Sunteți pe pagina 1din 63

PSIHIATRIE

PSYCHE – suflet
IATREA - vindecare
DEFINIŢIE

 SPECIALITATEA MEDICALĂ CARE


STUDIAZĂ TULBURĂRILE MENTALE,
ETIOLOGIA ŞI PATOGENEZA LOR,
ORGANIZEAZĂ ASISTENŢA ŞI
STABILEŞTE MĂSURILE
PROFILACTICE, TERAPEUTICE ŞI DE
RECUPERARE A BOLNAVILOR CU
AFECŢIUNI PSIHICE
SEMIOLOGIE
 Functia cognitiva
 Senzaţiile
 Percepţiile
 Atenţia
 Memoria
 Gândirea
 Imaginaţia
 Functia afectiva(afectivitatea)
 Functia efectorie
 Procese voliţionale
 activitate
 Conştiinţa
SENZAŢIILE

 Act psihic elementar “monomodal” de


realizare a imaginii singulare a unor
însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor
lumii materiale asupra organelor de
simţ
 Excitaţie  Analizatori: intero-, extero-
proprioceptivi  Scoarţa cerebrală =
senzaţie
 Este instrument de reflectare
nemijlocită a lumii materiale

 Reprezintă reflectarea pe plan ideal a


proprietăţilor separate ale obiectelor
şi fenomenelor concrete
PERCEPŢIILE

 Procese senzoriale elementare, care se


disting prin sintetism, unitate şi integritate,
ele redând realitatea obiectuală în imagini
de ansamblu
 Multimodală – însuşiri multiple ale
obiectelor lumii externe.
 Modificări:
 Cantitative: hipo-, hiperestezia.
 Calitative: iluzii, halucinaţii, agnozii
 HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii
senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-
contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu
sediu variabil, care apar fără o modificare
organică evidenţiabilă.

 HIPOESTEZIA:
 Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch,
tulburări de conştiinţă
ILUZIILE
 Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
 Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului
în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
 Iluzii fiziologice -opticogeometrice, greutate, volum
 Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă
 Generate de un excitant real
 VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a
spaţiului perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a
diverselor persoane): déjà vu, deja connu, deja
vecu, jamais vu.
 Iluzia sosiilor: sdr. discordante
 AUDITIVE
 GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
 Viscerale(interoceptive)
 De modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie.
 Normal
 Tulb. funcţionale sau leziuni ale
receptorilor, căilor de conducere,
zonelor integrative
 Stări febrile, b. infecto-contagioase,
toxice
 Stări confuzionale
 Nevrotici (isterici, TOC)
 Psihotici
AGNOZIILE
 Defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în
imagine perceptivă), datorită unor leziuni ale centrilor de integrare.

 A. vizuală (cecitatea psihică):nu recunoaşte semnificaţiei


obiectelor, imaginilor sau persoanelor familiare.
 Leziuni LO
 A. obiectelor animate (a. fizionomiei) /prosopagnozia:
nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte în
oglindă (leziuni emisfera dreapta).
 A. culorilor- leziuni emisfera stinga
 A. simbolurilor grafice (cecitatea verbală): imposibilitatea
înţelegerii limbajului scris (alexie), imposibilitatea scrierii
cuvintelor (agrafie), dislexie.
 A. spaţială
 A. auditivă(surditate psihica)-leziuni lob T
 A. tactilă: amorfognozie (forma, volum),
astereognozie (obiectelor )
 A. schemei corporale
 Asomatognozia (unul/mai multe segmente
ale corpului), hemisomatognozia (negarea
unei jumătăţi a corpului)
 Anosodiaforia (indiferenţa faţă de boală),
anosognozia (nerecunoaşterea bolii
proprii).
HALUCINAŢIILE

 Percepţie fără obiect.


 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor
excitanţi obiectivi determină apariţia
unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl
ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul
real
 Halucinoidele: fenomene
psihopatologice cu aspect halucinator
situate între reprezentări vii şi
halucinaţii vagi, care nu izbutesc să
convingă pe deplin bolnavul asupra
existenţei lor reale.

 Imaginile eidetice: reproiectări în


exterior ale imaginilor unor obiecte,
fiinţe care au o forţă receptivă
deosebit de vie, legate de trăiri
afective intense şi apropiate de
prezent ca desfăşurare în timp.
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie
psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută
să le verifice autenticitatea.
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără
proiecţie spaţială, cu un caracter de străin şi de
impus din afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de
limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi
extero-, intero-, proprio-) şi pe căi senzoriale normale (h.
auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale,
deliruri toxice şi infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură
epileptică)
 Elementare(foneme)
 Comune
 Verbale
 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice,
neurologice)
 Elementare(fosfene)
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare
(cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual
propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea
dublă”
 Olfactive şi gustative:epilepsie
 Tactile-stari toxice
 H. interoceptive:
 Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau
a schimbării poziţiei unor organe, a
obstruării sau perforării lor, transformării
organismului.

