Calculul înălţimii coşului

-Dacă se impune concentraţia maximă pe care o dorim într-un punct pe sol (de obicei
sub CMA), se poate calcula înălţimea coşului, dacă se cunosc:
 condiţiile atmosferice (ve)
 Debitul de gaz (kg/h)
 Viteza gazului la ieşirea din coş (m/s)
 Diametrul coşului (m) Cantitatea de gaz emisă (kg/h)
• Se foloseşte formula empirică:
Q
H 
Înălţimea emanaţiei 8,5.v e .C max . Concentraţia impusă

• H=hc+h jet se determină din nomogramă

• hc= H-hjet

1
Determinarea înălţimii jetului la gura coşului

2
Nomograma - simplificarea determinării înălţimii optime a coşului

3
 Dispersia impurităţilor la suprafaţa solului

• -se supune aceloraşi legi ca şi dispersia poluanţilor în zonele

înalte ale atmosferei.
• Sunt necesare CORECŢII datorate:
– Frecării gazelor emise cu solul
– Formării TURBIOANELOR atmosferice datorită:
• Neregularităţilor solului (care acţionează ca obstacole)
• Pantelor cu unghi >150
• Clădirilor izolate şi înguste
• Clădirilor cu acoperişuri cu unghiuri <450

4
Reprezentarea schematică a influenţei clădirilor
izolate şi a unghiului acoperişurilor

5
 Factorii care influenţeză ridicarea jeturilor de aer care se
deplasează printre clădiri

• Înălţimea clădirilor (Hc) expuse vântului

• Se corelează cu înălţimea zonei turbionare (Δh) create după relaţia:

h  1,1. H c
• Datorită mişcării turbionare, poluantul se diluează, ajungând la
concentraţia C0, care se determină după relaţia empirică:
2.Q
C0 
H c 2.H c  B 
– B= lăţimea clădirii pe direcţia perpendiculară pe direcţia vântului
• Lăţimea clădirilor (B) expuse vântului
• Caz defavorabil: m= valoare mică (iarna) diluarea fluxului
se micşorează iar poluantul îşi menţine concentraţia crescută
pe o distanţă mare.

6
Formule empirice propuse pentru calculul concentraţiei maxime a poluantului în atmosferă şi a
supraînălţării jetului emis

7
 Rezovare
Problemă Pentru calcularea gradului de
• Determinaţi gradul necesar epurare necesar, trebuie cunoscută
de epurare a gazelor evacuate concentraţia de poluant emisă în condiţiile
pe 2 coşuri apropiate ale unei problemei şi CMA, pentru comparaţie.
fabrici, care conţin SO2.
• Se cunosc: În tabele se gaseşte valoarea
– hc= 120 m CMA pentru SO2 = 0,5 mg/m3
– dc= 4,50 m
Pentru calculul concentraţiei maxime
– M = 4,49 kg/s
emise se poate folosi formula (3) din tabelul
– Q = 1 650 000 m3/h
de formule empirice anterior:
– Temperatura de ieşire a
gazelor la gura coşului ta =
140 0C 235.M
C max . 
După epurarea de sulf, gazele a 3 .v.H 2
sunt deversate în atmosferă
la o temperatură de 30 0C Unde: a3 = 2,5 - 6 şi reprezintă un coeficient
şi la o înălţime de 90 m, la viteză de corecţie pentru poluarea datorată
mică. prafului din atmosferă
M = cantitatea de agent nociv degajată
(kg/s)
•Dacă nu se specifică, viteza aerului la sol v, se
consideră 5 m/s
8
•Nu se cunoaşte H (înălţimea jetului emis)
• Calculul înălţimii jetului emis:
• H = hc + h

?
Se calculează cu formula empirică din tabelul anterior
1,9.d c .v g
h
 .v
Unde: vg este viteza gazului la înălţimea coşului
Vg NU se cunoaşte se calculează ţinând cont de
formula debitului de gaz şi de variaţia de temperatură:

Qt 0  t o C  1650000 (273  140)

vg  2
 2
 22m / s
t 0 .3600 .2.0785 .d c 273.3600 .2.0785 .4,5
φ= coeficientul de corecţie pentru viteza vântului la
înălţimea coşului (se găseşte în tabelul de variaţie a lui v=f(h))

