Depresia si suicidul in adolescenta

STUDENTE:
Bandula Simona
Fuscas Georgiana
Mihis Amalia Roxana
 OBIECTIVE
• Delimitarea termenilor de depresie si suicid
• Cunostinte privitoare la lucrurile prin care poti sa ajuti un
adolescent aflat in depresie sau care are tentinde de sinucidere
• Cunostinte cu privire la tratarea depresiei
• Abilitatea de a observa legatura puternica intre depresie si suicid
• Cunostinte legate de modul in care se manifesta o depresie sau
un act sinucidal
• Descrierea cauzelor ale suicidului in randul adolescentilor
• Exemplificarea unor caracteristici ale adolescentului aflat in
situatia de risc suicidar
• Definirea procesului suicidar
• Descrierea unor avertismente date de persoanele suicidare
• Denaturarea unor mituri cu privire la sinucidere
 Depresia la adolescenti
• Inca de la inceput, ar trebui sa mentionam ca in ultimii 20 de ani, numarul de
adolescenti ce prezinta episoade depresive a crescut foarte mult incat se poate
considera o problema de sanatate publica. O mare parte dintre adolescenti care
traverseaza o veritabila perioada depresiva, nu sunt ingrijiti medical sau psihologic.
Acest fapt se afla la originea esecurilor scolare, tulburarilor de caracter, conduite
suicidare si mai ales conduite de dependenta.
• Fetele si baietii nu isi exprima depresia in acelasi fel. Fetele manifesta aceasta
tulburare prin preocupari privind imaginea corpului, greutatea, dureri mai mult sau mai
putin difuze, de o intensitate si persistenta intensa, pe cand baietii isi exprima depresia
intr-o forma comportamentala, agresiva, descarcandu-si astfel tensiunea si suferinta.
• Originea depresiilor la adolescenta nu este univoca. Desi unele vulnerabilitati
neurobiologice sunt incontestabile, o cauza frecvent intalnita este data de situatiile
familiale (doliu, parinte deprimat, divort, conflicte familiale), sau situatii existentiale
(deceptie sentimentala, esec scolar, boala fizica). Un alt factor este presiunea culturala si
sociala actuala, care ii face pe adolescenti, la varsta cand speranta si idealizarea sunt
miscari firesti, sa resimta lumea ca fiind deceptionanta, prea constrangatoare sau
ingrijoratoare cu privire la viitor.
 Simptomele depresiei:
-tristete persistenta, anxietate
-sentimente de inutilitate sau pesimism
-sentimente de vinovatie sau neputinta
-pierdere de interes sau placere pentru hobby
-energie scazuta, oboseala
-capacitate de concentrare redusa
-probleme de somn, trezire dimineata devreme sau dormit
prelungit
-modificarie ale apetitului sau a greutatii
-ganduri de moarte sau sinucidere
-neliniste sau iritabilitate
-stima de sine scazuta
-probleme fizice persistente, precum dureri de cap,
tulburari digestive, dureri cronice ce nu raspund la
tratamentele de rutina
 Cauzele depresiei:
-neintelegere, nefericire, nesiguranta
-factori biologici, psihologici si genetici : se
incrimineaza diferente biologice ale creierului,
dezechilibre la nivelul neurotransmitatorilor
(substante care conduc impulsul), tulburari
hormonale.
-evenimente ca moartea, pierderea unei fiinte iubite,
probleme familiale, presiune pentru obtinerea
performantelor scolare, stresul, traumele, abuzurile
(fizice, psihice, sexuale), asistarea la violente,
hartuirea din partea colegilor sau parinti severi.
-factori de risc: sexul feminin, existenta de cazuri de
depresie in familie, de alcoolism sau alte boli
psihice, abuzul de alcool sau droguri.
• Depresia netratata poate duce la sinucidere. Multi adolescenti cu depresie au
simptome de anxietate, altele mai putin intalnite pot sa apara la copii cu depresie
severa precum auzul unor voci care nu sunt reale sau convingerea oarba intr-o
idee falsa (iluzie, manie). Halucinatiile sunt mai comune in copilarie in timp ce
iluziile sunt mai comune in adolescenta.

