ANUL BFK I – MODUL VI

SEMIOLOGIE SI MEDICINA INTERNA

CURS 7

Semne si simptome

PREZENTE IN AFECTIUNI ALE

APARATULUI DIGESTIV
PROF. NEDELCU MIHAELA
Principalele tulburari
functionale sunt:

-DISFAGIA
- DUREREA
- REGURGITATIA
- VARSATURA ESOFAGIANA
- HEMATEMEZA
- ERUCTATIA
- DIAREEA
-CONSTIPATIA
-TENESME RECTALE

-
Vărsăturile

Vărsăturile reprezintă expulzarea prin esofag și pe gură a

conținutului gastric, uneori și al intestinului subțire, provocată
de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor
abdominali.
Vărsăturile pot fi de origine centrală sau periferică (reflexe).
Semiologic, vărsătura se apreciază prin:
• Condiții de apariție;
• Condiții de provocare;
• Frecvență;
• Fenomene asociate.
Vărsătura poate fi precedată de greață, cefalee, amețeală, dureri
abdominale, etc.
• Cauzele sunt numeroase, dar cele mai frecvente sunt:
• tulburările și bolile aparatului digestiv( gastrita, ulcerul gastro-
duodenal, apendicita, enterocolita, indigestiile, etc)
• Bolile ficatului( colecistita, colica biliara)
• Intoxicatiile alimentare sau cu substante chimice
• sarcina,
• bolile sistemului nervos,
• bolile infecțioase acute,
• bolile de rinichi, etc.
• Vărsăturile pot fi:
• Alimentare (cu alimente nedigerate sau incomplet digerate);
• Bilioase;
• Fecaloide (ocluzie intestinală înaltă);
• Hemoragice (hematemeza).
Eructatia
• Eructatia reprezinta emisia zgomotoasa de aer din stomac.
Adeseori, este legată de aerofagie, care reprezintă înghițirea de
aer. Mecanismele care determină aerofagia sunt: sugerea
degetelor, mestecarea de gumă, mâncatul rapid, dantura deficitara,
bauturile carbogazoase si medicatia antiacida
Ea poate fi:
• Fiziologică, dacă apare după o masă bogată, când este chiar o
eliminare necesară a aerului din stomac;
• Patologică: apare când este
• repetată.
 Pirozisul
Pirozisul reprezinta o durere cu
caracter de arsura, cu sediul
retrosternal.
Cauzele cele mai frecvente ale pirozisului
sunt:
• Refluxul gastroesofagian;
• Consumul de alcool și de cafea;
• Fumatul;
• Diverse alimente;
• Diverse medicamente;
• Unele boli: DZ, obezitatea, hernia
hiatala, sclerodermia
• Fenomene asociate sunt: regurgitații,
meteorism abdominal, grețuri
Regurgitatia
Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc
fără efort de vomă.
Cauze: stenoze esofagiene benigne sau maligne, hernia hiatală, reflux
gastroesofagian

Meteorism abdominal
Simptom caracterizat prin mărirea volumului abdomenului provocată
de acumularea de gaze în stomac sau în intestin;

Grețuri
Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția
unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți
Cauze: gastrita cronică, cancerul gastric, icter obstructiv, hepatite acute
sau cronice, miros neplăcut,
Disfagia și odinofagia
• Disfagia orofaringiană reprezintă dificultatea în deglutiție, care se
poate asocia cu regurgitație nazofaringiană și aspirație pulmonară.
• Disfagia esofagiană se caracterizează prin senzația de greutate a
pasajului alimentelor prin esofag.
• Odinofagia reprezintă deglutiția dureroasă.
Cauzele disfagiei sunt:
• proces esofagian obstructiv,
• tulburări de motilitate (spasmul esofagian difuz, neoplasme,
tulburari neuromusculare)
Odinofagia are drept cauze: esofagitele infecțioase și medicamentoase
Hematemeza
• Eliminarea de sânge ce provine din tubul digestiv superior,
prin vărsătură.
• Cauzele hematemezei sunt:
• Varice esofagiene,
• Ulcer esofagian, gastric și duodenal,
• Tumori benigne și maligne digestive,
• Traumatisme digestive,
• Tulburări de coagulare, etc.

• Sângele poate fi roșu sau negricios, este precedat, de regulă, de

vărsătură și poate fi însoțit de cheaguri sau resturi alimentare
parțial digerate.
Melena - eliminarea pe cale rectală de sânge ce provine din tubul
digestiv.
Cauze:
• Varice esofagiene,
• Ulcer esofagian, gastric și duodenal,
• Tumori benigne și maligne digestive,
• Sângerări din tubul digestiv superior și intestin subțire, etc.
• Scaunul este cu pete negricioase.

