceste valori sunt exprimate în
unitatea rad/s.
Unități din afara S.I. admise să fie utilizate cu S.I
Legea metrologiei permite utilizarea, în R. Moldova, si a
unităților de măsura ce nu fac parte din SI, conform modului stabilit
de ONM.
Unitățile care nu fac parte din SI pot fi divizate în 3 categorii:
unități care sunt acceptate pentru a fi utilizate în SI;
unități care sunt temporar acceptate pentru a fi folosite în SI;
unități care nu sunt acceptate pentru folosire în SI, iar utilizarea lor
trebuie evitata.
 Unitățile de măsura legale care nu fac parte din SI sunt
unități de măsura din alte sisteme de unități (ex.: kilogram forța
si kilogram forța pe metru pătrat, care fac parte din sistemul
MKFS), care nu aparțin nici unui sistem de unități (ex.: mila
marina, litru, ora etc) sau care sunt rezultatul combinării unor
astfel de unități între ele (ex. : litru pe ora, tona pe zi).
Unitățile de măsura legale care nu fac parte din SI sunt cu
utilizare generala sau cu utilizare numai în anumite domenii.
Domeniile de utilizare ale acestor unități sunt prezentate în
tabelul 7.
Tabelul 7. Domeniile de utilizare a unităților de măsura legale care nu fac parte din SI.

Unitate care nu face

Mărime Unitate SI Domeniu de utilizare
parte din SI
1 2 3 4
Lungime metru mila marina Navigatia maritima si
aeriana
Arie metru ar Agricultura si
patrat hectar silvicultura
Volum metru cub litru Utilizare generala
Unghi plan radian grad sexagecimal Utilizare generala
minut sexagecimal
secunda sexagecimala
Viteza metru pe kilometru pe ora Utilizare generala
secunda
nod Navigatia maritima si
aeriana
Putere watt cal putere Constructia de masini
si motoare
Timp secunda minut Utilizare generala
ora
zi
Masa kilogram tona Utilizare generala
caract metric Pentru perle si pietre
pretioase
Forta newton kilogram forta tona forta Pentru instalatii si masini
de ridicat si pentru
rezistenta materialelor
Presiune pascal bar Hidrologie, meteorologie,
kilogram forta pe constructia de recipiente,
centimetru patrat butelii si instalatii sub
presiune
Rezistenta pascal kilogram forta pe Pentru rezistenta
(tensiune milimetru patrat materialelor
mecanica)
Energie joule watt-ora Pentru consumul de
energie electrica
Sarcina coulomb amper-ora Electrochimie
electrica,
cantitate de
electricitate
Cantitate de joule calorie Termotehnica,
caldura energetica,
chimie, medicina
si biologie
Convergenta unu pe metrudioptric Optica medicala
 Unități acceptate în SI
În acest paragraf se vor prezenta, în detaliu, unitățile de măsura
care sunt acceptate pentru a fi folosite în SI.
•Ora, grad, litru si alte unități
Unele unități de măsura, ce nu fac parte din SI, sunt destul de
importante si pe larg utilizate astfel încât ele sunt acceptate de
CIPM pentru a fi utilizate alături de unitățile SI. Aceste unități sunt
prezentate în tabelul 8. Pentru a nu se pierde proprietatea de
coerenta a sistemului SI, utilizarea combinațiilor acestor unități
(tabelul 8) cu unitățile SI, în diverse unități derivate, sunt limitate
numai pentru cazurile particulare.
 Suplimentar, trebuie de menționat, ca exista numeroase
cazuri când este necesar de utilizat unități ce se refera la timp
diferite de cele prezentate în tabelul 7. În particular, împrejurările
pot solicita intervale de timp exprimate în săptămâni, luni sau ani.
În aceste cazuri, când unitatea nu are un simbol standardizat,
denumirea unității trebuie scrisa în întregime (capitolul 5).
În legătura cu riscul de a confunda litera l cu cifra 1, CGPM
a adoptat simbolul alternativ pentru litru - L [2, 3]. Chiar daca l si L
sunt simboluri internaționale acceptate pentru litru, în U.E. se
prefera utilizarea literei l, iar în S.U.A. - L [1, 8]. În același timp,
transcripția italica a literei l nu este acceptata pentru a reprezenta
simbolul litrului
Tabelul 8. Unități acceptate pentru a fi utilizate în SI.