• Aproximativ 15% din copiii si adolescentii cu depresie, dezvolta tulburari

bipolare (prezenta unor simptome contradictorii alternate intre depresie si buna
dispozitie exagerata). Uneori este dificil sa se diferentieze tulburarile bipolare de
depresie. Este obisnuit ca un copil diagnosticat cu tulburari bipolare sa fie prima
data diagnosticat cu depresie pentru ca dupa primul episod maniacal sa fie
diagnosticat cu tulburari bipolare. Desi depresia face parte din tulburarile
bipolare, acestea necesita tratament diferit fata de cel al depresiei. Ca si depresia,
tulburarile bipolare pot fi familiale, de aici necesitatea ca familia sa instiinteze
medicul despre faptul ca in familie exista si alte cazuri de tuburari bipolare.
Consult de specialitate
Trebuie anuntat serviciul de urgenta daca:
-copilul este in situatia de a se automutila, daca ameninta alte persoane sau daca
apar semne ce anunta o tentativa de sinucidere
-copilul/adolescentul aude voci inexistente, halucinatii.

Expectativa vigilenta:

Modul de abordare "astepti si vezi", poate fi potrivit daca adolescentul are

sentimente de mahnire, tristete si melancolie. Oricum, parintele trebuie sa anunte
medicul atunci cand simptomele dureaza mai mult de 2 saptamani sau daca acestea
interfera cu activitatea zilnica.

Mediei specialisti recomandati

Tratamentul pentru depresie implica consultatia de specialitate, medicatie specifica,
educatie familiala sau o combinatie a acestora. De asemenea, este important ca si
copilul/adolescentul sa fie implicat in planul de tratament prin stabilirea unor
relatii durabile, pe termen lung, cu specialistii implicati in tratament.
 Investigatii

 Medicul sau alt specialist va evalua si diagnostica depresia la adolescent,

chestionandu-l despre istoricul medical si efectuand teste pentru a determina
daca simptomele nu sunt determinate si de alte cauze in afara depresiei. El,
adolescentul, poate fi supus unui examen fizic general, urmat de unor teste de
sange pentru a determina daca nu are boli asociate precum hipotiroidism
(functie tiroidana scazuta) sau anemie (numar mic de hematii). Va mai fi supus
si unor teste de evaluare a sanatatii mentale, care analizeaza capacitatea de
gandire, rationamentul si memoria. Parintele poate fi rugat sa completeze un
chestionar privind simptomele pediatrice ale copilului, fiind un test screening ce
ajuta la diagnosticarea depresiei sau alte probleme psihologice. Adolescentul va
da si un test scris sau oral pentru diagnosticarea depresiei.
Uneori sunt necesare teste mai laborioase care sa poata evalua in totalitate
afectiunea lui. Interviul se realizeaza de preferat in prezenta unui parinte. Alte
informatii pot fi obtinute de la profesorii adolescentului sau de la asistentii
sociali.
 Tratamentul depresiei la adolescenti
 
Este similar celui de la adulti, cuprinzand consilierea psihologica dar si
tratament medicamentos.
Cu toate ca medicamentele antidepresive pot fi eficiente in tratarea depresiei,
siguranta si efectele pe termen lung ale acestor medicamente la copii nu sunt
inca in totalitate intelese. Avem mai multe forme de tratament la adolescenti:
 Tratament initial: tipul de tratament depinde de primul episod de dpresie,
severitatea acesteia, de ceea ce a determinat depresia. Consilierea de
specialitate in depresie include: terapie cognitiv-comportamentala
(modificarea anumitor idei si mod de comportament), terapie in grup,
familiala, educatia membrilor familiei.
 Tratament de intretinere: acesta depinde de cat de severe sunt simptomele
adolescentului, si daca se interfereaza cu activitatea zilnica sau afecteaza
calitatea vietii. Acesta, include consilierea cu specialisti si tratament
medicamentos. Adolescentul trebuie sa respecte programul de consiliere si sa
continue schimbarea stilului de viata.
 