Rectoragia - eliminarea pe cale anală de sânge ce provine de la

nivelul intestinului terminal.
Cauze:
• Afecțiuni ale colonului terminal sau rectului: hemoroizi,
polipi, diverticuli, tumori maligne, etc.
• Scaunul este cu sânge roșu.
TULBURĂRI ALE APETITULUI

• Foamea este nevoia imediată de a mânca.

• Apetitul este dorința de a consuma un anumit aliment.
• Sațietatea este o diminuare a foamei și apetitului apărută în urma
• ingestiei de alimente.

• Inapetența
• Inapetența este diminuarea apetitului (lipsa poftei de mancare).
• Cauze:
• stresul,
• nervozitatea,
• administrarea de medicamente,
• fumatul,
• alcoolul,
• diverse afecțiuni neuropsihice
 Simptomele asociate anorexiei
sau inapetentei sunt:
• Teama de îngrășare;
• Restricția consumului de alimente;
• Greutate mai mică decât 85% din greutatea ideala;
• Aprecierea propriului corp ca supraponderal, deși
pacientul are o greutate sub greutatea ideală;
• Exerciții fizice istovitoare;
• Ascunderea alimentelor și evitarea abordării
subiectelor legate de alimentație sau pierdere în
greutate;
• Tendința de a-și provoca vărsături;
• Utilizarea de laxative sau diuretice pentru a pierde în
greutate;
• Distrugerea smalțului dentar ca urmare a
• vărsăturilor frecvente.
Sațietatea precoce - apariția senzației de sațietate la un nivel de
alimentație mic, la o persoană cu apetit normal
Sitofobia – teama de alimentație la o persoană cu apetit normal
Polifagia – creștere a ingestiei de alimente
Bulimia – alimentația excesivă
Akoria – dispariția sațietății
Pervertirea apetitului sau parorexie – apetit cu obiect anormal
• Malacia – apetit crescut pentru alimente acide
• Pica – apetit pentru pământ, nisip, cretă
• Alotriofagia – apetit pentru substanțe dezgustatoare
(excremente)
• Tranzit digestiv normal – eliminarea unui
scaun pe zi, masa fecală fiind solidă,
moale, cilindrică, de culoare brună, în
greutate de 150-300 g
• 38. Constipația – încetinire anormală a
tranzitului intestinal
Cauze:
• Alimentație deficitară în carbohidrați și
fibre
• Leziuni SNC: scleroza în plăci, tumori
medulare, tabes,
• Abuz de opiacee, anticolinergice, abuz
de laxative
• Deficite metabolice: hipotiroidie,
hipercalcemie
• Cancer gastric sau de colon, volvulus,
diverticulită,
• Tumori pelvine,
• Sarcină, etc.
Diareea
• Diareea reprezinta tranzitul intestinal accelerat cu eliminarea unui
scaun incomplet digerat
• Cauze:
• Malabsorbție: pancreatită, cancer pancreatic, mucoviscidoză, sd.
Zollinger-Ellison, cancer de căi biliare sau cap de pancreas, litiază
biliară, rezecție de ileon, deficit de lactază, celiachie, etc.
• Exces de secreție enterală: holeră,
• Infestări parazitare,
• Infecții: bacteriene sau virale
• Neuropatie diabetică,
• Colon iritabil,
• Sclerodermie, etc.
Ruminația sau mericismul – regurgitarea de
alimente in cavitatea bucală, mestecarea și apoi
reînghițirea lor
Cauze: psihice la adult.