 H. proprioceptive:
 H. motorii sau kinestezice: impresii de
mişcare sau de deplasare a unor
segmente sau ale corpului în întregime.
Pseudohalucinaţiile

 Nu se confundă de obicei în totalitate


cu reprezentarea imaginilor unor
obiecte şi fenomene reale
 Nu se proiectează în afară, se petrec
în minte, în cap, în interiorul corpului.
 Sunt convinşi de realitatea existenţei
lor, acţiuni impuse din afară
 Pseudohalucinaţiile auditive:
 Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede
că o persoană străină pronunţă cuvintele
în “capul lui”
 P. vizuale:
 apar în spaţiul perceptiv
 Imagini izolate/ scene panoramice
 P. gustative şi olfactive
 P. interoceptive: “lipsă de libertate
interioară”, “stăpânire interioară”
 P. motorii sau kinestezice
ATENŢIA

 Orientează şi concentrează activitatea


psihică spre un anumit grup limitat de
obiecte şi fenomene, cu scopul de a
asigura condiţiile de claritate a
grupului de imagini percepute, cât şi
delimitarea lor netă de câmpul
perceptiv.
 Involuntara
 Voluntara
 Postvoluntara
 HIPERPROSEXII: st. maniacale,
depresii, cenestopaţi, hipocondriaci,
fobici, obsesionali.
 HIPOPROSEXII, APROSEXII:
 St. confuzionale, anxietate, surmenaj,
oligofrenii, demenţe, sch.

 Investigare
 Tahistoscop
 Metoda Kraepelin
 Metoda Bourdon(baraj)
MEMORIA

 Proces psihic al orientării


retrospective, realizat prin întipărire
(fixare), păstrare (conservare) şi
evocare (reactualizare).
 Imediata
 Recenta
 Evenimente indepartate
 Legea regresiunii memoriei Ribot
 Legea disolutiei memoriei Delay
Tulburari cantitative
 HIPERMNEZIA: normal, paranoia,
oligofrenie
 HIPOMNEZIA:
 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de
involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul
bolii
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut
 Lacunare
PARAMNEZIILE

 Amintiri deformate, false,


neconcordante cu realitatea fie sub
aspect cronologic, fie sub aspectul
lisei de legătură cu realitatea obiectivă
trăită în prezent sau în trecut de
bolnav.
 CRIPTOMNEZIA: nerecunoaşterea, ca fiind străin, a
unui material literar, muzical, ştiinţific, pe care
bolnavul l-a citit sau l-a auzit în realitate, dar pe
care în mod iluzoriu îl consideră al lui propriu
(schizofrenie, tulburare deliranta, dementa)
 Instrainarea amintirilor

 FALSA IDENTIFICARE/ RECUNOAŞTERE: a


recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu cunoaşte.
 Surmenaj, st. maniacale, schizofrenii.
 ILUZIE DE NERECUNOAŞTERE: recunoaşte
persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu este sigur
că recunoaşte persoane pe care le-a cunoscut.
ALLOMNEZIILE

 PSEUDOREMINISCENŢE:
reproducerea unor evenimente reale
din trecut pe care acesta le trăieşte ca
evenimente prezente.
 CONFABULAŢIILE / H. DE MEMORIE:
reproducerea unor evenimente
imaginare, bolnavul fabulând asupra
trecutului cu convingerea că îl evocă.
 Nu spune adevărul, nu minte, nu ştie că
minte.
 ECMNEZIA: întoarcerea întregii
personalităţi la perioade demult trăite
de bolnav.

 ANECFORIA: posibilitatea
reproducerii de amintiri pe care le
credea uitate.
 Reproducerea este posibilă dacă i se
sugerează pacientului unul sau mai multe
elemente ale acelor evenimente.
Metode de investigare

 Metoda Viereegge
 Proba oraselor
 Metoda Bernstein-vizuala
 Scala Wechsler
GÂNDIREA
 Proces central al vieţii psihice
 Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi
generalizată prin care se distinge esenţialul de
fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe
baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor

 Operaţiile g. : analiza, sinteza, comparaţia,


abstractizarea, generalizarea.
 Tulb. de ritm şi coerenţă:
 Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă,
rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste
facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a
reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică):
st. de mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu
cofeină, alcool, sch.,
 Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
 Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie,
vâscozitatea psihică, fading mental, baraj
ideativ
 Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
 Tulb. de conţinut:
 Ideea dominantă (reversibilă, sfera
normalului)
 Ideea obsedantă (străină, contradictorie
personalităţii individului, îi recunoaşte
caracterul parazitar, luptă pt. a o înlătura)
 OBSESIA:
 Obsesii ideative
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu
o poate alunga, în ciuda faptului că evită situaţia
respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Frica de:
 a intra în piaţă – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
 locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor,
apă – hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia. ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia
 Ideea prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu
semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea
individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a
evenimentelor şi persoanelor din jur,
potenţialitate delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism,
PMD, st. predelirante.
 Ideii delirante:
 O judecată eronată care stăpâneşte, domină
conştiinţa bolnavului şi-i modifică
comportamentul în sens patologic.
 Este impenetrabilă la contraargumente şi
inabordabilă prin confruntare, în ciuda
contradicţiilor cu realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini
critice, este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în
mod conştient esenţa patologică.
 Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale
realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată
convingere.
 Nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent
logice nu sunt aşa de puternice: slab structurat,
instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără
tendinţa a se impune realităţii.
Idei delirante:
 Expansive:
 De mărire şi bogăţie
 De invenţie
 De reformă
 Filiaţie
 Mistice
 Depresive:
 Persecuţie
 Revendicare
 Gelozie
 Relaţie
 Autoacuzare
 Hipocondriace
 Transformare şi posesiune
 negaţie
 Mixte:
 Influenţă
 Metafizice
Tulb. ale comunicării
verbale şi grafice
 TULB. LIMBAJ ORAL:
 DISLOGII:
 De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree,
verbigeraţie, hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic,
absolut, relativ, discontinuu, electiv), mutitatea,
musitaţia, mutacism, afemia (anartria): lez.
neurologică. Blocaj verbal, palilalie
 De conţinut:
 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
 Frazei: agramatism, paragramatism, embololalie,
embolofazie
 DISFAZII: tulb. legate de leziuni
cerebrale:
 Surditatea verbală
 Intoxicaţia prin cuvânt
 Amnezia verbală
 DISLALII:
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată,
sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la
pronunţarea unei silabe.
 B. tonico-clonic.
 Tulburările limbajului scris:
 Activităţii grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice
IMAGINAŢIA

 Proces psihic de prelucrare, transformare şi


sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în
scopul făuririi unor noi imagini şi idei.

 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie,


nevroze, depresii, psihastenii.
 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de
excitaţie, delir cronic, sch.
Mitomania:
 Organizarea romanească a trăirii
 Alibiul existenţial-supraestimare
 Supraestimarea
 Conduita de teamă

 Simulatie
 Metasimulatie
 Suprasimulatia
 Disimularea
Clasificare
 Imaginaţia reproductivă – procesele
imaginaţiei se desfăşoară în direcţia
reconstituirii unor evenimente sau fenomene
 Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii
unor imagini şi combinaţii noi
Activitatea de creaţie – când imaginaţia
anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia
realizării unui scop, este susţinută de o
puternică motivaţie, iar produsele realizate
sunt caracterizate de un mare grad de
originalitate şi valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei
cu diferiţi factori definesc o caracteristică
globală de personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă
cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul
confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup
AFECTIVITATEA
 Procesele afective reflectă relaţia dintre
subiect şi obiect, dintre subiect şi
situaţiile/împrejurările de viaţă ale
acestuia, prezente, evocate sau
proiectate.

 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii,


comportamente ce reflectă raportul
dintre motive şi condiţiile obiective sau
imaginare.
Clasificare
 Afectele sunt procese afective primare,
simple, impulsive – mânia, groaza, frica,
spaima.
 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu
apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu manifestări
deosebit de vii în comportament.
 Emoţiile – se caracterizează prin durată
scurtă, intensitate, cu desfăşurare
tumultoasă sau calmă, cu orientare
bine determinată; au caracter situativ şi
sunt active.

