Sunteți pe pagina 1din 22

TOXICOLOGIE.

ANTIDOTISM
• Toxicologia-este știința al cărui obiect îl reprezintă cunoașterea toxicelor
(otrăvurilor), modul lor de acțiune asupra organismului și mijloacele de prevenire
și combatere a intoxicațiilor
• TOXICUL - este un compus chimic ori biologic strain, care patrunzind in organism,
dereglează procesele biochimice, conditionind tulburări periculoase de diversa
gravitate a funcţiilor fiziologice a organelor si sistemelor (de la uşoare - pina la
letale).
• Toxicologia clinica - este un compartiment al medicinii clinice, care studiază
legităţile interacţiunii organismului viu cu preparatele toxice: particularităţile
declanşării si evoluţiei clinice a procesului patologic (intoxicaţiei): elaborează si
aplica in practica metode moderne de diagnostic, asistenta medicala de
urgenta, tratament complex si profilaxie a intoxicaţiilor exogene acute.
CLASIFICAREA TOXICELOR

• Dupa sfera de utilizare


• 1. Toxice industriale - solvenţi organici (dicloretan), combustibili (metan, propan,
butan), reagenti chimici (alcool metilic), plastificatori, etc:
• 2. Toxice utilizate in gospodăria săteasca - pesticide clororganice
(hexacloran.policlorpinen. etc), insecticide organofosforice (carbofos, clorofos,
letafos, fosfatid, etc), preparate mercurorganice (granozan); etc..
• 3. Preparate medicamentoase care au clasificarea lor farmacologica.
• 4. Preparate chimice de menaj - ingrediente alimentare (acid acetic), mijloace de
sanitario, igiena personala si cosmetica; mijloace pentru ingrigirea hainelor, mobilei,
automobilelor;
• 5. Toxice de origine vegetala si animala, care se conţin in diferite plante si ciuperci,
animale si insecte otrăvitoare.
• 6. Preparate toxice de lupta, utilizate ca arma chimica (zarin, zoman, iprit, fosgen,
etc.).
CLASIFICAREA TOXICELOR
• Dupa "toxicitatea selectiva"
• 1. Cardiotoxine - cu tulburări de ritm si conductibilitate, distrofie toxica a miocardului.
Reprezentanţi - glicozidele cardiace (digitalis, digoxin, lantozid,s.a. ), antidepresanti triciclici
(imipramin, amitriptilin); toxice vegetale (aconit, veratrin, chinin, s.a.); toxice animale
(tetrodotoxin); săruri de bariu, kaliu.
• 2. Neurotoxine - cu tulburări ale activităţii psihice, coma toxica, hiperchineze si paralizii
toxice. Reprezentanţi - preparatele psihotrope (narcotice analgetice, tranchilizatori,
somnifere); insecticidele organofosforice; oxidul de carbon; derivaţii izoniazidei (tubazid,
ftivazid); alcoolul si surogatele lui.
• 3. Hepatotoxine - cu distrofie toxica a ficatului. Reprezentanţi - hidrocarburile aromatice
clorate (dicloretan s.a.); ciupercile otrăvitoare (ciuperca alba); fenoli; aldehide.
• 4. Nefrotoxine - cu nefropatie toxica. Reprezentanţi - compuşii metalelor grele; etilenglicolul;
acidul oxalic.
• 5. Hemotoxine - cu hemoliza, methemoglobinemie. Reprezentanţi -anilina si derivatele ei;
nitritii; hidrogenul arsénicos.
• 6. Toxice gastro-intestinale - cu gastroenterita toxica. Reprezentanţi - preparate corozive;
compuşii metalelor grele si a arseniului.
CLASIFICAREA INTOXICAŢIILOR EXOGENE
• I. Clasificarea etiopatogenetica:
• 1. Intoxicaţii intimplatoare:
• - Accidente la producţie ori in condiţii de lenaj:
• - Intoxicaţii alcoolice ori narcotice;
• - Supradozarea preparatelor medicamentoase.
• 2. Intoxicaţii intenţionate:
• - Criminale - cu tel de omor, ori imobilizare a jertvei;
• - Tentative suicidale - veridice, ori demonstrative;
• - Intoxicaţii "poliţieneşti";
• - Alicarea armei chimice (preparate toxice de lupta).
• Conform circumstanţelor deosebim;
• - intoxicaţii la producţie;
• - intoxicaţii de menaj.
CLASIFICAREA INTOXICAŢIILOR EXOGENE

• Dupa gravitatea manifestării tabloului clinic deosebim:


• Intoxicaţii de gravitate uşoara,
• de gravitate medie,
• grave,
• foarte grave,
• letale.