Sughițul– contracție spastică repetitivă a diafragmului prin

excitația vagului sau a frenicului
Bolile aparatului digestiv:
1. Gastritele
2. Maladia ulceroasa
3. Colecistopatiile
4. Hepatitele
5. Pancreatitele
6. Sindromul diareic
7. Apendicita
8. Cancerul gastric
9. Ciroza
10. Icterul
11. Colonul iritabil
Sindromul icteric
• Bilirubina este o componentă importantă a bilei.
În sânge se găsește sub două forme:
• bilirubină indirectă, neconjugată,
• directă sau conjugată.
Valorile normale sunt :
• -Bilirubină totală – 0,3-1,0 mg/dl
• -Bilirubină directă – 0,1-0,3 mg/dl
• -Bilirubină indirectă – 0,2-0,7 mg/dl
• Cel mai important indicator al cresterii nivelului de bilirubina
este aparitaia icterului, coloratia galbena a tegumentelor si
mucoaselor datorita impregnarii acesteia cu bilirubina. Icterul
constituie expresia clinica a unei bilirubinemii de peste
2,5mg/dl.
Clasificare după mecanismul de
producere a hiperbilirubinemiei:
a. Icter prehepatic (hemolitic)
• Hemoliza are două consecințe principale:
• anemia,
• creșterea valorilor bilirubinei neconjugate.
• Tegumentele sunt galben-pai prin asocierea icterului cu
anemia, splenomegalia, scaunele sunt intens colorate.
b. Icter hepatic (hepatocelular) apare prin tulburarea transportului
intrahepatic al bilirubinei, deficit de conjugare al bilirubinei sau
prin tulburarea secreției biliare.
Cauze:
• infecțiile virale (hepatitele virale, A,B,C,D)
• consumul unor medicamente (antibiotice,
unele anticoncepționale, diazepam,
indometacin)
c. icter posthepatic( mecanic) – tulburari in eliminarea bilei (
obstacol situat pe caile biliare care impiedica scurgerea
bilei).
Clinic:
• Scaunele sunt decolorate.
• Pacientul poate acuza durere în hipocondrul drept în cazul
etiologiei litiazice
• scădere în greutate,
• astenie, anorexie,
• paloare.
• Cauze: stenozele coledociene, calculii coledocieni, cancerul de
cap de pancreas, neoplasmul căilor biliare.
• . Icterul neonatal – apariția icterului la prematuri și unii nou
născuți se datorează imaturității hepatice, ficatul nemaiputând
face față ritmului în care bilirubina trebuie eliminată din
organism.
• Cazurile ușoare nu necesită tratament, ci doar supraveghere.
Se remite in câteva zile.
• Fototerapia este cea mai utilizata metoda de tratament- are
drept principiu transformarea bilirubinei intr-o forma pe care
ficatul o poate elimina mai rapid, scazand astfel nivelul
bilirubinei din sange.
Investigarea sindromului icteric :

1.ANAMNEZA – vârsta si sexul pacientului,

debutul icterului, semne și simptome
asociate( durere in hipocondrul drept,
anorexie, astenie, scadere in greutate,
consumul de alcool, afectiuni hepatice.
2.EXAMENUL FIZIC – nuanța icterului
(galben-pai pentru icter hemolitic,
portocaliu pentru icter hepatic și galben
verzui pentru icter obstructiv),
hepatomegalie, splenomegalie
3.EXAMENELE PARACLINICE –
hemoleucograma, dozarea bilirubinei
totale si directe, dozarea transaminazelor,
ecografie abdominala.
• Evoluția este determinată de natura
• icterului.
• icterul hemolitic, evoluția este
• blândă,
• icterele prin hepatită, evoluția depinde
de gradul de afectare a hepatocitelor,
• icterul mecanic vom asista la o evoluție gravă (letală în cancer)
sau oprită de intervenția chirurgicală (în calculoză) .
• Diagnosticul diferențial – se face cu carotenodermia, care
rezultă din depunerea de caroten în țesuturi ca urmare a
consumului de alimente bogate în caroten : morcovi, roșii.
Sindromul ocluziv intestinal

• Încetarea tranzitului intestinal pentru gaze- Incidența creste

odată cu înaintarea în vârstă.
Factori etiologici ai sindromului ocluziv:
• tumori,
• fecaloame, ghem de ascarizi, calculi biliari,
• volvulus intestinal, hernii, aderente, invaginari intestinale.
Clasificare
1.ocluzii funcționale, cu lumen liber, în care, din cauza afectării
motilității intestinale, conținutul intestinal nu mai poate înainta
(post- op. digestive)
2.ocluzii mecanice, în care lumenul intestinal este blocat din
diverse cauze (tumori, fecaloame) care împiedică înaintarea
conținutului intestinal.
Simptomatologie:
a.Durerea este primul simptom
apărut- se poate instala brusc , este
difuză, violentă. Se însoțește de
anxietate, paloare, transpirații.
Colicile durează 3-5 minute până la
15-20 minute alternând cu perioade
de acalmie.
b.Vărsăturile apar cu atât mai
devreme cu cât sediul obstacolului
intestinal este situat mai proximal.
Conținutul este gastric, alimentar sau
bilios. La câteva zile apar vărsături cu
conținut fecaloid.
c.Oprirea tranzitului intestinal pentru
gaze și materii fecale depinde de
sediul obstrucției (rx+silentium).
d. distensia abdominală.
Investigarea sindromului ocluziv cuprinde:
- Anamneza și examenul clinic obiectiv (cu ascultatie
abdominala)
- Radiografia abdominală
- Ecografia abdominală
- Examenul computer tomograf
Sindromul de colestaza

Colestaza se datorează unor deficiențe ale eliminării bilei.

