Pielea uscata este o suferinta frecvent intalnita, mai

ales iarna cand umiditatea din mediu este scazuta. Se mai

pot adauga temperatura mica, vantul rece, fumul de tigara,
toate acestea putand agrava o suferinta tegumentara care de
multe ori este consecinta normala a procesului de
imbatranire a pielii (scaderea numarului de glande sebacee).
Poate fi insotita sau nu de alte afectiuni dermatologice.
Cum arata pielea uscata?

Toata lumea a avut la un moment dat o forma sau alta de piele uscata,
insa dincolo de un anumit grad aceasta neplacere de ordin estetic poate trece in
zona patologicului. Liniile fine ale pielii devin mai vizibile, pielea se simte mai
aspra, isi pierde luciul si apare solzoasa. In cazuri mai grave pot aparea fisuri,
tegumentul avand in acest caz o textura asemanatoare portelanului crapat.
Apare cel mai frecvent pe brate si pe picioare, dar poate afecta in aceeasi
masura si trunchiul. Dermatologii numesc aceasta afectiune xeroza.
Complicatii ale tegumentului uscat:

In primul rand pielea uscata produce frecvent prurit (mancarime), care

uneori poate fi sever, perturband somnul sau activitatile zilnice. Gratajul, adica
frecarea zonelor pruriginoase, duce la formarea de piele groasa si aspra
(lichenificare). Pielea uscata si ingrosata poate crapa, mai ales in zonele supuse
microtraumatismelor cronice precum mainile sau picioarele, provocand fisuri
dureroase. Uneori pielea lezata se poate inflama si deveni rosie, rezultatul fiind
dermatita. Aparitia unor cruste galbene indica dezvoltarea unei infectii bacteriene.
Acesta necesita tratament antibiotic prescris de medicul dermatolog.
Formele grave de piele uscata (xeroza) pot fi prezente in cadrul unor boli
genetice precum dermatita atopica sau ihtioza. In plus, persoanele cu
dezechilibre hormonale precum hipotiroidismul pot acuza deasemenea
tegumente uscate (in aceasta situatie mai sunt si alte semne care insotesc pielea
uscata prin care medicul recunoaste afectiunea tiroidei).
Ce cauzeaza pielea uscata?

Pentru a intelege ce se intampla trebuie sa

stim ca pielea este formata din mai multe straturi
acoperite de unul superficial, impermeabil care
previne pierderea apei prin evaporare din straturile
inferioare. Apa este o componenta foarte importanta a
pielii ce ii confera elasticitate si prospetime, o mentine
fina, neteda si cu aspect sanatos. Stratul exterior, ce
se comporta ca o folie de plastic impermeabila, are
aproximativ aceeasi grosime pe toata suprafata
corpului si se numeste strat cornos. Este stratul care
se descuameaza dupa bronz. Aceasta componenta
externa a pielii este formata din celule moarte asezate
pe un strat lipidic secretat de celulele din zonele mai
profunde. Componenta lipidica previne evaporarea
apei si in plus reprezinta o bariera pentru diferite
substante iritante si germeni care altfel ar putea
patrunde in organism.
 Pielea uscata este consecinta unei proaste functionari a stratului cornos.
Asa se intampla cand lipidele protectoare din stratul cornos se distrug sau nu mai
sunt produse si apa din piele se pierde in lipsa acestei bariere hidrofobe (nu permite
trecerea apei prin ea). Expunerea la diferite chimicale, procesul normal de
imbatranire si anumite boli de piele sunt cauze ale degradarii lipidelor din epiderm.
Pe masura ce pierde apa, pielea isi diminua elasticitatea si tinde sa se
contracte, urmarea fiind aparitia unor fisuri ce expun zonele profunde la substantele
nocive si germenii din mediu.
Masuri de preventie si tratament:

Un aspect important al tratamentului consta in identificarea

si inlaturarea oricaror factori care contribuie la aparitia pielii
uscate. Apa sau compresele cu apa, desi ai putea crede ca
sunt folositoare, ele nu ajuta ci mai degraba inrautatesc
situatia, mai ales apa calda care are efect de spalare a
lipidelor din tegument. La fel si sapunul, prin efectul sau
detergent provoaca depletia lipidelor din piele. De aceea
este recomandata folosirea unei creme de corp dupa baie,
uleiurile continute de aceasta avand un efect benefic pentru
piele prin blocarea apei in tegument, scazand astfel
susceptibilitatea pielii de a se usca si a crapa.
Persoanele care sufera de aceasta afectiune trebuie sa
evite baile prelungite, nu mai mult de 10 minute in 24 de ore
sau sa aleaga dusul in locul unei bai relaxante care poate
intensifica pierderile lipidice din piele si agrava afectiunea.
Baia sau dusul trebuie sa se faca cu apa calduta si nu
foarte fierbinte. Sapunul trebuie folosit cu atentie pentru ca
are efect de emulsionare si solubilizare a uleiurilor din
tegument. Se recomanda folosirea sapunurilor cu
componente hidratante care nu usuca pielea mai mult si cu
ph-ul cat mai apropiat de cel al pielii.
Dupa baie este bine sa se evite strergerea prea
viguroase a zonelor afectate si se recomanda aplicarea
unor creme emoliente sau uleiuri de corp care au rolul
de a mentine apa la nivelul pielii. Aceasta se poate
repeta de mai multe ori in timpul zilei, in special in
portiunile de piele care au tendinta de a se usca mai
repede, precum mainile si picioarele sau atunci cand
pielea devine usturatoare sau pruriginoasa. Exista mai
multe tipuri de produse hidratante pentru corp:
unguente, uleiuri, creme si lotiuni, enumerate in ordinea
descresterii puterii de hidratare.
Dermatita rosie se trateaza prin aplicarea locala a unui
preparat cortizonic timp de 5 - 15 zile. Desi se pot
elibera si fara reteta, este bine ca inainte sa consultati
un dermatolog care va identifica suferinta
dumneavoastra si va indica tratamentul corect. Multe
antiinflamatoare topice, creme sau unguente, pot agrava
suferinta prin iritarea tegumentului uscat sau aparitia
unor reactii alergice. Cremele antipruriginoase care
contin mentol sau camfor pot ameliora simptomatologia
insa nu se adreseasa cauzei bolii asa incat nu pot
constitui baza tratamentului.
Profilaxie

Uscarea excesiva a pielii si senzatia de mancarime a pielii

(prurit tegumentar) pot fi evitate prin:
- evitarea dusurilor. Acestea indeparteaza substantele
uleioase proprii pielii care ii mentin umiditatea. Baile au un
efect de uscare mult mai putin pronuntat asupra
tegumentelor decat dusurile
- folosirea uleiurilor de baie
- folosirea sapunurilor cu ph apropiat de cel al pielii
- folosirea de lotiuni sau creme hidratante dupa baie.
Consultul de specialitate

Consultul medicului specialist se impune daca:

- apare prurit tegumentar generalizat (pe tot corpul) fara a exista o cauza
aparenta sau o eruptie tegumentara
- pruritul este sever, impiedica somnul si tratamentul ambulatoriu este
ineficient
- apar leziuni tegumentare serioase datorita scarpinatului
- apar semne de infectie la nivelul pielii, cum ar fi durere, inflamatie,
roseata, caldura sau sensibilitate, dungi rosii care pleaca de la acest nivel,
puroi, febra peste 37.8 grade C fara nici o cauza aparenta, inflamarea
nodulilor limfatici (ganglioni) de langa zona infectata sau a celor de la
nivelul gatului, axilelor (sub brat) sau inghinal.