LUPTA TITANILOR - KURSK 1943 – CEA MAI

MARE BATALIE DE TANCURI DIN ISTORIE

Tancurile Armatei Rosii in al
Doilea Razboi Mondial
 BATALIA DE LA KURSK – GENERALITATI
• Bătălia de la Kursk a fost ultima
încercare germană de a păstra iniţiativa
strategică pe Frontul de Est, după
dezastrul de la Stalingrad.
• Bătălia se remarcă şi prin marea luptă a
blindatelor germane şi sovietice de la
Prohorovka, unde au participat peste
1000 de tancuri.
• Planul Wehrmachtului de a încercui
regiunea Kursk prin aşa-numita,
Operaţiune Citadela, a fost dinainte ştiut
de conducerea sovietică, datorită
spionilor infiltraţi în Înaltul Comandament
German. Lipsa elementului surpriză în
ofensiva germană de la Kursk, a
compromis definitiv conceptul
războiului-fulger preferat de Cel de al III
lea Reich. Ameninţat de deschiderea unui
al doilea front în Sicilia şi copleşit de
contraatacurile armatelor sovietice de
rezervă strategică, Hitler este nevoit să
pună capăt Operaţiunii Citadela.
• Ofensiva sovietica ulterioara va duce la
sfrasitul Reich-ului.
 BATALIA DE LA KURSK – GENERALITATI
• A durat 49 de zile.
• La luptă au participat două
milioane de persoane, şase mii
de tancuri, patru mii de avioane.
• Arcul de la Kursk este o
proeminenţă formată în centrul
frontului sovieto-german în
timpul ofensivei de iarnă a
Armatei Roşii şi al contraatacului
trupelor germane din Ucraina de
Est, cu o adâncime de până la
150 de kilometri şi o lăţime de
200 de kilometri.
• Bătălia de la Kursk este
împărţită în trei etape:
- Operaţiunea defensivă de la
Kursk (5-23 iulie)
- Operaţiunea ofensivă de la
Oriol (12 iulie-18 august)
- Operaţia ofensivă de la
Belgorod-Harkov (3-23 august)
 PLANURILE GERMANE
Victoriile germane din primăvara anului 1943 creaseră un front
neregulat, cu un intrând lat de 180 de km şi adânc de 120, cu oraşul
Kursk în centru. Pentru un jucător ca Hitler, tentaţia era prea mare.
Deşi principalii artizani ai războiului mecanizat, Guderian şi
Manstein, se opuneau unei noi ofensive, considerând raportul de
forţe net favorabil sovieticilor, cancelarul german şi-a impus punctul
de vedere. Kursk urma să fie o altă manevră clasică de învăluire tip
„cleşte”, cu germanii atacând de la nord şi sud spre Kursk. Circa
900.000 de soldaţi şi 2.500 de blindate germane de toate tipurile
urmau să decidă soarta războiului pe Frontul de Est.
Heinz Guderian l-a întrebat pe Hitler:
- Este cu adevărat necesar să atacăm la Kursk și, până la urmă,
neapărat în est și în acest an? Credeți că toată lumea știe
măcar unde este Kurskul? Lumii întregi nu-i pasă dacă noi
cucerim sau nu Kurskul. Care este rațiunea care ne forțează să
atacăm în acest an la Kursk, sau, și mai mult, pe frontul de
răsărit?
În mod surprinzător, Hitler i-a dat dreptate:
- Știu. Gândul [la atac] îmi întoarce stomacul pe dos.
 PLANURILE SOVIETICE
Spionajul sovietic reuşise să obţină informaţii
suficiente pentru a nu exista surprize tactice sau
strategice din partea germanilor. Trei linii de
apărare, numeroase guri de artilerie şi câmpuri de
mine antitanc şi antipersonal fuseseră ridicate în
„punga” de la Kursk. Între 120.000 şi 300.000 de
civili au lucrat la construirea fortificaţiilor.
Aproximativ 800.000 de mine de toate tipurile au
fost plantate în zona în care se aştepta atacul
german. Nu mai puţin de 200.000 de mine au fost
amplasate în nord, spre Orel, şi restul spre sud, de
unde se intuia că germanii vor ataca cu grosul
forţelor blindate (ceea ce s-a şi întâmplat).
HARTA STRATEGIA A BATALIEI DE LA
KURSK SI CONDUCATORII EI
• Trupele sovietice erau comandate
de Gheorghi Jukov, Nikolai
Vatutin, Ivan Konev şi Konstantin
Rokossovski.

