Pașoptismul Ceucă Andreea

Literatura pașoptistă
 Cuprins

 Pașoptismul
 Promotori ai pașoptismului
 Proza în perioada pașoptistă
 Poezia în perioada pașoptistă
 Dacia Literară
Pașoptismul
 Paşoptismul este o ideologie literară care are la bază dorința deschiderii spre
Occident, lupta pentru impunerea unui specific național și a unei conștiințe
patriotice.
Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii
naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848.
Numele este format din „pașopt” (= patruzeci și opt) și sufixul „-ism”.
Pe plan cultural-literar, apar în această perioadă primele şcoli: primare, de
fete, normale, superioare, conservatoare. Deasemenea, se deschid şi primele
teatre (Teatru Naţional din Iaşi condus de Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri
şi Costache Negruzzi).
Tot atunci apar și primele ziare: „Curierul românesc” la Bucureşti – I. Heliade-
Rădulescu, „Albina românească” la Iaşi – Gh. Asachi și „Gazeta de Transilvania” la
Braşov – Gh. Bariţiu.
 Una din caracteristicile paşoptismului este combaterea imitaţiei şi a
traducerilor mediocre, literatura fiind reprezentată predominant atunci de
traduceri lipsite de originalitate şi din opere anodine, Mihail Kogălniceanu
conştientizând pericolul care ameninţa literatura română: „darul imitaţiei e o
manie primejdioasă la noi... omoară duhul naţional.”
Un alt aspect urmărit de această mişcare este înlăturarea provincialismului
prin unirea în paginile revistelor a tuturor scriitorilor indiferent de zonă.
Scriitorii paşoptişti au fost inspiraţi din istoria, tradiţiile şi obiceiurile
poporului, trecutul în luptă, frumuseţile patriei, folclorul românesc, astfel
remarcându-se un puternic sentiment patriotic.
Promotori ai
pașoptismului
 Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi – d. 20 iunie
1891, Paris), a fost om politic, istoric, scriitor, jurnalist, diplomat,
membru fondator al Societăţii Academice Române şi preşedinte al
Academiei Române.
Împreună cu Alexandru Ioan Cuza au întocmit împreună un
plan amplu de reforme și vor pune bazele constituirii statului
român modern.
În 1838, Kogălniceanu revenind la Iaşi, este numit de Sturdza
căpitan-aghiotant al domnitorului din 1840. După aproape zece ani,
până la izbucnirea Revoluţiei de la 1848, Kogălniceanu desfăşoară o
bogată activitate cultural-ştiinţifică. Este, pe rând, scriitor, editând
6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldovei, patron de tipografie,
istoric, traducător și, cel mai important, publicist.
Opere literare: „Iluzii pierdute. Un întâi amor.”, „Tainele inimii”,
„Trii zile din istoria Moldaviei”, „Ștefan cel mare arhitect”.
 Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău - d. 22 august 1890,
Mirceşti, judeţul Iaşi), a fost un poet şi dramaturg român, membru
fondator al Academiei Române, om politic și diplomat.
Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în
evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă.
Lui Alecsandri i-a fost oferit tronul Moldovei, însă acesta l-a
refuzat pentru a facilita calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul
unui domn mai puţin criticat de politica vremii.
Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui
Alexandru Ioan Cuza, acesta a făcut cunoscută cauza unionistă a
românilor în Occident.
Opere literare: „Chirița în provincie”, „Istoria unui galbăn”,
„Baltă-albă”, „Călătorie în Africa”, „Chirița în voiagiu”, „Chirița în
Balon”.
 Nicolae Bălcescu
Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, Bucureşti - d. 29 noiembrie
1852, Palermo, Italia), a fost un istoric, scriitor, om politic și lider al
mişcării revoluţionare de la 1848 în Ţara Românească.
De asemenea exponent al generaţiei paşoptiste, Bălcescu s-a
numărat printre fondatorii societăţii secrete „Frăţia” (1843) şi
„Societății studenţilor români” (1845) de la Paris, prin intermediul
cărora a promovat ideile liberale moderne de organizare a statului.
În 1848, acesta publică „Despre împroprietărirea țăranilor” și
„Drepturile românilor către Înalta Poartă” în revista „Poporul
suveran”, condusă de Dimitrie Bolintineanu.
Opere literare: „Românii supt Mihai-Voevod Viteazul”,
„Mersul revoluţiei în istoria românilor”, „Mişcarea românilor
din Ardeal la 1848”.
Proza în perioada
pașoptistă
 Rolul de îndrumător cultural şi literar pe care l-a avut Ion Heliade-Rădulescu, în
Muntenia şi Mihail Kogălniceanu, în Moldova, a avut o importanţă majoră în
modernizarea literaturii noastre în perioada paşoptistă.
În spiritul impus de Dacia Literară, unii scriitori se îndreaptă spre partea istorică:
„Românii supt Mihai Voevod-Viteazul” (N. Bălcescu), despre care G. Călinescu
afirmă că este „descrierea religios înspăimântată a unei Românii de o măreţie
sălbatică”
„Scrisori către Vasile Alecsandri” (I. Ghica)
„Tainele inimii” (M. Kogălniceanu)
„Cântarea României” și balada „Miorița” (A. Russo)
„Alexandru Lăpușneanu” (C. Negruzzi)
„Legende istorice” (D. Bolinteanu)
 Alți scriitori merg pe principiul „faptului trăit”:
„Negru pe alb” (C. Negruzzi)
„O plimbare la munți” (V. Alecsandri)
„Memorial de călătorie”
Nuvela istorică este abordată de: C. Negruzzi („Alexandru Lăpușneanul” și
„Sobieskii şi românii”), Gh. Asachi („Ruxandra doamnă”, „Valea albă”), M.
Kogălniceanul („Trii zile din istoria Moldaviei”), Al. Odobescu („Mihnea Vodă cel Rău
și Doamna Chiajna„) ș.a.m.d.
Vasile Alecsandri alege să prezinte și zona critică, ironică și plină de luciditate a
prozei, scriind depildă „Baltă albă” și „Istoria unui galbăn”, în care surpinde
dificultățile unei societăți în dezvoltare și transformare.
Poezia în perioada
pașoptistă
 Poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice, în unele opere îmbinându-se trăsături ale mai
multor specii.