• Dupa fazele evoluţiei intoxicatiilor deosebim:


• - faza toxicogena, cind toxicul persista in organism, conditionind manifestări
clinice specifice;
• - faza somatogena, cind toxicul este eliminat din organism, iar manifestările
clinice au un caracter nespecific pentru toxicul in cauza.
CLASIFICAREA INTOXICAŢIILOR EXOGENE

• II. Clasificarea clinica:


• 1. Intoxicaţii acute - se dezvolta acut, dupa pătrunderea toxicului in
organism intr-o singura repriza. Au un debut acut cu o simptomatica
clinica specifica pronunţata.
• 2. Intoxicaţii cronice - condiţionate de interacţiunea îndelungata și
repetata a organismului cu doze mici de toxic. Au un debut lent, cu
simptomatica puţin specifica pentru toxicul dat.
• 3. Intoxicaţii subacute - sint mai puţin raspindite. Toxicul pătrunde in
organism intr-o repriza, debutul este lent, se constata tulburări de
lunga durata a stării sanatatii. Deobicei se tratează ca fiind mai
apropiate de intoxicaţiile acute dupa patogeneza si simptomatologie.
CLASIFICAREA INTOXICAŢIILOR EXOGENE

• Clasificarea substantelor toxice conform toxicitatii relative


• Categoria Dl50
• ▪ supertoxice 5 mg/kg sau <
• ▪ extrem de toxice 5 – 50 mg/kg
• ▪ foarte toxice 50 – 500 mg/kg
• ▪ moderat toxice 0.5 – 5 g/kg
• ▪ cu toxicitate redusa 5 – 15 g/kg
• ▪ practic netoxice > 15 g/kg
DIAGNOSTIC

• Diagnosticul se face dupa ''sindroamele mediatoare'',


• • Alfa-adrenergic, Beta-adrenergic, alfa-beta-adrenergic (amphetamine, IMAO)
• • Simpaticolitic (clofelina, rezerpina, heroina)
• • N-, M-, M-N-colinergic (FOS)
• • Anticolinergic (atropina, ciclodolul, dimedrolul)
• • Serotoninergic, GABA-ergic (benzodiazepine. Na oxibutirat)
• Caracterul maselor vomitive,:
• • Violet - KMn04, Cobalt
• • Albastru - Cu
• • Galben - ac. picric, azotic, remedii adrenomimetice, glicozide cardiace
• • Negru - Fe, xantine
• • Roşu - ac azotic
DIAGNOSTIC
• Simptomatologie Agentul potenţial
• Semne vitale
• Hipertermie Anticolinergice, Phencisclideine, Fe, Amphetamine, IMAO
• Hipotermie Barbiturate, etanol, opioizi
• Tahicardie Anticolinergice, Monoxid de carbon, Cianuri, Theophiline.
• Bradicardie Digoxin, B-blocanţi, FOS, Amanita muscaria
• Hipoventilare Barbiturate,opioizi, benzodiazepine, Antidepresanţi triciclici,
Etanol
• Hipertensiune IMAO, Amphetamine, Cocaina, Phenciclidine
• Tegumente
• Hipersudoraţie FOS, Salicilaţi, IMAO, Amanita muscsaria.
• Semne oculare
• Midriază Anticolinergice, Amphetam, Cocaina, Simpatomim, Phenotiazine
• Mioză Opioizi, FOS
• Tonus muscular redus Benzodiazepine, Barbiturate, Etanol, opioizi, Beta-blocante
• Hiperreflexie neurologică Anticolinergice, Amphetamine, IMAO, Phenciclidine, Litium
DIAGNOSTIC

• Dereglarea Toxicul potenţial


• Acidoză respiratorie barbiturate, benzodiazepine, opioizi
• Alcaloză respiratorie salicilate
• Acidoză metabolică Metanol, Ethilenglicol, salicilate, cianuri, CO
• Hipocaliemie Teofilin, salicilate
• Hipercaliemie Digoxin
• Hipocalcemie Etilenglicol
• Hipoglicemie Insulin, antidiabetice orale, salicilate
• Hiperglicemie amphetamine, IMAO
TRATAMENTUL INTOXICAŢIILOR EXOGENE ACUTE