1,90.4,50.22
h  24,40m H= 120 + 24,4= 144,4 m
1,54.5
9
 Pentru calculul gradului de epurare realizat
se determină Cmax. după trepta de absorbţie:
• Se poate calcula Cmax.a SO2 235.M
C max . 
235.M v.H 2
C max . 
a 3 .v.H 2 Obs.: a3 lipseşte pentru ca prin absorbţie în
• În care: M=4,49 kg/s mediu apos, gazul se desprăfuieşte
• V=5 m/s (se consideră la sol) H= 90 m
235.4490
• H = 144,4 m C max .  2
 26mg / m 3
5.90

Concentraţia maximă a SO2 în atmosfera

• Cmax.= 4,10 mg/m3
în care există praf, după depoluare va fi:
26/a3= 26/2,5 mg/m3
• Necesitatea epurării gazelor
emise
gradul de epurare a fost:
(26  0,5).2,5
  100.  95%
26

10
 DISPERSIA PARTICULELOR DE PRAF
ÎN ATMOSFERĂ

• Praful este alcătit din particulele solide emanate în atmosferă de o sursă de

poluare.
Dimensiune
• Particulele de praf se caracterizează prin: Formă

Densitate

• Atât dimensiunea cât şi densitatea particulelor de praf sunt mai mari decât a
poluanţilor gazoşi

– Particulele de praf se depun cu o viteză de depunere sau cădere (vd) mai mare
decât a poluanţilor gazoşi
– Depunerea NU urmează o traiectorie orizontală (ca poluanţii gazoşi) ci
traiectorii liniare descendente cu pante diferite în funcţie de vd

11
 ve
tg 1 
v d  wz

ve
tg 2 
vd  wz

   2  1

vd = viteza de depunere
a particluei de praf
wz= viteza fluxului portant
• Reprezentarea schematică a forţelor care transversal
acţionează asupra unei particule în cădere

12
 Factorii care influenţează depunerea particulelor de
praf
• Distanţa la până la care se depun particulele de praf se calculează cu relaţia:

H
x p  ve
v d  wz
• Suma de la numitor este suma vectorială a vitezei de depunere a particulei
datorată greutăţii sale şi forţa portantă a vântului în direcţie verticală

• În aer liniştit, wz se poate neglija, iar relaţia anterioară devine:

H
x p  ve
vd

13
• Distanţa la care se depun
particulele de praf faţă de
sursă:
– Creşte cu creşterea înălţimii
emisiei (H) H
– Creşte cu creşterea vitezei x p  ve
aerului purtător pe direcţia
predominantă (ve) v d  wz
– Scade cu creşterea densităţii
particulelor
– Scade cu creşterea vitezei
gazului portant pe direcţia ?
transversală (wz)
– wz creşte datorită formării
turbioanelor la suprafaţa
solului (datorate asperităţilor
solului şi diferenţelor de
temperatură de la sol)

14
 Viteza de depunere a particulelor (vd ) în aer liniştit
(corelare experimentală)

Densita
tea Diametrul particulelor (μ)
prafului
5.000 1.000 500 250 100 50 10 5 1

1,00 8,90 4,00 2,82 1,33 0,30 0,075 0,0030 0,00075 0,00003

1,50 10,10 4,90 3,45 1,75 0,45 0,110 0,0045 0,00110 0,00005

2,00 12,60 5,70 4,00 2,17 0,60 0,150 0,0060 0,00150 0,00007

3,00 15,40 7,00 4,90 3,02 0,90 0,225 0,0090 0,02250 0,00011

5,00 20,00 9,00 6,30 4,40 1,50 0,375 0,0150 0,03750 0,00017

8,00 23,00 10,40 7,35 5,20 2,40 0,450 0,0240 0,05000 0,00020

15
Concluzii:
• 1. -Se produce o separare a particulelor de praf depuse, după dimensiunea lor

16
• 2.- Prezenţa turbioanelor la suprafaţa solului, datorate asperităţii solului şi
diferenţelor de temperatură între sol şi păturile superioare ale atmosferei,
repartiţia concentraţiei maxime de praf este diferită:

wz>vd

Xmax. de depunere= (10….20).hc

17
 Proprietăţlle unor aerosoli mai importanţi

Tipul de dp (μ) Spectrul Viteza finală de sedimentare în

dispersie electromag- aer, la 200C şi p= 1 atm.
netic de (cm/s)
radiaţie (μ)

Picături de 5.000-500 VIS •într-o mişcare turbulentă, pentru

ploaie (curcubeu) particulele cu dp<1000 μ:
Vd=K1.p.dp
Brumă 500 -40 p= 0.02 pt.aer puţin agitat şi p=0,15
naturală pentru aer violent agitat
K1= constantă tabelată
Ceaţă 40 -1
naturală