Denumire Simbol Valoarea în unitati SI

min 1 min = 60 s
h 1 h = 60 min = 3600
timp
s
d 1 d = 24 h = 86 400 s
O 1° = (p/180) rad
f 1' = (1/60)° = (p/10
unghi plan 800) rad
ff 1" = (1/60)' = (p/648
000) rad
litru l, L 1 l = 1 dm3 = 10-3 m3
9 t 1. t = 103 kg
tona
1.3 Procesul de masurare
Măsurarea poate fi definita ca un proces (succesiune de operatii) prin
care se obțin informatii cantitative despre o mărime fizica. Acest proces
de masurare poate fi definit pe baza mai multor modele dintre care se
descriu doua mai importanteNotiunii de masurare i se pot da mai multe
definiții:
- Masurarea este operația experimentala prin care se determina, cu
ajutorul unor mijloace de masurat, valoarea numerica a unei marimi în
raport cu o unitate de măsură data.
- Masurarea este operația prin care se stabileste pe cale
experimentala raportul numeric între marimea de masurat si o valoare
oarecare a acesteia, luata ca unitate de masura.
 În practică noţiunile de măsurare, control şi verificare se
folosesc fără o delimitare precisă.
Când măsurarea se efectuează cu o mare atenţie şi valoarea
efectivă sau abaterea efectivă determinată, se înregistrează într-un
certificat, se execută certificarea.
Calitatea unui produs este determinată de caracteristicile sale,
care sunt evaluate prin măsurare şi control. Măsurarea unei
mărimi presupune stabilirea valorii acesteia, controlul sau
verificarea prevede în plus faţă de măsurare şi compararea valorii
efective stabilită prin măsurare au valoarea prescrisă în
documentaţia tehnică a produsului.
Tipuri de procese
În funcţie de domeniul de aplicabilitate procesele de măsurare se
clasifică în:
-procese de măsurare şi verificare în cercetare şi laboratoare de
dezvoltare;
-procese de măsurare în domeniul controlului tehnic;
-procese de măsurare în domeniul încercărilor instalaţiilor;
-procese de măsurare în marile procese industriale în flux;
-procese de măsurare în procese industriale individuale
descentralizate.
 În cercetare şi în laboratoarele de dezvoltare, procesele de
măsurare, prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute sunt
activităţi complexe, desfăşurate de specialiştii care activează
nemijlocit în cercetare.
În cercetarea ştiinţifică, există o unitate indisolubilă între studiile
teoretice şi partea experimentală a acestora. Studiile teoretice
permit stabilirea interdependenţei dintre diferiţi parametri ai
proceselor tehnice şi legile care stau la baza fenomenelor,
utilizând realizările ştiinţei din diverse domenii
 Cercetările experimentale urmăresc verificarea adevărului
ipotezelor şi teoriilor care au stat la baza studiilor referitoare la procesele
cercetate. Totodată, sunt investigate fenomene pentru care nu se pot
obţine rezultate cu aplicabilitate practică pe cale teoretică, din cauza
complexităţii acestora. Cercetările în domeniul tehnologiei construcţiilor
de maşini vizează fenomenele care se produc în sistemul tehnologic al
maşinilor-unelte de prelucrări prin aşchiere, de deformări plastice, de
prelucrări electrochimice etc. Astfel, în sistemul tehnologic al maşinii-
unelte, la prelucrarea prin aşchiere, se fac cercetări asupra elementelor
care îl compun (maşina-unealtă, scula, dispozitivele de prindere a piesei
şi, respectiv, a sculei, piesa de prelucrat) în corelaţie cu procesul de
aşchiere, urmărindu-se stabilirea regimurilor de aşchiere, a forţelor de
aşchiere, prelucrabilitatea materialelor etc
 Într-un proces de cercetare experimentală care are ca scop
determinări cantitative ale uneia sau ale mai multor mărimi, se efectuează
un număr finit de măsurători cu o suficientă exactitate, menţinând
aceleaşi condiţii (metode, mijloace de determinare, mediu ambiant etc.).
Procese de măsurare în domeniul controlului tehnic
Tehnologia de control reprezintă o succesiune logică de operaţii, faze,
mânuiri făcute în scopul comensurării preciziei de prelucrare, cu precizie
şi productivitate corespunzătoare scopului şi cu costuri convenabile.
