Ecosistemul unei ape curgătoare

Prof. Pop Aurel

 Ecosistemele acvatice se clasifică în ecosisteme de ape curgătoare
(pârâuri, râuri, fluvii) şi ecosisteme de ape stătătoare (lacuri, bălţi, mări
etc).
Ţara noastră are o bogată reţea de ape curgătoare, printre care şi un
important fluviu Dunărea.
Curentul şi viteza unei ape curgătoare sunt elementele principale care
determină fizionomia acestui ecosistem şi componenţa biocenozei.
 Ecosistemul unui râu
După poziţia lor geografică, râurile sunt: de munte, colinare şi de şes.
Cele mai multe râuri sunt însoţite de brâuri de pădure, cu specii
caracteristice zonei prin care curg.
Din amonte spre câmpie se întâlnesc conifere, fag, stejar în amestec cu
ulmi şi mesteceni, sălcii şi arini, care se ancorează bine în solurile umede şi
moi.
Din acest punct de vedere ecologic, cursul unui râu se împarte în zone
longitudinale, fiecare având specie caracteristică de peşte.
Apele curgătoare din ţara noastră aparţin uneia dintre cele două zone:
• zona superioară sau zona păstrăvului (zona de munte şi colinară)
• zona inferioară sau zona crapului (zona de şes)
Zona superioară
Caracteristici ale biotopului
– Substrat din bolovani şi pietriş (la râurile colinare apare şi nisip)
– Viteză mare de curgere a apei (5-6 m/s la râurile de munte şi mai
redusă la cele colinare)
– Apă limpede, bogată în oxygen, cu temperatură relative scăzută
– Frecvente cascade
– Nu se depune materie organică din cauza curentului puternic al apei.
Componente ale biocenozei
– Plante: alge verzi şi muşchi de apă bine fixaţi pe pietre
– Animale nevertebrate: melci, viermi, insecte tricoptere, crustacee
bine fixate de substrat
– Animale vertebrate: peşti (zglăvocul la malul apei, grindelul pe sub
pietre, păstrăvul, lostriţa, boişteanul în masa apei); pe unii peşti stau
prinşi cu ajutorul unor ventuze chişcarii- vertebrate inferioare; dintre
amfibieni frecvent apar broasca verde, tritonul, iar dintre păsări se
pot întâlni mierla şi codobatura. În râurile colinare, peştii caracteristici
sunt: mreana, molanul, bibanul.
Zona inferioară
Caracteristici ale biotopului:
– Substrat format din nisip şi mâl
– Albie largă
– Viteza apei mică, iar debitul mare
– Apă tulbure
– Cantitate redusă de oxigen în apă
– Temperatura apei ridicată vara şi
scăzută iarna (până la îngheţarea
apei)
– Depozite de material organic pe
fundul apei
Componente ale biocenozei:
–Plante: în masa apei, algele verzi microscopice formează
fitoplanctonul. Plantele superioare sunt lintiţa, iarba-broaştei etc.
–Animele nevertebrate: animalele microscopice din masa apei
formează zooplanctonul (protozoare, viermi, crustacee); în mâl sunt
viermi, scoici, melci, larve de insecte.
–Animale vertebrate: peşti (caracteristici sunt crapul, ştiuca, cleanul),
broaşte, şerpi, precum şi numeroase păsări (care de obicei cuibăressc
în luncile râurilor).
 Ecosistemul fluviului Dunărea
• Caracteristici ale biotopului:
– Albia propriu-zisă bine consolidată
– Adâncimea medie de 10 m
– Apă foarte tulbure
– Pe fundul apei este mult nisip şi mai ales, mâl
– Oscilaţii ale nivelului apei în funcţie de cantitatea de precipitaţii
• Componente ale biocenozei:
– Plante: fitoplancton bogat
– Animale nevertebrate: zooplankton dezvoltat, melci, scoici,
raci
– Animale vertebrate: peşti (crap, lin, plătică, roşioară, biban,
somn, ştiucă, scrumbie de Dunăre, cegă), şerpi de apă,
păsări (şoimul dunărean). Din Marea Neagră pătrund pentru
reproducere: morunul, păstruga, nisetrul.
 Ecosistemul unei ape stătătoare

