MODIFICAREA POLUANŢILOR

ÎN ATMOSFERĂ

MODIFICĂRI MODIFICĂRI
FIZICE determinate de: CHIMICE

Factori topografici: Generarea unor

Factorii meteorologici: Autopurificare
poluanţi mai agresivi

Mişcarea aerului Forme de relief

precipitaţii construcţii

Temperatura aerului vegetaţie

Natura materialului care

Turbulenţa aerului
acoperă suprafaţa solului

nori

Umiditatea atmosferei

Fenomene
macrometeorologice

1
 Influenţa vegetaţiei asupra deplasării norului poluant

• Vegetaţia joacă rol de obstacol.

20 H

• Căderea frunzelor creşte posibilitatea de deplasare a poluantului.

• Plantele mici (iarba) retin poluanţii prin:
– modificarea forţelor dinamice a aerului în raport cu solul
– crearea de vârtejuri între plante
– aderarea poluantului pe frunze

2
 MODIFICAREA POLUANŢILOR
ÎN ATMOSFERĂ

MODIFICĂRI MODIFICĂRI
FIZICE determinate de: CHIMICE

Factori topografici: Generarea unor

Factorii meteorologici: Autopurificare
poluanţi mai agresivi

Mişcarea aerului Forme de relief

precipitaţii construcţii

Temperatura aerului vegetaţie

Natura materialului care

Turbulenţa aerului
acoperă suprafaţa solului

nori

Umiditatea atmosferei

Fenomene
macrometeorologice

3
 Natura materialului care acoperă solul

• Rocile, materialul vegetal, apa, au:

– capacităţi calorice diferite
– Putere radiantă diferită
– Capacitate diferită de eliminare a apei

• Se produc variaţii de temperatură şi umiditate

care influenţează deplasarea poluanţilor

4
 Controlul poluării
• Reprezintă etapa principală în prevenirea şi combaterea
poluării
• MOMENTELE CONTROLULUI POLUĂRII
• 1-Începerea controlului poluării:

Alegerea amplasării unui Alegerea tehnologiei

obiectiv industrial de fabricaţie
?

Înzestrarea cu echipament de

-control -epurare -evacuare

a poluanţilor

5
 Alegerea amplasării unui obiectiv industrial
se bazează pe:

Antecalculul de evaluare I.Reproducerea situaţiilor

al concentraţiei de noxe Verificare prezumtive la scară redusă
(în laborator)
(1/10-1/100)
Evaluarea existenţei Alţi parametri
tipului şi cantităţii necesari
de poluant
Tunele Machete
aerodinamice
Bilanţ ? Debitele de poluanţi
de mediu evacuate la gura
coşului ?
Bilanţ ?
II.Tuburi de dimensiuni
tehnologic Parametrii mari care simulează
meteorologici coşurile

6
 REALIZAREA BILANTURILOR TEHNOLOGICE SI DE MEDIU

• Bilanţul tehnologic de mediu este o reunire a bilanţului de materiale şi a celui

energentic al unui proces de producţie.
• Cu ajutorul lor se analizează atât procesele de transformare a materiilor prime şi
materialelor utilizate în proces cât şi transformarea energiei aferente, în scopul
identificării şi monitorizării tipurilor şi cantităţii de emisii poluante şi de produse
secundare.
• Bilanţurile energetice şi de materiale sunt o aplicaţie a legii conservării materiei
(masă şi energie) şi poate fi scrisă sub forma generală:
n m

I
i 1
n   Em
j 1

• Bilanţurile de mediu pot fi utilizate în scopul realizării macroanalizei, respectiv

microanalizei procesului supus studiului.
• Prin macroanaliză se determină efectele ecologice globale produse in sistemul
analizat.
• Prin microanaliză se cercetează comportarea în exploatare a fiecărei instalaţii
din punct de vedere al emisiilor poluante.