Genul liric:
- pastelul: „Pasteluri” (V. Alecsandri)
- idila: „Rodica” (V. Alecsandri)
- elegia: „O fată tânără pe patul morții” (D. Bolintineanu)
- meditația: „Visul” (I.H. Rădulescu)
- oda și imnul: „Marșul oștirii române” (V. Cârlova) și „Deșteptarea României” (V. Alecsandri)
- satira şi epistola: „Duhului meu” (G. Alexandrescu)
 Genul epic:
- balada de inspirație folclorică: „Zburătorul” (I.H. Rădulescu)
- balada istorică: „Mircea și solii” (D. Bolintineanu)
- poemul: „Dan, căpitan de plai” (V. Alecsandri)
- legenda: „Legenda ciocârliei” (V. Alecsandri)
- fabula: „Fabule” (A. Doinici)
- snoava în versuri: „Povestea vorbei” (Anton Pann)
- epopeea: „Traianida” (D. Bolintineanu)
 Deșteptarea Românie
Vasile Alecsandri
-fragment-

" Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare,

N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalță pan-la ceruri din a lumii deșteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor? "
 Dacia Literară este prima revistă românească cu
program cultural, clar articulat, apărută în 30 ianuarie
1840 și redactată de Mihail Kogălniceanu.
În articolul progam, „Introducție”, Mihail
Kogălniceanu sintetizează în patru puncte idealurile
literare ale scriitorilor pașoptiști:
- crearea unei literaturi specifice naționale
- lupta pentru unitatea limbii
- dezvoltarea spiritului critic
 Concluzie
Așadar, în perioada pașoptistă apar primii noștri scriitori și apare prima revistă clar structurată.
Apare, de asemenea, ideea de originalitate în literatură, se dezvoltă în acelaşi timp şi spiritual
critic, exercitând, în acest fel, o influenţă concretă asupra fizionomiei culturii româneşti de la
mijlocul secolului XIX.
Din punct de vedere compoziţional, operele scriitorilor paşopstişti împletesc romantismul cu
clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat şi o mare varietate de specii literare:
ode, elegii, meditații, epistole etc.
 Bibliografie

 http://literatura-pasoptista.blogspot.com
 http://www.ebacalaureat.ro/c/pasoptismul/334
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Bălcescu
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihail_Kogălniceanu
 https://www.slideshare.net/vladbodareu/rolul-literaturii-in-perioada-
pasoptista-41924087
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_literară