• Principii generale
• 1. întreruperea contactului cu toxicul,
de la nivel de organism pina la nivel
celular.
• 2. Reversarea leziunilor provocate
• 3. Profilaxia complicaţiilor si leziunilor
secundare
• 4. Tratament suportiv
METODELE DE DETOXICARE ACUTA A
ORGANISMULUI

• Metodele de detoxicare activa


se divizează in următoarele
grupe:
• 1. Metode de stimulare a
proceselor naturale de
detoxicare;
• 2. Metode de terapie antidot
(farmacologica);
• 3. Metode de detoxicare
artificiala.
1. METODELE DE STIMULARE A PROCESELOR
NATURALE DE DETOXICARE:
1. Sanarea tractului gastro-intestinal:
- Provocarea reflexului de voma. Insa aceasta metoda este contra indicata in cazul
intoxicaţiilor cu preparate corozive, deoarece trecerea repetata a toxicului prin
esofag poate agrava gradul de combustie. La fel este prezent si pericolul aspiraţiei
conţinutului stomacal in caile respiratorii, cu toate complicaţiile posibile.
- Lavajul gastric cu sonda groasa. In cazul stărilor comatoase lavajul gastric se
efectueaza dupa intubarea preventiva a traheei pentru excluderea aspiraţiei
maselor vomitive. Este de menţionat ca in cazul intoxicaţiilor cu preparate corozive
este inadmisibila utilizarea bicarbonatului de sodiu, deoarece bioxidul de carbon
care se formează in acest caz provoacă dilatarea acuta a stomacului, sporeşte
hemoragia si sindromul de durere. In cazul intoxicaţiilor grave cu toxice narcotice,
insecticide organofosforice se recomanda lavajul gastric repetat la fiecare 4-6 ore.
Necesitatea acestei proceduri se explica prin patrunderea repetata a preparatelor
toxice din intestine in stomac in cazul antiperistaltismului si prin eliminarea cu bila a
unei cantităţi de toxice nemetabolizate.
Dupa lavajul gastric se recomanda administrarea purgativelor si aplicarea ulterioara
a clisterelor evacuatoare.
- Lavajul intestinal - o metoda eficace de sanare a intestinului prin sondarea lui
directa cu o sonda bicanala si lavajul lui cu soluţii de componenta speciala.
2. Metoda de infuzie masiva cu diureza forţată.
Efectul curativ al infuziei masive cu alcalinizarea plasmei in cazul intoxicaţiilor grave
este diminuat de micşorarea diurezei, condiţionata de sporirea secreţiei hormonului
antidiuretic, de hipovolemie si hipotonie. Acest fapt necesita administrarea unor
diuretice mai active, care ar micşora reabsorbtia si ar spori diureza si eliminarea
3. Hiperventilarea curativa poate fi asigurata prin inhalarea de
carbogen ori prin conectarea pacientului la aparatul de ventilare
mecanica, fapt ce permite mărirea volumului-minut de respiraţie de 1,5-
2 ori. Metoda este efectiva in cazul intoxicaţiilor cu hidrogen sulfurat,
hidrocarburi aromatice clórate, oxid de carbon, care se elimina prin
plamini. Insa hiperventilarea îndelungata aduce la tulburări ale
componentei gazelor in singe (hipocapnie) si a echilibrului acido-bazic
(alcaloza respiratorie). Deaceia sub controlul acestor indici se efec-
tuiaza hiperventilarea fractionata - cite 15-20 min peste 1-2 ore.
4. Reglarea activităţii fermentative
Biotransformarea preparatelor toxice este o cale esenţiala de
detoxicare naturala a organismului. In practica clinica se utilizează
preparate-inductori ori inhibitori ai fermenţilor, care influenţează asupra
biotransformarii xenobioticelor in scop de a deminua efectul lor toxic.
Ca inductori ai activităţii fermentative pot fi menţionaţi: zixorin - 50-100
mg/kg 4 ori/24ore: benzonal - 20 mg/kg 3 ori/24ore: fenobarbital - 4
mg/kg 4 ori/24ore peroral.
Ca inhibitori - nialamid (inhibitor al monoaminoxidazei), levomicetina,
teturam.
5. Oxigenarea hiperbarica (OHB) deoarce se constata toate tipurile si
formele de hipoxii.
In faza toxicogena OHB este indicata in cazul intoxicaţiilor, cind
biotransformarea toxicelor decurge fara formarea metabolitilor mai
toxici decit substanţa iniţiala (oxid de cabon, preparate
methemoglobinizante); si este contraindicata in cazul intoxicaţiilor cu
toxice, biotransformarea cărora decurge pe tipul sintezei letale
(carbofos, etilenglicol).
2. METODELE DE DETOXICARE ARTIFICIALA
1.Hemodiluția (terapia de infuzie) este aplicata pentru a micşora concentraţia preparatelor toxice in singe. In
acest scop se recomanda utilizarea ambundenta de lichide peroral, cit si administrarea parenterala soluţiilor