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de


intensitate medie, durată variabilă.
Dacă se prelungeşte se poate
transforma în trăsături de caracter,
creează un fond general: optimist sau
pesimist.
 Sentimentele: sunt trăiri afective
intense, de lungă durată, au mare grad
de stabilitate şi generalitate -> atitudini
afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea,


dragostea faţă de cunoaştere
 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă,
natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau
negativă faţă de propriile acţiuni sau ale
altora, responsabilitatea, datoria.
 Pasiunile:

 se deosebesc de sentimente prin


intesitatea trăirii afective, gradul de
stabilitate şi forţa de angajare a
personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către
acţiune
Instincte

 - reflexe înnăscute complexe


 Alimentar – bulimie, polifagie, anorexia, sitiofobia
 De apărare
 Sexual – nimfomanie/satiriazis
- anomalii de alegere partener
masturbare, pedofilie, gerontofilie, incest,
homosexualitate, zoofilie, fetisism,
pigmalionism, transsexualism
- anomalii de desfasurare act –
sadomasochism, scaptofilia, exhibitionism
Tulburari cantitative

 Hipotimia-oligofrenie, dementa
 Hipertimia –pozitiva
- negativa

 Atimia
 Anxietate
 Labilitate afectiva
 Incontinenta afectiva – ATS tardiv
Tulburari calitative

Paratimii
 Inversiunea afectiva
 Ambivalenta afectiva
VOINŢA
Procesul care orientează activitatea
psihică spre realizarea unui scop, în
mod deliberat ales şi pentru obţinerea
căruia elaborează operaţiuni şi activităţi
de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin
condiţiei subiective şi de mediu
relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de
la o idee sau raţionament la o activitate
sau la inhibiţia unei activităţi.
Secvenţele unui act de
voinţă
 Formularea scopului
 Disputa motivelor
 Adoptarea hotărârii
 Îndeplinirea acţiunii
 Angajarea în acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării
personalităţii se manifestă prin:

activitate şi conduite motorii


Tulburari cantitative

 Hiperbulia-toxicomanie, TOC,
paranoia(selectiv, unidirectional)
 Hipobulia
 Abulia – catatonie, depresii severe
 DISABULIA: dificultatea de a trece la o
actiune, insotita de o nota afectiv-
negativa(schizofrenie)
 PARABULIA: insuficienta volitionala insotita
sau chiar determinata de dorinte sau
pulsiuni paralele(nevroze motorii,
schizofrenie)
 IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei
pasive (pihopatie)
 RAPTUSURILE ANXIOASE-depresie,
schizofrenie, epilepsie
Activitatea
 Hiperkinezia
 Agitatie psihomotorie-akatisie, tahikinezie
 Stari confuzive
 demente, oligofrenie
 Manie, depresie
 Schizofrenie
 Epilepsie
 Psihopatie
 Stari reactive
 Hipokinezia
 Akinezia
 baraj./fadding motor
 Ticuri –miscari cu caracter intempestiv, repetitiv,
rapid
 Onicofagia, tricotilomania
 Stupoarea-imobilitate completa
 Nevrotica
 Depresie severa
 Schizofrenie
 Sdr. Catatonic-lucida/oneroida
- sugestibilitate
- negativism
- Flexibilitatea ceroasa, hipertonie musculara,
rigiditate
 Aspectul exterior - dezordine vestimentara
- rafinament exagerat, bizarerii, excentricitati
- travestitism - cisvestitism

 Privirea
 Mimica fetei
 Hipermimie, hipomimie, amimie
 Paramimii -experii mimice neconcordante cu starile afective-
parakinezii
 Ecomimia
 Manierisme -pervertire actiuni comportamentale si gesturi simple
 Bizarerii –pierderea trasaturilor logice si inteligibile ale gesturilor
 Stereotipii –repetarea uneia si aceleiasi manifestari
 De atitudine
 De miscare
Semiologia constiintei
 Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma
de reflectare a realitatii obiective.
 Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale
in stare de functionare optima
 Plan psihologic: procesul de reflectare a
propriului eu si a lumii inconjuratoare
 STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat
capacitatea si claritatea reflectarii, cat si
intelegerea realitatii obiective in momentul
respectiv.
Tulburari cantitative

 St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale,


dificultati asociative, pierderea supletei si
mobilitatii ideative, dificultatea de a-si
preciza si formula ideile.
 St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din
realitate, atitudine de perplexitate
 St. torpoare: usoara dezorientare,
hipokinezie, scaderea tonusului afectivo-
volitional
Tulburari cantitative

 St. obnubilare: coborarea tonusului


functional al intregului psihism
 St. stupor: confuzie si activitatea
psihomotorie pare suspendata
 st. sopor: somnolenta accentuata
 St. coma: pierdere completa a constiintei
Tulburari calitative

 Tip delirant
 St. oneiroida: visul in gandirea vigila
 St. amentiva: dezorientare totalaa,
incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie
 St. crepusculara: profunda alterare a
reflectarii senzoriale cu pastrarea
automatismelor motorii care da un aspect
ordonat actelor comportamentaale