7
• Exemplu de BILANŢ TEHNOLOGIC Diagramă de flux caracteristică procesului de elaborare a oţelului în
oţelării cu convertizoare, metalurgie secundară şi turnare continuă [Avram Nicolae si colab., 2001]

8
»

Diagramă de flux pentru laminarea la

cald [Avram Nicolae si colab., 2001]

9
 Exemplu de BILANŢ DE MEDIU
?

SP REC ECO

u-util Re-recuperare (în afara

ENE-energie pd-pierdut definitiv circuitului de producţie )
ECO-sistem de
M-material R-destinaţie utilă SP -sistem productiv ecologizare
prin reciclare REC- circuit de recuperare
10
Materialele şi energia pierdute definitiv devin obiectul studiului
de impact asupra mediului.

• Tabel de bilanţ pentru etapa de producţie (SP) (1)

Intrări primare
în sistemul de
Ieşiri din SP (E1)
producţie (SP)
I1- I1-M Total ENE M
ENE TOTAL (E1)
I1-T

ENEu ENEp Mu Mp
E1u E1p

ENEp ENEp Mpd-1 Mp-ECO E1p-d E1p-ECO

d1 ECO

1 a 2 b e
4 5 d
11
 Tabel de bilanţ pentru etapa de ecologizare (ECO)(2)

Intrări Ieşiri din ECO (E2)

în
ECO
(I2)
ECO-ENE ECO-M ECO-Total
I 2  E1 pECO (E2)

ENER ENEpd2 MR Mpd2 E2-ECO-R E2pd2

6 7 f g

12
 Tabel de bilanţ pentru etapa de reciclare (R) (3)

Intrări în REC Ieşiri din REC (E3)

(I3 )
REC-ENE REC-M REC-Total (E3)
ENER-SP ENERe MR-SP MRe E3-R-SP E3 Re
I 3  E 2 ECO  R
8 9 h i

Tabel pentru intrări secundare (I4) Datele necesare completării tabelelor de

bilanţ se pot obţine prin:
Intrări secundare măsurări de parametri care intervin în
calculul componentelor;
(reciclate) în SP (I4) date statistice de exploatare curentă;
calcule teoretice bazate pe relaţii
I 4  E 3 R  SP analitice.

13
• Datele tehnice prezentate în tabelul de bilanţ nu pot furniza
informaţii suficiente referitoare la impactul emisiilor specifice
asupra mediului.

• aceste date trebuie convertite în date de mediu, prin

intermediul unor indicatori specifici numiţi factori de
echivalenţă.

14
 Echivalenţa între factorii poluanţi şi impactul asupra
mediului
Nr.crt Date de mediu Factorul de echivalenţă pentru diferite emisii
.

1 Încălzire globală -efectul unui kg de CO2

2 Oxidare fotochimică - efectul unui kg de C2H4 sau al unui kg de particule în

3 Toxicitate umană
4 Ecotoxicitate
5 Epuizare resurse de materii prime
naturale
6 Epuizare resurse energetice
7 Ploi acide
suspensie
-greutatea corporală expusă la un kg de poluant toxic,
până la o limită toxicologic acceptată
-cantitatea de factori de mediu (aer, apă, sol), care
poate fi poluat până la o anumită limită de un kg de
substanţă poluantă
-valoarea cantităţii globale estimate de resurse
naturale
- valoarea cantităţii globale estimate de energie
exprimate în MJ/kg sau MJ/m3
-efectul unui kg de SO2

8 Eutrofizare -efectul unui kg de PO43- (ioni fosfat)

9 Distrugere strat ozon -efectul unui kg de cloro-fluorocarbon (CFC-11)

15
Reprezentarea grafică a bilanţului de mediu
(diagramele de tip Sankey )

16
• 2-Continuarea controlului poluării
• În toate etapele de funcţionare a sursei