Tratamentul depresiei la adolescenti
 
Tratament in cazul agravarii bolii: este un
tratament suplimentar. Parintii trebuie sa se asigure ca
tratamentul este administrat conform prescriptiei
medicale, sa urmareasca daca simptomele aparute nu sunt
determinate de o alta afectiune (tulburarea anxioasa sau
abuzul de substante), indentificare si reducerea stresului
pentru a evita agravarea depresiei, schimbarea dozelor sau
schimbarea medicamentului administrat adolescentului,
este necesara si o scurta spitalizare in special daca
adolescentul prezinta semne de avertizare pentru
sinucidere.
 
Daca tanarul este deprimat parintele, ar trebui sa ascunda
armele de foc, medicamentele cu potential letal din casa.
 
Cum ajuti un adolescent care sufera de depresie?
Depresia nu va trece de la sine si nici nu se va rezolva doar cu vorbe bune.
Primul pas il reprezinta vizita la medic. Acesta iti va indica un specialist
care ii va oferi adolescentului consiliere si, dupa caz, tratament medical.
Efortul medicilor este inutil daca sprijinul moral nu vine de la cele mai
importante persoane din viata adolescentului: familia si prietenii. Iata ce
poti face, daca intalnesti un adolescent apropiat care trece printr-o depresie:

Arata-i toata dragostea ta

Nimic nu se compara cu sprijinul moral si afectiunea venita din partea
parintilor. Parintii reprezinta echilibrul oricarui copil, insa de asemenea, poate
constitui cel mai important factor responsabil de instabilitatea emotionala. Tu
crezi ca adolescentul este constient de faptul ca este iubit de catre parintii sai;
cand i-ai spus ultima oara copilului tau ca il iubesti? Adu-i aminte ca esti
acolo pentru el ori de cate ori simte nevoia sa vorbeasca, atunci cand se simte
singur sau dezdanajduit.
Cum ajuti un adolescent care sufera de depresie?
Nu il certa
Depresia nu reprezinta un motiv de cearta, ci dimpotriva. Este momentul sa iti mentii
calmul si sa il incurajezi pe adolescent sa se deschida. Daca atunci cand isi va
marturisi nelinistile sale, oricat de neimportante ti s-ar parea, tu incepi sa il
ridiculizezi, sa ii vorbesti de sus sau sa il certi, atunci nu vei face decat sa il
indepartezi de tine si sa il impingi si mai mult catre depresie. Fii rabdator si trateaza
problemele adolescentului cu importanta. Nu il judeca, ci incearca sa ii oferi solutii
pe care adolescentul nu reuseste sa le vada.

Incurajeaza o atitudine pozitiva

In momente de depresie, adolescentul va simti ca nu reuseste sa faca nimic bine, iar
respectul de sine va scadea considerabil. Incurajeaza-l si lauda-l atunci cand reuseste
sa isi concentreze eforturile in mod constructiv; adu-i aminte constant care sunt
aptitudinile sale si impusioneaza-l sa desfasoare activitati care ii fac placere.
Rezultatele bune il vor face sa se simta mai bine si il vor ambitiona sa se
perfectioneze.
Cum ajuti un adolescent care sufera de depresie?
Incurajeaza-l sa faca sport

Sportul il va ajuta sa se mentina activ si sa isi pastreze un tonus ridicat. Ajuta-l pe

adolescent sa gaseasca o activitate care ii face placere si care implica exercitii de grup,
astfel incat acesta sa relationeze cu persoane care imaprt aceleasi pasiuni. Mai mult,
asigura-te ca adolescentul are o viata sociala activa, cu prieteni din cercuri diferite, care
sa ii asigure diversitate si posibilitatea de a comunica cu persoane de varsta sa.