Echipamentele de control sunt indispensabile tehnologiilor de control.
Echipamentele de control reprezintă totalitatea mijloacelor concepute şi
realizate în scopul controlului preciziei cu productivitate, precizie şi
costuri convenabile
. Controlul este activitatea prin care se stabileşte dacă valoarea
mărimii măsurate îndeplineşte condiţiile impuse în documentaţia de
execuţie aferentă. Controlul implică şi aspectul calităţii, în sensul că,
pe lângă activitatea de măsurare, o include şi pe aceea de comparare
a valorii măsurate cu o valoare de referinţă.
Procese de măsurare în procese industriale individuale
descentralizate
În conceperea proceselor de măsurare, trebuie să se ţină seama de
următoarele condiţii principale:
- să se asigure o exactitate de măsurare, în concordanţă cu toleranţa
prescrisă, pentru fiecare dimensiune măsurată;
- să se asigure semnalele necesare a fi transmise către linia de prelucrare,
în vederea realizării corecte a intercondiţionării control-prelucrare;
- tactul măsurării să coincidă sau să fie mai mic decât cel al prelucrării;
- să se permită asigurarea unui grad de flexibilitate suficient de mare,
astfel încât să nu necesite timpi mai mari de trecere de la o dimensiune la
alta decât ai liniei de prelucrare.
 Asigurarea exactităţii de măsurare Părţile cele mai importante din
cadrul sistemelor de control sunt subansamblele de măsurare. Acestea
trebuie să fie astfel concepute şi realizate, încât erorile generate în sistemul
de control să fie cât mai mici. În funcţie de materialul piesei de prelucrat,
sistemul de control va fi prevăzut cu subansamble care să evite apariţia
erorilor cauzate de deformaţiile elastice şi cu sisteme de compensare a
temperaturii, în funcţie de temperatura mediului la care se face controlul.
Semnalele transmise la linia de prelucrare Sistemul de control
trebuie astfel conceput, încât să poată transmite către linia de prelucrare
acele tipuri de semnale care îi sunt necesare, în funcţie de gradul de
prelucrare a informaţiilor liniei. Pentru liniile automate, unde este necesar
ca sistemul de control să răspundă dacă dimensiunea verificată se înscrie în
câmpul de toleranţă, semnalele transmise sunt sub formă de contact
 Pentru cazul „piesă bună”, acestea vor transmite un semnal care
va permite continuarea ciclului de lucru, iar pentru cazurile „piesă
mică sau mare” semnale care vor opri ciclul de lucru. Tactul
măsurării Timpul afectat măsurării trebuie să ţină seama în mod
obligatoriu de timpul prelucrării piesei, în sensul că nu trebuie să
conducă la timpi suplimentari afectaţi controlului.
 Pentru realizarea acestei condiţii esenţiale, trebuie acordată o atenţie deosebită
analizei duratelor fazelor procesului în ansamblul său:
- timpii de transport al subansamblelor sistemului de control;
-timpii afectaţi prelucrării dimensiunii controlate;
- timpii afectaţi transmiterii informaţiilor şi, implicit, viteza de răspuns a sistemului
de control.
Gradul de flexibilitate
Gradul de flexibilitate al sistemului de control trebuie să fie în deplin acord cu cel de
prelucrare. Astfel, pentru liniile automate care sunt destinate prelucrării unui număr redus
de tipodimensiuni de piese, este suficientă conceperea unui sistem de control, care să
permită schimbarea dornurilor de control de la o dimensiune la alta.
 1. Componentele procesului de măsurare
Componentele procesului de măsurare sunt: măsurandul,
mijloacele de măsurare, etaloanele.
Măsurare-măsurand Ce....?
Măsurarea constă într-o succesiune de operaţii experimentale,
realizate pentru determinarea cantitativă a unei mărimi.
Măsurarea este operaţia metrologică prin care o mărime fizică
este comparată cu unitatea de măsură specifică. Obiectul
purtător al mărimii fizice se numeşte măsurand.
 Mijloace de măsurare Cu ce..?
Mijloacele de măsurare sunt sisteme tehnice construite în scopul comparării
mărimii de măsurat cu unitatea de măsură specifică, în scopul aflării valorii
măsurate.