Bilanţ real Evaluarea riscului

de mediu

Identificare şi Necesitatea aplicării

măsurarea măsurilor de combatere
substanţelor ieşite a poluării
din procesul
de producţie
Evaluarea
gradului de epurare
verificarea necesar
eficienţei
mijloacelor
de epurare

17
 Locul de control al poluării

La sursă:
În teritoriul unde ajung
în trepte sau
şi acţionează poluanţii
puncte de emisie

ROLUL controlului poluării:

Eficientizarea
Minimizarea poluării metodelor de
protecţie Costului social
Aprecierea costului
de protecţie a mediului
prin prisma:
Dezvoltării durabile

18
 PROCEDEEE FUNDAMENTALE UTILIZATE PENTRU EVITAREA
EMISIILOR POLUANTE ÎN ATMOSFERĂ

 Diminuarea emisiilor nocive la sursă, prin utilizarea unor

tehnologii raţionale;
 Înlocuirea materiilor prime
 înlocuirea procedeelor tehnice
 perfecţionarea sau schimbarea tehnologiilor actuale;

 Diluarea emanaţiilor prin coşuri de evacuare foarte înalte;

 Împrăştierea surselor de emanaţie.

19
 Depoluarea atmosferei-generalităţi
• Informaţii necesare pentru selectarea metodelor optime de
protecţie a atmosferei:

 cunoaşterea tehnologiei instalaţiei poluatoare (SURSA?)

 cunoaşterea naturii fizice şi chimice a agenţilor nocivi emanaţi (DE CINE PROTEJEZI?)
rezultă din bilanţul tehnic
 Cunoaşterea modului de acţiune a poluantului asupra mediului d.p.d.v. sanitar şi
economic (PE CINE PROTEJEZI ?)
 Cunoaşterea gradului de nocivitate (CÂT PROTEJEZI ?)
 Cunoaşterea situaţiei topografice şi meteorologice a terenului
DISPERSIA POLUANTULUI – unde ajunge?
- care e concentratia lui?
 Cunoaşterea calculului înălţimii optime a coşurilor de evacuare
 Aprecierea posibilităţilor de introducere in circuitul tehnologic a instalaţiilor de
recuperare a unor potenţiali poluanţi
 Cunoaşterea gradului de automatizare a instalaţiei poluatoare.

20
 Mecanismul de dispersie a poluanţilor şi factorii care-l
influenţează
• Se cercetează din 3 puncte de vedere:

1- pentru a determina 3- pentru a calcula înălţimea

concentraţiile de poluant optimă a coşului de evacuare în
emise de o sursă existentă în cazul proiectării unei noi
vederea introducerii unor intreprinderi
sisteme de reducere a poluării
(de ex. filtre)

2- pentru a determina
locul unde concentraţia
poluantului este maxima

21
 Dispersia poluanţilor în atmosferă
Coeficientul de corecţie a vitezei
aerului funcţie de înălţime
Poluantul este purtat de aerul în care se emană.

H (m) φ
mişcările aerului determină modificarea deplasării
poluantului. 10 1,00
20 1,15
-C se calculează pentru suprafaţa solului situată în direcţia
vitezei medii a vântului (pe axa fluxului de agent purtător) 40 1,30
-viteza aerului purtător (v), conform datelor climaterice, se 60 1,40
consideră la 10 m de la sol (m/s) şi are valori medii de: 4-6
m/s 80 1,46
100 1,50
Dacă poluantul este emis la înălţimi mai mari, se face 120 1,54
corecţia de viteză a aerului purtător conform relaţiei:
140 1,57
ve  v. 160 1,69
• Ve –viteza aerului la înălţimea sursei de emisie (m/s) 180 1,63
• φ – coeficient experimental, tabelat, corelat cu înălţimea 200 1,65
sursei
22
 -Viteza de deplasare a aerului variază în cursul unei zile, funcţie de viteza vântului diurn
-Suprafaţa solului determină frînarea aerului
pentru calculul penetrării poluantului în perimetrele vecine sursei
de emanaţie se pot utiliza valori medii ale vitezei aerului la diferite înălţimi