hidro-electolitice si a substituentilor de plazma., stimulam si diureza
Dintre substituentii de plasma un efect detoxicant pronunţat poseda: plasma, albumina, poliglucina,
reopoliglucina, hemodezul, gelatinolul, etc.
2. Exsanguinotransfuzia - este o metoda de substituire a singelui pacientului intoxicat cu singe izogrup de la
donori.
Indicaţii absolute - sint intoxicaţiile cu preparate, care au o acţiune toxica nemijlocita asupra singelui:
methemoglobinizante (concentratia methemoglobinei > 50-60%); hemoliza masiva (concentraţia he-
moglobinei libere > 10 g/l); scăderea activităţii colinesterazei pina la 10-15%).
3. Plasmofereza detoxicanta Se aplica in scop de a inlătura toxicele, care circula in plasma singelui. Indicaţii -
endotoxicoze in cazul insuficientei hepato-renale acute de origine exotoxica, care se dezvolta in faza
somatogena a intoxicaţiilor cu hepato- si nefro-toxice.
4. Limforea detoxicanta consta in eliminarea din organism a unui volum considerabil de limfa cu compensarea
ulterioara cu preparate albuminoase. Limfa se elimina din ductul limfatic cateterizat. Pentru preintimpinarea
pierderilor de albumine, lipide, electroliti, limfocite, etc. se prevede posibilitatea de a reaintoarce in organism a
limfei purificate de toxice prin limfosorbtie. Deobicei se aplica in faza somatogena a intoxicaţiilor.
5. Hemodializa precoce este metoda de hemodializa efectuata in faza toxicogena precoce.
In practica clinica actuala hemodializa precoce se aplica in cazul intoxicaţiilor grave cu barbiturati, compuşii
metalelor grele si arseniului, dicloretan, alcool metilic, etilenglicol, insecticide organofosforice. In rezultat se
obţine posibilitatea de a preintimpina dezvoltarea complicatiilor grave din partea organelor si sistemelor vi-tale,
care deseori sint о cauza a decesului in faza somatogena.
6. Dializa peritoneala
7. Dializa intestinala In cazul aplicării acestei metode de detoxicare, funcţia de membrana
semipermeabila naturala o indeplineşte mucoasa intestinului subtire.
Se utilizează o sonda bicanala cu lungimea de 2 m cu mandrena, care sub controlul
gastroscopului se introduce in intestin cu 40-50 cm mai distal de segmentul piloric al stomacului. Cu
o pompa speciala prin sonda se introduce lichidul dializant, hipertonic in raport cu plasma cu
viteza de 3-4 l/ora. Durata dializei este de circa 2-3 ore, cu utilizarea a 8-12 1 de soluţie cu
componeta speciala. Un neajuns este imposibilitatea de aplicare in cazul parezei intestinale
funcţionale ( spre exemplu - intoxicaţii grave cu somnifere).
8. Hemosorbtia detoxicanta este o metoda care modelează artificial procesul de adsorbire a
preparatelor toxice pe macromoleculele organismului, si prezintă un mecanism esenţial de
detoxicare. Tehnic se realizează prin utilizarea unui aparat portativ special cu pompa de perfuzie si
a coloanelor cu cărbune activat de diversa origine si componenta. Efectul curativ al hemosorbtiei
consta din trei factori principali:
1. Etiogenospecific - Înlăturarea din singe a preparatelor toxice (fracţia libera):
2. Patogenospecific - Înlăturarea din singe a toxinelor endogene (urea, cretinina. bilirubina. etc):
3. Nespecific - ameliorarea calităţilor reologice a singelui. microcirculatiei. etc.
9. Enterosorbtia este cea mai accesibila metoda de detoxicare artificiala, care consta in
administrarea perorala a cărbunelui activat cite 80-100 g in suspensie cu 100-150 ml apa. Cea mai
mare eficacitate se constata la introducerea sorbentului in primele 12 ore dupa otrăvire.
10. Fiziohemoterapia mai accesibila si mai bine studiata este metoda de iradiere ultravioleta a
singelui, care pe lingă efectul bactericid, poseda o acţiune de stimulare a factorilor nespecifici de
detoxicare, de ameliorare a calităţilor reologice a singelui si a microcirculatiei. Pe lingă aceasta,
sporeşte activitatea unor fermenti (peroxidaze s.a.), saturaţia singelui cu oxigen si activitatea lui
antioxidanda, fapt care in general contribuie la creşterea capacităţilor de detoxicare a
organismului.
3. DETOXICAREA ANTIDOT
• Antidot- preparat ce inlatura sau
atenuează acţiunea xenobioticului in
baza imobilizării (chelare), blocării
accesului la receptori (absorbenti) sau
antagonizarii la nivel de receptori.
PARTICULARITĂŢILE TERAPIEI ANTIDOT