Cauze:
• hepatitele virale, toxice, alcoolice,
• tumorile intrahepatice,
• ciroză hepatică,
• litiaza căilor biliare,
• cancerul pancreatic
• idiopatic (fara cauza precisa)
Tabloul clinic în sindromul de colestază:

-Icter cu colorarea galben verzuie a tegumentelor,

mucoaselor și sclerelor
-Prurit datorat depunerii în tegumente a săruruilor biliare
-Steatoree, scaune decolorate
-Urine hipercrome
Sindromul diareic

Eliminarea a mai mult de trei scaune moi, apoase, cu greutate mai

mare de 300 g/zi.
Diareea acută
Scaunele sunt abundente cu un continut ridicat de apa. Determina
importante tulburari electrolitice care necesita intruirea unor coreactii
cat mai rapide.
Clinic:
• colici abdominale,
• uscăciunea tegumentelor și a mucoaselor,
• pliu cutanat persistent,
• hipertermie,
• distensie abdominală,
• hipotensiune arterială, tahicardie.
Cauzele:
• Infecții virale cu citomegalovirus, herpes simplex, rotavirus
• Infecții parazitare cu Giardia lamblia
• Infecții bacteriene cu Salmonella,
• Shigella
• Iatrogene- antibiotice, antihipertensive, antimicotice
• Intolerante alimentare- intoleranta la lactoza
Diareea cronică

• Boli inflamatorii intestinale - rectocolita ulcero-hemoragică,

boala Crohn
• Parazitozele intestinale - amibiaza
• Tumori digestive

• Investigarea sindromului diareic –

• anamneza,
• examenul clinic obiectiv,
• coprocultură
• examen coproparazitologic
Sindromul de malabsorție

• Incapacitatea intestinului subtire de a absorbi substantele

nutritive din alimentele ingerate.
• Cauze :
• Afectarea mucoasei intyestinale prin consum de alcool,
medicamente
• Intervenții chirurgicale asupra intestinului
• subțire
• Parazitoze intestinale
• Postgastrectomie
• Radioterapie
• Antibioterapie prelungită
• Intoleranță la lactoză
Tabloul clinic:
• diaree apoasă,
• steatoree,
• distensie abdominală,
• colici abdominale,
• anemie prin deficit de fier sau vitamina B12,
• sângerări gingivale,
• dureri musculare și osoase,
• edeme periferice prin hipoalbuminemie.
Gastritele
Reprezinta un proces inflamator al mucoasei gastrice,
secundar unor boli ale tractului digestiv si anexelor(
intestin, apendice, ficat, pancreas), boli ale altor organe
sau boli generale.
1 Gastrita acuta- cauzate de antiinflamatori nesteriodieni,
alcool, stress, arsuri, septicemii, traumatisme.Pot fi
asimptomatice sau cu jena epigastrica, dureri, greturi,
hematemeza sau melena.
2. Gastrita cronica- este hipertrofica ajungandu-se la
gastrita atrofica. Cauzele sunt: bacterii, alcool, avitaminoze,
autoimune, psihice. Simptomele sunt: epigastralgii, dueri
ulceroase, greata, varsaturi, diaree, inapetenta.
Tratamentul este igiena corecta alimentara, mese regulate,
evitarea abuzurilor, ingrijirea danturii
Maladia ulceroasa
• Boala caracterizata prin aparitia unei ulcerati cu sediul pe
stomac, pe portiunea superioara a duodenului, partea
infeeioara a esofagului sau ansa anastomotica a
stomacului operat.
Factorii incriminati in etiologia ulceroasa
• Factorii genetici
• Factorii de mediu
• Implicarea H. pylori in etiologia ulcerului
• Consumul de antiinflamatoare nesteroidiene
• Stressul
• Tratament: regim alimentar individualizat,
• antiacide, tratament antimineral, chirurgical
Hepatitele
• Boala infetioasa transmisibila, virala
1. Hep A- hepatita infectioasa, transmitere fecal-orala
2. Hep B- hepatita serica, transmitere parenterala