Factorii de corecţie pentru calculul vitezei medii a aerului la diferite

înălţimi, funcţie de suprafaţa pe care se deplasează (stabiliţi
experimental)
Natura Înălţimea (m)
supra-
feţei 2 20 30 40 50 60 70 80 100 120

Plană 0,666 1,10 1,25 1,32 1,38 1,43 1,48 1,51 1,58 1,64

Deasu- - 1,20 1,35 1,45 1,48 1,51 1,54 1,56 1,58 1,64
pra
clădiri-
lor
23
 • Deplasarea poluantului în fluxul de aer Valorile coeficientului s funcţie de calitatea solului
purtător
-în direcţia deplasării aerului Natura
suprafeţei
Înălţimea de
deasupra s
terenului
- transversal datorită curenţilor din solului

masa de aer (agitaţia atmosferei).

Plană, regulată Până la 2 m 0,027
Agitaţia atmosferei depinde de suprafaţa pe care
se deplasează Uşor Până la 2 m 0,0832
accidentată,
acoperită cu
vegetaţie
se introduce coeficientul s
Cu construcţii La nivelul 0,200
acoperişului

Distribuţia temperaturii în masa de aer Cu construcţii În limita a 3 m 0,10-0,12

înălţime a celei
influenţează curenţii interni mai apropiate
construcţii

Orice loc Sub 100 m 0,05

se introduce coeficientul m exceptând
regiunile
montane

Orice loc La suprafaţa 0,12

exceptând solului
regiunile
montane
24
Valorile coeficientului m: vara: maxim 2
iarna: minim1,7-1,8

• Distanţa relativă, x=
Distanţa de la sursă la
punctul de măsură
Înălţimea axei jetului

NOMOGRAMĂ: Variaţia fluxului de agent nociv funcţie de valorile

coeficienţilor s şi m

25
 Calculul concentraţiei de poluant
C (mg/m3)
• Caz I:
z
• agentul nociv se degajă la o înălţime de unde
difuzează liber în toate direcţiile;
• Diluţia iniţială este zero;
• La o distanţă x de sursa de poluare,cu un
Fx
decalaj z pe verticală şi y pe laterală;
Concentraţia medie (Cm) a poluantului în flux
y
este:
Cm=Q/Lx
Unde: Q –cantitatea de agent nociv emisă (mg/s)
Lx=v.F =consumul de aer în secţiunea fluxului de
agent nociv, la distanţa x în raport cu punctul de emisie
0 x
F- suprafaţa secţiunii transversale a fluxului de
agent nociv (m2)

26
• Considerând că:
• Dispersia agenţilor nocivi este supusă legii erorilor accidentale

mpQ  m 2p z 2
Cm  e
 .s.v
Unde: mp- coeficientul de măsură al preciziei
e exprimat în funcţie de s
şi m
Q = cantitatea de agent nociv emisă (mg/s)

1
mp 
s.x 0.5.m

Q z2
Cm  e s 2 m
x

 .s.v e .x 0..5 m

27
 Formule empirice de calcul a concentraţiei de poluant
emis în condiţii date
Condiţii Nume C (mg/m3)
formulă
-conc. max. de aer viciat într-un punct fix, Lowary
2Q1  am 
pentru o perioadă de 1 oră
C max .   
(Q1-cantitatea de substanţe nocive răspândită în
unitatea de timp (m3 /s), am-frecvenţa direcţiei vântului e. .m 2p  ve 
predominant intr-o oră)