Ecosistemul unui lac

Lacurile sunt, în general, întinderi adânci de apă în care, de multe ori,
lumina nu pătrunde în profunzime, fapt ce determină absenţa vegetaţiei în
zona de fund a lacului.
Biotopul unui lac este diferit în funcţie de altitudine, substrat, suprafaţă,
adâncime, compoziţia apei. Toţi aceşti factori condiţionează viaţa într-un lac,
determinând o floră şi faună caracteristice.
După zona geografică lacurile, la fel ca şi râurile, sunt: de munte,
colinare şi de câmpie.
De la mal şi până în centrul lacului se delimitează, în funcţie de
vegetaţie, mai multe zone.
• Caracterisitci ale biotopului:
– Temperatura variază în funcţie de zona geografică şi anotimp; de asemenea
se diferenţiează o pătură superioară a apei, unde temperature este variabilă
şi o pătură inferioară, unde temperature apei este constantă (+4oC)
– Lumina pătrunde în straturile superioare şi lipseşte în adâncime, datorită
ritmului zi/ noapte animalele din masa apei coboară ziua în adâncime şi
revin la suprafaţă în amurg
– Salinitatea diferă de la un bazin la altul (lacuri sărate, lacuri de apă dulce) şi
chiar în acelaşi bazin în funcţie de precipitaţii, evaporarea apei etc
– Transparenţa apei depinde de cantitatea de materii organice şi minerale
aflate în suspensie, lacurile de şes au transparenţa scăzută
– Concentraţia de oxigen variază: straturile de la suprafaţă sunt mai
oxigenate decât cele din profunzime, iar lacurile de munte mai oxigenate
decât cele de şes.
• Componente ale biocenozei:
– Zona stufului este reprezentată prin: plante: papură, trestie,
rogoz, stânjenei de baltă, săgeata-apei, aflate la marginea
lacului; animale nevertebrate: parameci, hidre, raci, melci,
lipitori, larve de insecte şi insecte (libelule, ţânţari); animale
vertebrate: broaşte, şerpi de apă, păsări (berze, raţe
sălbatice, stârci), şobolani de apă
 Zona plantelor plutitoare este reprezentată de plante fixate pe fundul
lacului şi care au Frunze plutitoare (nufăr alb, nufăr galben); în largul lacului
se găsesc plante plutitoare cum sunt lintiţa, cosorul, otrăţelul de baltă etc.
Împreună cu algele verzi, vara ele formează un covor verde la
suprafaţa apei; animale nevertebrate: crustacee (dafnii, ciclopi), păianjeni
de apă, insecte, melci, scoici; animale vertebrate: broaşte, şerpi, numeroşi
peşti care sunt şi în masa apei din zona plantelor submerse (crap, plătică,
biban, caras, ştiucă, şalău), păsări (lişiţe, raţe şi gâşte sălbatice), mamifere
(vidre în unele locuri).
– Zona plantelor submerse (cufundate în apă) este populată
de ciuma-apelor şi brădişor, care se pot desprinde şi pot fi
purtate de valuri şi curenţi.
– Zona de pe fundul apei este lipsită de plante, dar bogată în
bacterii, viermi, larve de insecte, melci, scoici şi unii peşti
(mai ales somn).
 Ecosistemul unei bălţi
Bălţile sunt întinderi de apă mai puţin adânci decât lacurile în care lumina
pătrunde până la fundul apei, unde vegetaţia se poate dezvolta.
Spre deosebire de ecosistemul unui lac, transparenţa şi oxigenarea apei
unei bălţi sunt mult mai reduse. Temperatura, în schimb, înregistrează la fel
ca în ecosistemul unui lac, diferenţe între cele două pături de apă: de
suprafaţă şi de profunzime.
 Componente ale biocenozei
Multe componente ale biocenozei unei bălţi se regăsesc în ecosistemul
unui lac, altele sunt caracteristice numai bălţii.
– La suprafaţa apei se pot vedea unele insecte (fugarul, buhaiul de
baltă), crustacee (dafnii şi ciclopi), iar în apă scoici, melci, mormoloci
de broască, cu cât apa este mai adâncă, cu atât sunt mai mulţi peşti
(crap, caras, roşioară, biban, şalău, somn)
 Vara apare des fenomenul de “înflorirea apelor” când plantele de la
suprafaţa apei se înmulţesc foarte mult, iar materia organică depusă pe
fundul apei este în cantitate mare şi necesită pentru descompunere mult
oxigen, consumul acestuia afectează organismele din apă, care pot muri
(fenomenul se numeşte eutrofizare).
Sfârşit