Sugereaza-i sa tina un jurnal

Jurnalul, desenatul, scrierea de eseuri sau poezii reprezinta modalitati prin care
adolescentul isi poate exteriotiza sentimentele. Este foarte probabil ca terapeutul sa ii
solicite acelasi lucru, asa ca asigura-te ca adolescentul nu sare peste aceasta etapa. Nu ii
controla jurnalul fara voia sa, pentru ca il vei intimida si nu va mai avea incredere
in tine. Propune-i insa sa vorbiti despre cele scrise, atunci cand simte nevoia. Asigura-l
ca nu il vei critica, doar il vei asculta si daca doreste, ii vei oferi sfaturi. 
 Suicidul in randul adolescentilor
• Perioada de adolescenta este considerat a fi cel mai dificila
din viata noastra.
• Adolescentii trebuie sa invete rolurile sociale,desi ei au
pretentia de a nu fi tratati ca fiind inca tot copii. În plus,
organismul trece prin schimbări atât de multe că adolescenţii
nu sunt capabili să înţeleagă. Acest lucru lasandu-le un
sentiment confuz şi neajutorat.
• Acest lucru le lasa un sentiment confuz.Conform studiilor,
adolescenti de aproape 75 la sută se sinucidă din cauza
depresiei. Un adolescent devine deprimat, datorită
modificărilor hormonale în organism, precum şi din cauza
influenţei exprimate prin împrejurimile lui sau ei.
• Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si
constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste
cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile
declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in
accidente.
Cauze ale suicidului in adolescenta
• depresia
• problemele familiale(conflictelor parentale si conjugale, abuzuri
fizice sau psihice, un climat de violenta, alcolismul unuia sau al
ambilor parinti, indiferenta fata de tanar, dificultati de
comunicare sau chiar lipsa acesteia, neintelegerea, lipsa sustinerii,
lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia tanarului)
• stima de sine scazuta
• o viziune sumbra asupra viitorului lor
• abuzul de droguri,alcool
• probleme financiare in casa
• respingerea de prieteni
• senzaţie de izolate
• insuccesul la şcoală
 Caracteristici ale adolescentului aflat in
situatia de risc suicidar:
• Functionare familiala perturbata;
•Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea
unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente
traumatizante;
•Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului
de prieteni;
•Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un
model;
•Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
•Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa,
prostitutie;
•Consum de droguri, alcool, medicamente;
•Fuga de acasa, plasamente multiple in centre sau in familii
substitutive;
•Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.
 Procesul suicidar
• Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la
act. Pentru rezolvarea problemei, persoana face un inventar al solutiilor posibile.
Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este posibilitatea ca
acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei.
Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii
pentru a iesi repede din criza. Pentru altii, solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca
ele nu raspund nevoilor prezente. In acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o solutie, sau
prea putin.
• In cautarea solutiei, o imagine brusca, neasteptata, legata de moarte, poate aparea printre
solutiile posibile. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi
respinse. Ideea sinuciderii apare tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in
serios, se insista asupra ei, se elaboreaza avantaje ale scenariilor posibile.
• Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest stadiu se elaboreaza un plan
precis ce contine data, ora, modul si locul. Putem uneori sa observam o remisie spontana a
crizei suicidare, dintr-o data problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate simti
usurat, alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta
solutia definitiva, pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de a-si opri
suferinta.
• Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment precipitant
urmeaza, o problema se adauga si determina trecerea la act.
 Avertismente:
Suicidul nu se produce fara avertismente. In general, persoanele suicidare
ne dau mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta
anturajul. Acestea sunt strigate de ajutor, urme de speranta si ele pot fi:

• Mesaje verbale si aluzii la moarte: “ar fi mai bine sa mor”, “asa n-as mai
suferi”, “voi n-o sa ma mai vedeti mult timp…”, “mi-e frica sa ma sinucid”
• Amenintari cu suicidul: “vreau sa ma omor”
• Comportamente auto-mutilante, periculoase
• Aluzii indirecte la suicid: “in curand voi avea parte de pace”, “sunt inutil”,
“vreau sa fac o calatorie foarte lunga”, “va va fi mai bine fara mine”
• Pregatiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio
• Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare
• Atractie brusca pentru arme sau produse toxice
• Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie)
 Avertismente:
• Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie)
• Lipsa de energie, fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente
• Incapacitatea de a resimti placere
• Tristete, plans, descurajare
• Indecizie, iritabilitate, furie
• Devalorizare, slaba stima de sine
• Anxietate crescuta
• Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati
• Retragere, cautarea solitudinii
• Ruperea contactelor cu familia, prietenii
• Refuzul de a comunica, absenta emotiilor
• Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar
• Schimbari in aspectul sau, neglijenta
• Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.
 Mituri si realitati despre suicid
o In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte
false, idei inexacte care justifica uneori modul in care ne comportam.

o Mit: suicidul se produce fara avertisment.

o Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat
de mici, de vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este
intotdeauna observabil chiar daca la tineri se deruleaza foarte rapid.

o Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.

o Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita
intre viata si moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.

o Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.

o Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau
curaj, ci pentru ca viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta
solutie si se simte disperata.
 Mituri si realitati despre suicid
o Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
o Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata
viata si poate fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta
cronica.

o Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.

o Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta
de veselie, de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.

o Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul

ca pericolul a trecut.
o Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar
fericita, iar anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie
insa sa ramanem vigilenti pentru ca majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei
luni care urmeaza debutului ameliorarii crizei.
 Mituri si realitati despre suicid
o Mit: suicidul este ereditar.
o Realitate: suicidul nu este ereditar.

o Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
o Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica,
iar persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare.
Persoana suicidara se poate afla intr-o situatie temporara de mari framantari
emotionale, ceea ce nu inseamna ca sufera de o tulburare psihica.

o Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o

forma de santaj pentru a atrage atentia.
o Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind
o manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor.
Chiar daca uneori exista in acest comportament si manipulare prin mesajele
transmise, nu trebuie uitat ca exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi
ajutat.
 Mituri si realitati despre suicid
o Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
o Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu
ceea ce am putea crede, persoanele suicidare au multa energie. Deseori
acestea au traversat dificultati enorme (pierderi, respingere, viol, etc.)

o Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.

o Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.

o Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o

ameliorare subita a starii psihice a rezolvat situatia problematica.
o Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa
debutul perioadei de ameliorare.
 Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
1. Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi despre
suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa din izolare,
sa-si exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea sa vorbeasca
despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si traieste in raport cu situatia sa.

2. Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati, sa-l
batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor sale, tratati-l
ca pe un adult.

3. Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare
continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si momentul
pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul si sa fie de
acord sa primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va asigura ca urgenta
a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta cu el la un spital.
 Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
1. Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati impreuna
o gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.

2. Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in

comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa
favorizati autonomia sa respectand limitele si capacitatile tanarului.

3. Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este capabil
si in ritmul sau.

4. Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand adolescentul
primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al ameliorarii
comunicarii parinti – adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in rezolvarea problemelor,
al resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui sistem de valori.
 Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
1. Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.

2. Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul persoanelor apropiate sau
al unui profesionist.

3. Evitati sa-i oferiti propriile “retete de fericire”, ceea ce este bine pentru dumneavoastra nu este neaparat
bine si pentru ceilalti.

4. Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.

5. Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate aparea ca fiind o
problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.

6. Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu ii pot ajuta, adultii
nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor crede ca
tanarul este bolnav, etc.
 Suferi de depresie?
• In ultimele două săptămâni aţi fost adesea (aproape zilnic) deranjat de . . .
     1. Descurajare, depresie sau disperare? 
     2. Pierderea interesului sau plăcerii pentru activităţi pe care altădată le
făceaţi cu plăcere? 
     3. O schimbare neintenţionată, semnificativă a greutăţii sau poftei de
mâncare (în sensul scăderii sau creşterii apetitului)? 
     4. Tulburări de somn, fie în minus, fie în plus? 
     5. Senzaţii de nelinişte, iritabilitate sau letargie? 
     6. Lipsă de energie sau oboseală? 
     7. Simţăminte de pierdere a valorii de sine sau vinovăţie? 
     8. Dificultăţi de concentrare sau gândire? 
     9. Gânduri obsesive de moarte sau sinucidere?
10. Au fost simţămintele tale din ultima lună atât de intense încât să te
deranjeze în mod deosebit, sau să-ţi afecteze capacitatea de a funcţiona
normal pe plan social sau la locul de muncă (ori la şcoală)? 

      
 Interpretarea rezultatelor

•  Dacă aţi bifat cinci sau mai multe din cele nouă enunţuri de mai sus, şi aţi
bifat răspunsul "Da" la întrebarea nr. 10, este foarte probabil că suferiţi de
depresie. Adresaţi-vă medicului dvs. pentru o evaluare mai temeinică şi
pentru un tratament individualizat. 
•  Dacă aţi bifat mai mult de unul dar mai puţin de cinci dintre enunţurile de la
numerele 1-9, şi aţi bifat răspunsul "Da" la întrebarea 10, este posibil să
suferiţi de o formă uşoară de depresie. Adresaţi-vă medicului de familie
pentru evaluare şi tratament. 
•  Dacă aţi bifat numai unul sau nici unul din cele nouă enunţuri de mai sus
sau aţi bifat răspunsul "Nu" la întrebarea nr. 10, probabil că nu suferiţi de
depresie. Dacă aveţi însă nevoie de alte informaţii sau clarificări, vă puteţi
adresa medicului de familie pentru o evaluare şi recomandări individualizate.
 Scala de depresie Hamilton
1. Starea depresiva (tristete, deznadejde, lipsa de interes)
0 – lipseste
1 – pesimism, tristete, deznadejde
2 – Accese de plans ocazionale
3 – accese de plans frecvente
4 –dezvolt aceste stari numai in timpul comunicarii (verbale si nonverbale)

2. Sentimente de vinovatie
0 – lipsesc
1 – autorepros, senzatia ca a dezamagit anumite persoane
2 – idei de vina sau meditatie asupra greselilor din trecut sau a actiunilor imorale
3 – boala actuala este pedeapsa
4 – aude voci acuzatoare sau denuntatoare sau / si are halucinatii vizuale
inspaimantatoare. Iluzii de vina
3. Ideea de “suicid”
1 – lipseste
2 – simte ca viata nu trebuie traita
3 – isi doreste sa fie mort sau orice gand despre o posibila idee de suicid
4 – tentative de suicid

4. Insomnie (seara devreme)

0 – nu exista nici o dificultate de a adormi
1 – se plange de dificultati de a adormi
2 – se plange de dificultati de a adormi in timpul noptii

5. Insomnie (mijlocul noptii)

0 – nu exista dificultati de a adormi
1 – pacientul se plange de neliniste si de deranj in timpul noptii
2 – plimbari in timpul noptii (fiecare sculare din pat primeste 2 puncte, in afara de satisfacerea
nevoilor organice)
6. Insomnie (dimineata)
0 – nu exista dificultati
1 – se trezeste dimineata devreme, dar se culca la loc
2 – nu mai poate dormi odata sculat din pat