-Conc. max. la suprafaţa solului, în - Cmax.= H.Scσ

direcţia vântului dominant, pe o perioadă σ- deviaţia standard a
de 1 oră, la o distanţă dată, când direcţiei vântului în timp de
înălţimea sursei este de aprox. 100 m şi 10-15 min.
schimbarea direcţiei vântului este mai
mare de 10-150
mp
-pt. evaluarea concentraţiei medii anuale E.S. Pearson Q.a 
(Q-cantitatea de substanţe nocive răspândită în şi C.H. Cm  2
.e p. x
unitatea de timp (mg/s), a-Fracţia din an în care direcţia
vântului se schimbă din interior într-un arc de cerc, p-
Bosanquet p.v e .x
coeficient variant: 0,02 pt. aer puţin agitat şi 0,15 pentru
aer agitat violent)
28
 CAZ II:Emisia poluanţilor pe coşul de evacuare
Gazul emis pe coş are o energie cinetică dată de tirajul coşului şi de
temperatura ridicată a gazelor

-La ieşirea pe coş emanaţia se înclină datorită:

-scăderii temperaturii gazului ca urmare a amestecării cu aerul
exterior scade viteza gazului
-densităţii gazului emanat
Raza de curbură depinde de:
- diferenţa intre densitatea gazului emis şi a aerului
-masa iniţială a jetului
-turbulenţa aerului

-Înalţimea emanaţiei de la baza coşului se calculează ca suma a

înălţimii coşului (h c ) şi a înălţimii h (de la gura coşului până la
jumătatea grosimii fluxului= înălţimea jetului)

H  hc  h

29
 CURBELE DE CONCENTRAŢIE DIN EMISIA UNUI COŞ
DETERMINAREA DISTANŢEI LA CARE CONCENTRAŢIA DE POLUANT ESTE
MAXIMĂ
C1>C5
-progresia concentraţiilor
este mai marcantă la începutul
fluxului şi mai mică la sfârşitul lui

30
Coordonatele existenţei unui gaz poluant la suprafaţa solului.

2Q1 x= distanţa limită la care

x poate fi gasit un poluant în
 .s .C
2
concentraţie C

y= lărgimea zonei
corspunzătoare concentraţiei C
 2Q m
 m
y  1,52.s.  lg 2  lg C .x s
1 Q1=cantitatea de poluant
  .s v  răspândită în unitatea de timp (m3/s)
 e 

31
• Înălţimea jetului (h) este importantă pentru diminuarea poluării la sol (Cmax.) (îndepărtează sursa de sol)

Parametrii jetului (Q1, t0, vg)

hjet = f
Parametrii meteo (ve)

Parametrii constructivi ai coşului (dc, hc)

Pentru calculul concentraţiei maxime de poluant obţinute la o distanţă x de sursă se utilizeză relaţia lui
SUTTON
»
2Q1   x 
Cmax . ( x) 
e. .ve H 2   y 

• Q1 -cantitatea de substanţe nocive răspândite pe unitatea de timp (m3/s)

• e -baza logaritmilor naturali (2,71)
• ve-viteza aerului la înălţimea sursei de emanaţie (m/s)
• H –înălţimea sursei(m) H=hc+h h ?
• σz, σy =coeficienţii de difuzie verticală pt. direcţia perpendiculară a vântului (grade).
• Empiric: σz=0.12; σy=0.21 la suprafaţa solului
– σz=0.07 ; σy=0.07 la 100m

32
 Determinarea înălţimii jetului de la gura coşului
• -dacă se impune Cm (sub CMA) la o
anumită distanţă, x, se poate calcula
înălţimea minimă a coşului conform
dependenţei:
• hc, min.=f (Q1,h,Cm)
• Înălţimea jetului de la gura coşului, h, se
poate
calcula conform formulei:
0.63
 vg 
h  4.2.d c   0.7 

 ve 
determina grafic utilizând
NOMOGRAMA corespunzătoare
– h=f (vg, ve, dc)

Viteza gazului diam. coşului

Vg (m/s)

