 Simbol chimic: C

 Izotopi:

 Structura atomului:

protoni: 6 p+
nucleu
neutroni: 7 n0
C  1 atom de C
13
6

înveliş electronic electroni: 6 e-

 Configuraţia electronică: K(1) – 2 e-
L(2) – 4 e-

 Poziţia în sistemul periodic: perioada a 2-a

grupa IV A
 Valenţa: II, IV

 Masa atomică: MC=12

 1 mol C = 12g C; conţine 6,023 . 1023 atomi de C

 În
reacții chimice, atomul de carbon
nu acceptă și nu cedează electroni,
deci nu formează ioni;

 Valența carbonului față de hidrogen

este 4, iar față de oxigen poate fi 2
sau 4.
 Carbonul se găsește liber în natură sub formă
de grafit, diamant, fulerene și cărbuni de
pământ.
Puterea calorică a cărbunilor (cantitatea de
căldură degajată la arderea unui kg de cărbune)
crește odată cu creșterea conținutului de C:
Cărbunele antracit huilă lignit turbă
%C
(procente 90-95 79-90 60-82 50-60
de masă)
Puterea
calorică 37,2-39,8 33,3-35,6 18,8-29,3 16,7-24
(MJ/kg)
 Carbonul intră în componența unor substanțe
anorganice din natură:
 CO2 din apele carbogazoase și atmosferă;
 CaCO3 în calcar, marmură, dolomit;
 MgCO3 în dolomit.

Carbonul intră în compoziția tuturor

compușilor organici.
 DIAMANTUL:
În diamant, fiecare atom de carbon este
legat de alți patru atomi de carbon prin 4
legături covalente orientate tetraedric.
 Este solid cristalin, cu rețea cubică;
 Este incolor și transparent;
 Are duritatea maximă pe scara Mosh (10);
 Nu conduce căldura;
 Nu conduce electricitatea;
 Este insolubil în toți solvenții;

 Are p.t.=3550 0C și r=3,51 g/cm3

 GRAFITUL:
În grafit, fiecare atom de carbon este legat
de alți trei atomi de carbon prin 3 legături
covalente orientate în același plan.
 Este solid cristalin;
 Este opac și lucios de culoare neagră;
 Are duritatea mică pe scara Mosh (0,8) și
se rupe în foi;
 Este bun conducător de căldură și
electricitate;
 Este insolubil în toți solvenții;
 Are p.t.peste3550 0C și r=2,25 g/cm3
 FULERENELE:
În fulerene, fiecare atom de carbon este
legat de alți trei atomi de carbon prin 3
legături covalente fiind situați în vârful unor
hexagoane și pentagoane situate pe o
suprafață aproape sferică.
 Sunt solide cristaline;
 Sunt opace de culoare neagră;
 Au duritatea mică;
 Nu conduc căldura și electricitatea;
 Sunt solubile în benzen, benzine, etc.;
 Au r=1,75-2,19 g/cm3
1. Reacţia cu hidrogenul:

În condiții speciale carbonul poate reacționa

cu hidrogenul cu formare de hidrocarburi
(compuși organici formați doar din C și H):

C + 2 H2 → CH4 (metan)
2.Reacţia cu oxigenul:
La temperaturi de peste 700 0C, carbonul se
combină cu oxigenul formând CO2 sau CO,
dacă oxigenul este în cantitate insuficientă:

C + O2 → CO2 (dioxid de carbon)

2 C + O2 → 2 CO (monoxid de carbon)

Reacția este puternic exotermă.

3.Reacţia cu apa:
La trecerea vaporilor de apă peste cocs
incandescent (cca.1000 0C) se obține un
amestec gazos numit gaz de apă:

C + H2O → CO + H2
Gazul de apă se utilizează drept combustibil
sau la sinteza unor substanțe.
4.Reacţia cu unii oxizi de metal:
Carbonul reduce majoritatea oxizilor de
metal, combinându-se cu oxigenul din oxizi.
Reacția are loc la diferite temperaturi și din
reacție rezultă CO2 sau CO.
PbO și CuO se reduc la 600 0C și formează
CO2, iar FeO, ZnO, MnO se reduc la 1000 0C
și formează CO.
4.Reacţia cu unii oxizi de metal:
Carbonul reduce majoritatea oxizilor de
metal, combinându-se cu oxigenul din oxizi.
Reacția are loc la diferite temperaturi și din
reacție rezultă CO2 sau CO.
PbO și CuO se reduc la 600 0C și formează
CO2, iar FeO, ZnO, MnO se reduc la 1000 0C
și formează CO.
4. Reacţia cu unii oxizi de metal:
2 PbO + C → 2 Pb + CO2
2 CuO + C → 2 Cu + CO2
FeO + C → Fe + CO
ZnO + C → Zn + CO
MnO + C → Mn + CO
 Reacţia cu oxoacizii concentrați
5.
Carbonul reduce HNO3 la temperatură
obișnuită și H2SO4 la cald:

3 C + HNO3 → 3 CO2 + 4 NO + 2 H2O

C + 2 H2SO4 → CO2 + 2 SO2 + 2 H2O

 Diamantul se folosește la:
 confecționarea bijuteriilor;
 tăierea sticlei;
 șlefuirea metalelor.
Grafitul se folosește la:
 obținerea minei de creion;
 confecționarea electrozilor.