• Trupele germane erau comandate de

Erich von Manstein, Hans Gunther
von Kluge, Walter Model, Herman
Goth.
 Operațiunea CITADELA
Flancul de nord
Germanii au atacat în ziua de 5
iulie, abordând cele două flancuri
ale frontului. Forţele de atac ale
mareşalului Manstein, în sud, şi cele
ale mareşalului Kluge, în nord, erau
aproximativ egale, în sud fiind
concentrate mai multe blindate. La
ofensivă a participat întreaga forţă
blindată de care dispuneau nemţii
pe front. Ca întotdeauna, Hitler juca
pe mize mari. Forţele lui Manstein
au pătruns cam 30 km în sud. Ritmul
lent s-a datorat în primul rând
enormelor câmpuri de mine întâlnite
în cale. Înaintarea se făcea prin
breşe înguste, din cauza unei
apărări îndârjite pe flancuri. Atacul
lui Kluge din nord s-a soldat cu o
străpungere şi mai limitată, căci n-a
reuşit să treacă de poziţiile
principale de apărare ale ruşilor.
Flancul sudic
În sud, sovieticii nu au reușit
să intuiască care erau
sectoarele de atac germane.
Acest fapt i-a obligat să-și
împrăștie forțele de apărare
mult mai mult. Dacă la început
germanii au atacat pe un front
lat de 30 km pe 5 iulie, acesta
a scăzut la 20 km după două
zile și la doar 15 km pe 9 iulie.
Adâncimea de penetrare a
scăzut de la 9 km în prima zi a
atacului la 5 km pe 8 iulie și la
2–3 km în zilele următoare,
până când atacul a fost anulat.
Pentru desfăşurarea operaţiunii
Citadela, comandamentul german a
concentrat 50 de divizii, între altele şi 16
divizii de tancuri şi motorizate. Gruparea
era formată din aproximativ 900.000 de
militari, circa 2.700 de tancuri şi 2.000
de avioane.
Gruparea sovietică a inclus peste 2
milioane de oameni, mai mult 5.000 de
tancuri şi piese de artilerie
autopropulsate, de asemenea,
aproximativ 3.000 de avioane. Trupele
sovietice depăşeau de aproximativ 2 ori
armata germană care le opunea
rezistenţă lângă Kursk.
 Bătălia de la Prohorovka
Ceea ce numim astăzi cea mai mare bătălie de
tancuri din istorie reprezintă confruntarea dintre
Corpul II SS Panzer (format din cele trei divizii SS
germane) şi Armata 5 Tancuri gardă sovietică, în
zona localităţii Prohorovka, la sud de Kursk.
Circa 1.500 de tancuri – în jur de 800 germane şi
700 sovietice – s-au confruntat într-o încleştare de
proporţii epice, în care doar de partea germană s-
au înregistrat 400 de tancuri distruse.
Dezvoltând ofensiva, trupele sovietice de
infanterie, sprijinite din aer de forţelor armatelor
aeriene a 2-a şi a 17-a, de asemenea, de aviaţa
de mare distanţă, l-au aruncat pe adversar la 140-
150 de kilometri spre vest şi au eliberat oraşele
Oriol, Belgorod şi Harkov.
 Prohorovka atunci si acum
Monumentul de pe câmpul Prohorovka
Soldati sovietici si Catedrala care comemoreaza victoria
avansand sovietica de la Kursk
Operaţiunea ofensivă de la Oriol
(12 iulie-18 august)
Operațiunea Kutuzov, ofensiva
sovietică de la Oriol, a
schimbat decisiv situația de pe
front. Unitățile Armatei a 9-a
germane a fost redistribuite
pentru ca să facă față atacului
iminent al sovieticilor,
renunțându-se la orice idee de
ofensivă. Unităților germane
din flancul sudic li s-au dat
pe 15 iulie avertismente pentru
retragere pe liniile de start de
pe 4 iulie. Scopul retragerii era
scurtarea frontului, ceea ce ar
fi permis să reconstituie
rezervele.
 Operaţia ofensivă de la Belgorod-
Harkov (3-23 august)
În sud, Armata Roșie avea nevoie de mai
mult timp pentru regrupare după
pierderile din iulie și nu au putut să-și
lanseze contraofensiva decât pe 3
august, când a fost
declanșată Operațiunea Polkovodeț
Rumianțev. Ofensiva a fost facilitată de
atacurile diversioniste de pe râul Mius de
mai la sud de punctul principal de atac și
a dus la eliberarea orașului Belgorod.
În Moscova au fost trase salve de artificii
în cinstea eliberării Belgorodului și
Orelului, acest mod de sărbătorire
devenind din aceel moment regulă, care
avea să se repete cu ocazia eliberării
fiecărui oraș important sovietic. Pe 11
august. Armata Roșie a ajuns în
fața Harkovului, un oraș pe care Hitler
jurase să-l apere cu orice preț.
Pierderi umane
Wehrmacht a pierdut în bătălia
de la Kursk mai mult de 500.000
de soldaţi şi ofiţeri, răniţi şi
dispăruți, la care se adăugau
pierderile în tehnică de luptă,
adică peste 2300 de tancuri,7
000 de tunuri şi peste 1800 de
avioane.
După această înfrângere, Hitler a fost
convins că ofițerii săi superiori sunt
incompetenți și s-a implicat tot mai
mult în problemele de planificare
militară, astfel încât la sfârșitul
războiului avea cuvântul hotărâtor în
toate deciziile tactice importante.

Pierderile trupelor sovietice s-au

ridicat la 254.470 de oameni şi mai
mult de 5.000 de vehicule blindate.
Stalin s-a încrezut din ce în ce mai
mult în consilierii săi militari și nu s-a
mai implicat în planificarea
operațională și a mai supervizat doar
în câteva cazuri izolate deciziile
militare ale ofițerilor săi superiori.
BIBLIOGRAFIE VA MULTUMESTE PENTRU
http://www.historia.ro/exclusiv_web/g
eneral/articol/un-mit-al-propagandei- ATENTIE:
sovietice-kursk-1943-cea-mai-mare-
batalie-tancuri
http://adevarul.ro/cultura/istorie/un-
mit-propagandei-sovietice-kursk-1943-
cea-mai-mare-batalie-tancuri-istorie-
CAROL MIHAI BOSTAN
1_53b791420d133766a8277a33/index
.html
http://www.mixdecultura.ro/2014/03/
cea-mai-mare-batalie-de-tancuri-din-
istorie-operatiunea-citadela/
http://www.historia.ro/exclusiv_web/g
eneral/articol/b-t-lia-kursk-cea-mai-
mare-nfruntare-blindate-istorie
http://lectia-de-
istorie.blogspot.ro/2015/07/lectia-de-
istorie-5-iulie-batalia-de-la.html
CLIP BATAIA DE LA KURK