33
Formulele care au condus la realizarea nomogramei anterioare:

0.63
 vg 
h  4.2.d c   0.7 
 ve 
1/ 4
v g .d c 65 3 / 2  t 0  t a 
hc  1,5  d c  
ve ve  t0 

supraînălţarea efectul
dinamic, hD
efectul termic, ht
fluxului de evacuare

34
 Nomograma pentru determinarea supraînălţării jetului de
poluant (pentru o valoare ve=10 m/s)
Dacă viteza vâtului
este diferită de
10 m/s, atunci
valorile deduse
din nomogramă
se amplifică cu
10/ve

Vg Vg
(m/s)
(m/s)

35
Exemplu (problemă)
• Determinaţi supraînălţarea unui
jet
• de poluant gazos, dacă se
cunosc:
• vg= 15 m/s
• d c= 4 m
• (t0-ta)= 200 K
• Ve= 10 m/s

• Comentariu:
• se utilizează nomograma
• h-vg-t- dc

Vg Vg
• Rezultat (m/s)
(m/s)
• Δhc= 50 m

36
 Vaiantă problemă anterioară
• Datele problemei se menţin:

Determinaţi supraînălţarea unui jet de poluant gazos, dacă se cunosc:

vg= 15 m/s
dc= 4 m
(t0-ta)= 200 K
• Se modifică viteza vântului:
– Ve= 8 m/s

• REZOLVARE:
• Δhc= 50 m, obţinut din nomogramă, se amplifică cu termenul: 10/ve
• Deci: Δhc’ = 50.10/8 = 50.1,25 = 62,5 m

• CONCLUZII:
• Cu scăderea vitezei vâtului, supraînălţarea creşte, rezultă că poluarea la sol se
îndepărtează de sursă şi scade în valoare

37
 Problemă 3- Interpolarea distanţei relative
pe nomogramă
• Determinaţi concentraţia limită a gazelor
poluante la o distanţă de 2000 m de la baza unei
surse poluante.
• Se cunosc:
• Cantitatea de gaze emise în atmosferă:
• (Q) = 100 kg/h
• Înălţimea jetului emis H= 50 m
• Viteza aerului ve= 5 m/s
• Terenul are construcţii rare ?
• Emanaţia se produce vara. ?
•Rezolvare

1-Transpunerea informaţiilor în valori:

Terenul are construcţii rare

S=0,1
Emanaţia se produce vara.
4- Rezultă concentraţia poluantului:
m=2 C= 0,25 mg/m3
2-Calcul
distanţei 2000
x  40
relative: 50 38
 Tabelele valorilor s si m
Natura Înălţimea de
suprafeţei deasupra s
terenului solului Valorile coeficientului m:

Plană, regulată Până la 2 m 0,027 vara: maxim 2

iarna: minim1,7-1,8
Uşor Până la 2 m 0,0832
accidentată,
acoperită cu
vegetaţie

Cu construcţii La nivelul 0,200

acoperişului
Cu construcţii În limita a 3 m 0,10-0,12
înălţime a celei
mai apropiate
construcţii

Orice loc Sub 100 m 0,05

exceptând
regiunile
montane

Orice loc La suprafaţa 0,12

exceptând solului
regiunile
montane
39
 Calculul concentraţiei reale a poluantului
• 5- Se ţine cont de –debitul de poluant
» - înălţimea coşului

• -Se aplică formula:

25.Q 25.100
C  C nomograma .  0, 25 .  0. 05 mg / m 3

ve H 2 5.50 2

• Aceeaşi problemă pentru condiţii de iarnă (m=1,75)

– Se calculează distanţa relativă (40 m)
– Se interpolează pe nomogramă

40
 C = 1,3 mg/ m3

25Q 25.100
C real  C nomograma . 2
 1,3. 2
 0,26mg / m 3
v e .H 5.50

CONCLUZII

Cvara= 0,05 mg/m3

Ciarna= 0,26 mg/m3

Iarna gradul de poluare al atmosferei

este mai mare
( de 5,2 ori mai mare)

41