18
 Proprietăţlle unor aerosoli mai importanţi
Praful
Tipul de dispersie dp (μ) Spectrul Viteza finală de
electromag-netic de sedimentare în aer,
• radiaţie (μ) la 200C şi p= 1 atm.
(cm/s)
Nisip de turnătorie 2000-30
Praf de calcar 800-30 I
N
Reziduu nisipos provenit 400-20 F Pt.: 100<dp < 1000μ
de la spălari
R
Carbon pulverizat 400-10 A Vd =K2.p2/3.dp
Minereuri de sulf 200-4 R
pulverizate pentru O
spălare Pt.: 1 <dp < 100 μ
Ş
Praf din deşeurile de 200-1 U
fondanţi Vd =K3.p.dp2
Ciment 150-10
420-0,7 μ
Praf de cenuşă 80-3 K2, K3= constante
Polen 60-20 tabelate funcţie de
Spori vegetali 30-10 forma particulelor
Bacterii 15-1

Praf de silice 10-0,5 19

 Proprietăţlle unor aerosoli mai importanţi
Vapori şi ceaţă chimică
Tipul de dispersie dp (μ) Spectrul electromag- Viteza finală de
netic de radiaţie (μ) sedimentare în aer, la
200C şi p= 1 atm.
(cm/s)

Vapori metalurgici 100-1 Pt.: 0,1<dp < 1 μ

Ceaţă de acid sulfuric 10-1  1,72l 

v c  v d 1  
V
concentrat
I
S  d p 
Ceaţă de anhidridă 3-0,5
sulfurică Unde : vc =viteza de
0,7 – 0,4 μ depunere a particulelor
Vapori alcalini 2-0,1 corectată cu corecţia
Cunningham
Vapori de clorură de 2-0,1 l = drumul liber al
amoniu particulelor gazoase (μ)
Pt. aer l = 0,1
Vapori de oxid de zinc 0,3-0,003

 0,172 
v c  v d 1  
 d p 
20
 Proprietăţlle unor aerosoli mai importanţi
Fum
Tipul de dispersie dp (μ) Spectrul electromag- Viteza finală de
netic de radiaţie (μ) sedimentare în aer, la
200C şi p= 1 atm.
(cm/s)
Fum de ulei 1-0,03 Pt.: dp >0,1 μ
Fum de răşini 1-0,01 Viteza mişcării browniene
V este mai mare decât viteza
I de sedimentare
Negru de fum 0,2-0,01 gravitaţională
S

Fum de ţigară 0,15-0,01

0,7 – 0,4 μ Ec. Einstein
Impurităţi normale în 1-0,01
t
atmosfera calmă
x  K4 
dp
unde x= deplasarea
medie (cm) a unei
particule sferice în
timpul t (s)

21
 Valorile constantelor K
(funcţie de forma particulelor)
Forma
particulelor K1 K2 K3 K4

Sferică 24,00 0,41 0,003 0,00068

Neregulată 16,00 0,26 0,002

22
 CONCLUZII GENERALE PRIVIND DISPERSIA
POLUANŢILOR ÎN ATMOSFERĂ
• 1-Pentru aprecierea posibilităţii de impurificare a atmosferei de la o sursă (prevenţie)

1-toate calculele trebuiesc efectuate pentru zilele cele mai DEFAVORABILE (ve mică sau nulă,
flux maxim de poluanţi)

În acest caz-
dacă coşul e destul de înalt,
poluanţii nu vor afecta zonele
joase,
locuite ale atmosferei.
trebuie ţinut cont de posibilitatea de
COAGULARE a particulelor din
atmosferă
Se determină hc
cel mai protectiv pentru zonă
numărul mare de
particule din norul
poluant (nr. Scăderea dp
partic/cm3 flux) Creşte vd
23
• 2- Pentru eliminarea formării zonelor poluate în apropierea clădirilor

» Trebuie evitată stagnarea aerului atmosferic prin:

» -asigurarea ventilaţiei străzilor, curţilor, pasajelor şi spaţiilor dintre
construcţii (prin proiectarea urbanistică optimă)

Construcţiile trebuiesc orientate

Curţile trebuie să aibă în direcţia vântului sau să
facă un unghi mic cu aceasta
minim două ieşiri

Spaţiile dintre clădiri

trebuie să depăşească lărgimea zonei
turbionare a primei construcţii
situate pe parcursul aerului poluat (de
3-4 ori înălţimea ei)

Zonele sanitare de protecţie

Trebuie să fie prevăzute cu
spaţii verzi
În zonele sanitare pot fi construite
clădiri în care oamenii lucrează
fără a locui ( depozite, anexe, birouri) 24