Sunteți pe pagina 1din 15

Proiect realizat de:

●Munteanu Petruta
●Radu Mirabela
Comunicarea verbală utilizează
limbajul uman articulat. Transferul de
informații se realizează prin intermediul
cuvintelor organizate în comformitate cu
regulile de construcție gramaticale.
Cuvântul în formă scrisă sau vorbită
reprezintă asocierea unui grup de sunete
în comunicarea orală sau grup de litere în
comunicarea scrisă.
Pentru a putea exista o relație de
comunicare, este necesar ca emițătorul și
receptorul să aibe competențe lingvistice și
să dea cuvântului aceeași semnificație și
să folosească același cod.
În funcție de canalul pe care circulă
mesajele verbale, distingem 2 tipuri de
comunicare:
●oral
●scris
 Comunicarea orală:

• Permite posibilitatea feedbackului


• Este completată de elemente nonverbale
și paraverbale
• Nu permite transmiterea unui volum
mare de informații
• Informația se pierde, nu are durabilitate
• Este influențată de caracteristicile
personale (emoții, stăpânire de sine
• Asigură verficarea imediată a modului în
care mesajul a fost primit și înțeles
• Este influențată de timp.
• Se realizeaza vizual
• Feedback inexistent sau întârziat
• Este unilateral
• Lipsesc elemente nonverbale și
paraverbale
• Nu este influențată de factori
perturbatori de genul context sau starea
interlocutorului.
• Permite recepționarea unui volum mare
și detaliat de informații
• Se poate păstra
• Este definitivă
• Se pot organiza în liniște ideile
• Nu oferă posibilitatea verificării
• Receptorul își poate alege momentul
pentru citirea mesajului.
 Necesită mai multă atenţie datorită
faptului că aceasta are în centru
pacientul, care se prezintă în plină
suferinţă şi incertitudine în faţa
medicului.
 „A şti să asculţi este prima condiţie a
unui dialog”.
 A-i asculta pe pacienţi este la fel de
important ca şi a vorbi cu ei! Indiferent
de specialitatea pe care o are medicul,
atunci când trebuie să comunice cu
pacientul pe care îl tratează, acesta
trebuie să fie atent la ce spune şi, mai
ales, cum spune. Pentru realizarea unei
comunicări eficiente are nevoie de timp
suficient pentru a stabili o relaţie cu
bolnavul.
 Este foarte importantă în practica medicală.
 Motive etice, morale, profesionale, obligă medicul să ofere pacientului
informaţii relevante asupra bolii lor
 Inseamnă a raspunde prompt, onest şi înţelegere la diferite nevoi şi
cereri faţă de actul medical, care va trebui însoţit întotdeauna de
conştiinţă etică;
 În aceste situaţii felul în care alegem să relaţionăm cu pacientul în
funcţie de situaţia în care ne aflăm ne poate fi de mare ajutor dacă
înţelegem rolul comunicării. Comunicarea este un instrument pe care-l
folosim zi de zi, în mediu familial, de serviciu, de prieteni şi poate fi
îmbunătăţită în timp, prin practică şi antrenament
 Este un proces complex care cere atenţie,timp,efort,implicare,pregătire.
 Scopul comunicării medicale
implică stabilirea relaţiei
terapeutice, înţelegerea
perspectivei pacientului,
explorarea gândurilor şi
emoţiilor acestuia şi ghidarea
acestuia în rezolvarea de
probleme
 Componenţele esenţiale ale comunicării terapeutice
●Confidenţialitatea
● Caracterul privat
● Respectul pentru limite
● Dezvăluirea de sine
● Atingerea
● Ascultarea activă
● Utilizarea abilităţilor de observare.
 - mesajul transmis sa fie scurt si clar;
 - vocabularul folosit sa fie scurt si clar;
 - debitul verbal sa fie potrivit;
 - tonul vocii sa fie adecvat in functie de starea pacientului;
 - informatia sa nu fie influentata de emotiile sau de oboseala
noastra;
 - sa fie ales momentul potrivit;
 - mimica si gesturile sa accentueze cuvintele;
 - sa se manifeste atentie si grija fata de pacient;
 - ascultatorul isi mobilizeaza intreaga atentie pentru a intelege
mesajul transmis de pacient;
 - sa manifeste toleranta fata de pacient;
 - asistenta il va asculta fara sa-l intrerupa;
 - asistenta va raspunde, cand este cazul, doar prin mimica,
aratand ca intelege necazul pacientului (mesaje de
continuare).
Filozofia îngrijirilor medicale centrate pe pacient are patru principii de bază:

1) comunicare deschisă și completă – cadrele medicale împărtășesc pacientului,


la timp, informații complete și obiective, într-un mod care este încurajator și util
pacientului, astfel încât acesta să poată participa la luarea deciziilor medicale;
2) demnitate și respect – cadrele medicale îi asculta pe pacienți și iau în calcul
valorile, convingerile și preferințele acestora în luarea deciziilor medicale;
3) participare – pacienții și familiile lor sunt încurajați și sprijiniți pentru a participa în
actul medical și deciziile pe care le implică;
4) colaborare – cadrele medicale, pacienții, familiile lor și conducerea administrativă
a unităților medicale colaborează pentru realizarea unui act medical de înaltă
calitate, eficacitate și eficiență.
 1.Ascultarea=este un proces activ , dificil , implicand atentia
nursei.Ascultarea implica suspendarea problemelor personale.
Sfarsitul celor mai multe propozitii poate fi ghicit inainte de a fi
exprimat. Cu toate acestea nursa asculta in mod atent finalul
propozitiilor.
 2.Clarificarea = nursa trebuie sa-si formuleze cuvintele in mod simplu
dar précis atunci cand pacientii Isi exprima ideile si sentimentele in mod
vag. De multe ori trebuie revenit cu intrebarea:"vreti sa spuneti ca
?","vreti sa explicati in mod mai précis ce doriti sa spuneti?"
 3. Focalizarea = ajuta pacientul sa fie mai specific si mai
orientat:"spuneti-mi exact cum s-a intamplat?"
 4.Linistea = este foarte importanta in timpul comunicarii.
 5.Umorul nursei = tempereaza agresiunea si elibereaza pacientul de
emotiile negative mai ales in cazul unor pacienti anxiosi.
 6. Respectul in comunicare = se castiga prin mai multe cai:
• Ascultand in mod linistit si cateodata tinand bolnavul de mana
• Ascultand sincer
• Evitand contrazicerea pacientului
• Impartasind glume placute
În concluzie, comunicarea contează.
Comunicarea facilitează realizarea unei
relaţii de încredere medic-pacient, a
unei adevărate alianţe cu scopul
îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a stării de
sănătate a pacientului
Sfarsit