• a) Terapia antidot păstrează eficacitatea sa numai in faza toxicogena precoce,


durata căreia depinde de particularităţile toxicocinetice a toxicului concret. Cea
mai lunga durata aceasta faza o are in cazul intoxicaţiilor cu compuşi ai metalelor
grele (8-12 zile); cea mai scurta - in cazul intoxicaţiilor cu preparate de toxicitate
inalta si metabolizare rapida (cianide, hidrocarburi aromatice clorate s.a.).
• b) Terapia antidot se caracterizează printr-o specificitate inalta, si deci poate fi
aplicata numai dupa concretizarea veridica clinico-laboratorica a genului
intoxicaţiei acute. In caz contrar - se poate manifesta acţiunea toxica asupra
organismului a insusi antidotului.
• c) Eficacitatea terapiei antidot considerabil scade in perioada terminala a
intoxicatiilor acute, cu tulburări severe ale sistemului circulator si a schimbului de
gaze, care necesita aplicarea in paralel a masurilor de resuscitare.
• d) Terapia antidot are un rol esential in profilaxia stărilor ireversibile in cazul
intoxicaţiilor, dar nu poseda efect curativ cind ele deja sint declanşate, mai ales in
faza somatogena.
CLASIFICAREA ANTIDOȚILOR
• 1. Antidoti chimici (toxicotropi )
• a) Antidoti care acţionează asupra stării fizico-chimice a preparatelor toxice în tractul gastro-intestinal - antidoti
chimici de contact (TUM, antidotul metalelor, antidotul Srigevcki s.a.)-si-a pierdut insemnătatea.
• b) Antidoti, care realizează o interacţiune fizico-chimica specifica cu preparatele toxice in mediul umoral al
organisiului (antidoti chimici de acţiune parenterala). Reprezentanţi: compusii de tiol (unitiol, lecaptid) - utilizaţi in
tratamentul intoxicaţiilor cu compusi ai metalelor grele si arseniului: si helatizantele (sărurile EDTA, tetacin) - care
formeaza in organism compusi netoxici - helati cu sărurile unor metale grele (plumb, cobalt, cadmiu s.a.).
• 2. Antidoti biochimici (toxico-cinetici ), care asigura o schimbare rentabila a metabolismului preparatelor toxice in
organism, ori a direcţiei reacţiilor biochimice, in care ele participa, fara a influenta asupra stării fizico-chimice a
insuşi toxicului. Reprezentanţi: reactivatorii colinesterazei (oximele) - la intoxicaţiile cu preparate organofosforice;
albastru de metilen - la intoxicaţiile cu methemoglobinizante; alcoolul etilic - la intoxicaţiile cu alcool metilic si
etilenglicol; nalorfin - la intoxicaţiile cu opiate; antioxidantii - la intoxicaţiile cu tetraclorura de carbon.
• 3. Antidoti farmacologici (simptomatici ), care asigura efectul curativ prin antagonismul farmacologic, actionind
asupra aceloraşi sisteme funcţionale a organismului, ca si preparatele toxice. In toxicologia clinica mai pe larg se
utilizează antagonismul farmacologic intre atropină si acetilcolina - in cazul intoxicaţiilor cu compusi
organofosforici; intre prozerina si pahicarpina; intre cloridul de kaliu si glicozidele cardiace.
• 4. Imunotrerapia antitoxica, se utilizează la necesitate in cazul intoxicaţiilor cu toxice de origine animala (muscaturi
de serpi si insecte veninoase); in calitate de seruri antitoxice. Un neajuns esenţial al imunoterapiei antitoxice este
eficacitatea redusa in cazul utilizării tardive (peste 3-4 ore dupa intoxicare), cit si probabilitatea anafilaxiei.

S-ar putea să vă placă și