7. Munca si activitati
0 – nu exista dificultati
1 – sentimente si ganduri de incapacitate asociate cu activitati ca: munca si hobby-uri
2 – pierderea interesului in activitati (munca si hobby-uri) declarate de pacient sau
observate indirect prin: neatentie, indecizie (pacientul simte ca trebuie sa se apuce de o activitate / munca)
3 – scadere a timpului actual folosit pentru activitati sau scadere a productivitatii in munca (in cazul
spitalizarii, acest scor se acorda daca pacientul isi petrece mai putin de 3 ore/zi in activitati – munca in
interiorul spitalului sau hobby-uri, fara sa desfasoare munca de garda)
4 – oprirea din munca datorata bolii in curs (in cazul spitalizarii, acest scor se acorda
daca pacientul nu se angajeaza in nici o activitate in afara de munca de garda sau
pacientul nu reuseste sa desfasoare munca de garda neasistat)
8. Retardare (scadere a ritmului ideativ si a ritmului vorbirii, afectarea abilitatii de
concentrare, activitate motorie scazuta)
0 – ritm de vorbire si ideativ normal
1 – o usoara incetinire in timpul interviului
2 - incetinire evidenta in timpul interviului
3 – interviu dificil
4 – interviu imposibil
9. Agitatie
0 – nu exista
1 – lipsa de nervozitate
2 – se joaca cu mainile, parul, neliniste evidenta
3 – se misca mereu, nu poate sta linistit
4 – isi frange mainile, isi maninca unghiile, se trage de par, este grabit
10. Anxietate la nivel psihic (psihic anxios)
(tensiune si iritabilitate subiectiva, pierderea concentrarii,manifesta ingrijorare in probleme
minore,teama,frica exprimata fara a fi intrebat,sentiment de panica, sentiment de nerabdare)
0 – lipsesc 1 – slabe 2 – moderate 3 – severe 4 – reduc pacientul la neputinta
11. Anxietate la nivel somatic (simptome patologice ce insotesc anxietatea cum ar fi): la nivel gastro-
intestinal: gura uscata, indigestie, diaree, crampe, stare
de voma, la nivel cardio-vascular: palpitatii, dureri de cap, la nivel respirator: hiperventilatie, oftaturi,
suspine, frecventa urinarii, transpiratii, ameteli, vedere incetosata, tiuit in urechi
0 – lipsesc 1 – slabe 2 – moderate 3 – severe 4 – reduc pacientul la neputinta
12. Simptome somatice: gastro-intestinale
0 – nu apar
1 – pierderea apetitului dar mananca fara isistenta personalului
2 – dificultati in hranire fara indemnurile personalului]
13. Simptome somatice generale
0 - nu apar
1 – senztie de greutate in membre, spate sau cap, dureri de spate, de cap, musculare, pierderea energiei
2 – orice simptom evident primeste acest scor
14. Simptome genitale - pierderea libidoului, tulburari de menstruatie
0 – nu apar
1 – slabe
2 – severe
15. Hipocondrie
0 – lipseste
1 – se retrage (fizic) de la sine
2 – preocupare pentru starea de sanatate
3 – convingerea puternica a existentei unei boli fizice
4 – iluzii hipocondriace
16. Pierderea greutatii
0 – nici o pierdere in greutate
1 – pierdere probabila de greutate asociata bolii prezente
2 – pierdere sigura de greutate (parerea pacientului)
17. Autoanaliza
0 – constientizeaza starea depresiva si boala
1 – constientizeaza boala, dar o atribuie mancarurilor proaste, suprasolicitarii, nevoiide odihna
etc.
2 – neaga ca ar fi bolnav

Interpretarea rezultatelor:
0-7: depresie normala
8-17: depresie slaba
18-25: depresie moderata
peste 26: depresie severa
 BIBLIOGRAFIE

1. Mary Whooley, MD, Gregory Simon, MD, MPH, Managing

Depression in Medical Outpatients, New England Journal
of Medicine ; 343(26):1942-50, 2000 
2. Şchiopu, U. şi Verza, E., Psihologia vârstelor, Bucureşti,
E.D.P., 19814.
3. Mitrofan, I. (coord.), Cursa cu obstacole a dezvoltării
umane, Iaşi, Ed. Polirom, 2003
4. Daniel Marcelli, Elise Berthaut, Depresie si tentative de
suicid la adolescenta, Ed. Polirom, 2007 
VA MULTUMIM !