POLIOMIELITA

POLIOMIELITA (PARALIZIA
INFANTILĂ, BOALA HEINE-MEDIN)
• boală infecţioasă acută şi transmisibilă, în curs de
eradicare, determinată de virusul poliomielitic, cu
manifestări clinice variabile, ce poate evolua cu
afectarea sistemului nervos central.
• Etiologie - virusurile poliomielitice tipul 1, 2, 3 din familia
Picornaviridae, genul Enterovirus, ARN
• Imunitatea la un serotip ,nu produce imunitate
semnificatica la celelalte doua tipuri (imunitate
heterotipica).
• perioada de incubaţie 1 – 2 săptămâni (3-21 zile),
urmată frecvent (90-95%) de infecţie inaparentă (forma
asimptomatică)
Virusul poliomielitic
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie strict umană, bolnavi cu
forme clinice manifeste, dar mai ales cu infecţii
inaparente, care elimină virusul prin fecale sau îl
răspândesc prin secreţiile respiratorii
• calea de transmitere principală fecal-orală,
prin contact direct sau indirect, secundar
transmitere aerogenă (posibilă transmitere post-
vaccinală în cazul utilizării vaccinului viu
atenuat)
• receptivitatea generală, posibilă şi postvaccinal
 Patogeneza

• – patrundere prin cavitatea bucala

• – Replicare in faringe,tract gastrointestinal.
• – Prezent local ,la nivelul farigelui si in scaun , inainte de aparitia
semnelor de boala.
• – Dupa o saptamana de la debut scade concentratia de la nivel
faringian, insa excretia in scaun poate continua pe durata de
saptamani.
• – Raspandirea in organism se realizeaza pe cale hematologica, infectand
celulele sistemului nervos central.

• – Replicarea virusului in coarnele anterioare ale neuronului motor,

precum si la nivel cerebral, duce la distructii celulare masive,aflate la baza
manifestarilor caracteristice poliomielitei.
 Tablou clinic
• stadiul preparalitic: forma neparalitică (sindrom
febril şi neurologic, sindrom meningean discret
cu LCR modificat – disociere cito-albuminoasă şi
apoi albumino-citologică)
• stadiul paralitic (1% din cazuri): forma paralitică
(paralizii spinale ascendente sau descendente
cu sindrom de neuron motor central, paralizii
bulbare cu manifestări respiratorii, cardiace, de
nervi cranieni şi sindrom encefalitic sau
asocieri)
• perioada de retrocedare a paraliziei şi de
recuperare durează de la 2 săptămâni la
câţiva ani, cu vindecare sau sechele
(paralizii definitive, atrofii musculare,
deformaţii, tulburări trofice)
• sindromul postpoliomielitic constă în
reapariţia sindromului de neuron motor la
10-20 de ani după faza iniţială paralitică
(cu atrofie musculară progresivă).
 Laborator
• - LCR: pleiocitoză uşoară până la
400/mm3, proteinorahie crescută,
albuminorahie uşor crescută, apoi mult
crescută, glicorahie normală
• izolare virus din SNF, sânge, fecale,
cultură pe linii celulare simiene sau
umane, inoculare la maimuţe
• serologic RFC, RN
 Diagnostic pozitiv

• – criterii epidemiologice – contacti

cunoscuti, vizite in zone endemice
• – criterii clinice – afectarea neurologica
• – criterii paraclinice – examen LCR,
izolarea virus polio (nasopharynx,fecale),
teste serologice (RFC,RN), test de
diferentiere al tulpinilor salbatice de cele
vaccinale (migratia oligonucleotidelor)
 Diagnostic diferenţial
• infecţii cu virusuri gripale şi alte virusuri
neurotrope(Coxackie si Echo)
• parazitoze cu afectare neurologica-trichineloza
• boli febrile
• meningite
• encefalite
• sindrom Guillain-Barré
• tumori ale SNC
• Complicaţii:
• pulmonare
• cardio-vasculare
• digestive
• renale
• sechele neurologice invalidante
 Perioada de sechele
• – paralizii definitive + atrofii + deformatii:
-varus equin
- picior recurvatum
- picior balant
- cifoza, lordoza
+ tulburari trofice
 Tratament
• nu exista tratament etiologic
• Tratamentul se adreseaza simptomelor care domina
fiecare forma de boala (caldura locala,
decontracturante, terapie fizica, sustinere respiratorie,
sustinerea functiilor vitale, co-morbiditati)
• igieno – dietetic (repaus la pat pe perioada riscului instalării paraliziilor,
evitarea traumatismelor, după apariţia paraliziilor menţinerea unor poziţii
anatomice ale segmentelor afectate, drenaj postural, alimentaţie echilibrată
caloric, lichidian, vitaminic şi mineral)
• simptomatic şi patogenetic (sedative, antialgice, comprese calde,
neurotrope, oxigeno-terapie, monitorizare circulatorie şi metabolică, în
paralizia respiratorie, terapie intensivă cu protezare respiratorie)
• antibioticoterapie în caz de suprainfecţii bacteriene
• recuperator şi chirurgical
 Profilaxie
• Singura modalitate eficienta pentru a preveni boala ramane
vaccinarea
• vaccinare cu vaccin inactivat sau atenuat (face parte din
programul naţional de vaccinare).
• Pentru programul naţional de imunizări se foloseşte VPO
(vaccin polio oral, cu virusuri polio vii atenuate), preparatul
VPOT.
• Primovaccinarea se face la vârsta de 2, 4 luni, urmată de
rapelul 1 la vârsta de 12 luni şi rapelul 2 la vârsta de 9 ani
(clasa a 3-a).
• Trei doze vaccinale de VPO oferă o protecţie de 95-100%
împotriva celor 3 tipuri de virus polio.
• Deoarece vaccinarea se face pe cale orală, nu se administrează
copiilor cu tulburări digestive importante (diaree), decât după
remisiunea acestora.
 Profilaxie
• În ţările dezvoltate vaccinarea pe cale orală cu VPO ce conţine
virusuri vii atenuate a fost înlocuită cu vaccinarea pe cale
injectabilă cu VPI ce conţine virusuri polio inactivate, cu
imunogenitate similară şi efecte secundare minime. În cazul
VPI, administrate injectabil, este evitat pasajul digestiv al
virusurilor din vaccin şi excretarea lor în mediu prin fecale. Se
micşorează astfel riscul de contaminare a mediului cu
poliovirusuri provenite din vaccin, limitând transmiterea
poliovirusurilor sălbatice parţial inactivate (derivate din VPO)
la persoanele susceptibile.
• Pe plan mondial există tendinţa înlocuirii vaccinului VPO cu
VPI, în schemele naţionale de vaccinare din ţările dezvoltate.
• În România, VPI se foloseşte în programul naţional de
imunizare numai pentru copiii instituţionalizaţi (din
maternităţi, spitale şi leagăne de copii.
 Reactii la vaccinare

• – Reactii locale – roseata, indurare

• – Reactii sistemice – febra moderata
• – VAPP – poliomielita paralitica asociata vaccinarii
cu polio oral -152 cazuri intre 1980-1998 in SUA
• – Nu se citeaza cazuri de VAPP legate de
administrarea de IPV
• – ATENTIE LA:
• antecedente de reactii alergice la administarea de
vaccin
• afectiuni acute febrile, eruptive, diaree