După tipul de semnal utilizat pentru măsurare, mijloacele de măsurare pot fi:
mecanice, electrice, pneumatice, hidraulice, optice, acustice, nucleare sau
combinaţii ale acestora (optico-mecanice, electricopneumatice etc.).
După modul de utilizare, mijloacele de măsurare pot fi:
- mijloace de măsurare manuale, la care operatorul intervine în toate fazele de
măsurare (de exemplu: măsurarea cu şublerul, măsurarea cu micrometrul);
- mijloace de măsurare mecanizate, la care o parte din operaţiile de măsurare se
execută fără intervenţia operatorului
 mijloace de măsurare automatizate, la care, măsurile sunt
executate fără intervenţia operatorului.
Exemplu: sortatoarele pentru bile de rulmenţi.
Metoda de masuri Cum...?
După natura semnalului de intrare, mijloacele de măsurare pot fi
pentru:
- mărimi mecanice;
- mărimi termice;
- mărimi electrice;
- mărimi optice;
-mărimi acustice
 După complexitate, mijloacele de măsurare se clasifică în:
a) măsuri – sunt cele mai simple mijloace de măsurare,
care materializează unitatea de măsură ori un multiplu sau un
submultiplu al acesteia;
b) instrumente de măsurare - conţin în interiorul lor cel
puţin o măsură şi permit compararea directă a mărimii de
măsurat cu unitatea de măsură;
 Etaloane. Categorii de etaloane. Clasificare
Etalonul este un mijloc de măsurare simplu, destinat
definirii, reproducerii, determinării, conservării sau generării
uneia sau mai multor valori cunoscute ale unei mărimi, pentru
a servi drept referinţă în operaţia de comparare a etalonului cu
alte mijloace de măsurare.
Etalonul poate fi:
- o măsură etalon;
- un aparat de măsurat etalon;
- un traductor etalon;
- un ansamblu de măsurare etalon
 Etalonul de conservare este un obiect sau un sistem tehnic
care „păstrează” o anumită valoare a unei mărimi fizice, cu o
bună stabilitate în timp. Valoarea etalonului de conservare
trebuie determinată prin comparare cu un etalon de definiţie
sau cu alte etaloane de conservare.
Exemplu: - o greutate din oţel sau din fontă este folosită ca
etalon de conservare pentru masă; - o cală plan paralelă este un
etalon de conservare pentru lungime; - un rezistor din
manganin este un etalon de conservare pentru rezistenţa
electrică ş.a.
 Etaloanele de transfer fac trecerea de la etaloanele de
conservare la alte etaloane ale unor mărimi derivate (transfer
dimensional), la etaloane ale aceleiaşi mărimi, dar de valori
diferite (transfer adimensional) şi, respectiv la etaloane în regim
variabil (transfer static-dinamic).
 Mijloacele de măsurare etalon au o destinaţie bine precizată, şi
anume aceea de etalonare a altor mijloace de măsurare. Etaloanele
nu se folosesc pentru măsurări curente. Există trei categorii de
etaloane:
- etaloane de definiţie;
- etaloane de conservare;
- etaloane de transfer.
Etaloanele de definiţie constituie referinţa iniţială pentru
măsurarea unei mărimi. Etaloanele de definiţie „generează”
unitatea de măsură, prin „materializarea” definiţiei sale, în cadrul
unui experiment fizic bazat pe această definiţie.
Etaloanele pentru transfer dimensional se numesc etaloane de derivare.
Cu ajutorul acestor etaloane se „reproduce” o mărime derivată pe baza unei
ecuaţii fizice, în funcţie de alte mărimi cunoscute. Exemplu: un manometru-
etalon cu piston şi greutăţi generează o presiune ale cărei valori se calculează în
funcţie de masa totală a părţii mobile şi de aria efectivă a ansamblului piston-
cilindru. Etaloanele pentru transfer adimensional se numesc etaloane de raport.
Ele se folosesc îndeosebi în domeniul mărimilor electrice. Sunt constituite din
„dispozitive de raport“ de mare precizie (divizoare de tensiune, comparatoare de
curent, transformatoare de curent şi de tensiune etc.), care permit efectuarea unor
comparări 1: n, prin metode de raport. Etaloanele pentru transfer static-dinamic
sunt destinate transpunerii în regim de variaţie sinusoidală, în impulsuri sau în
altă dependenţă de timp a unor mărimi de valoare cunoscută