Sunteți pe pagina 1din 67

Comentați maxima:

În viață risipim clipe, iar la moarte cerșim clipe.


Nicolae Iorga
FILM DIDACTIC
Epidemia de holeră în Haiti
HOLERA CU NURSING SPECIFIC

O. Rusu, profesor la unitatea de curs


boli infectioase cu nursing specific,
grad didactic doi
Răspundeți la întrebări:
Ce organe se referă la sistemul digestiv?
Care sunt funcțiile intestinului subțire?
Cum se clasifică bolile infecțioase după mecanismul
de transmitere?
Ce căi de transmitere se referă la mecanismul fecal-
oral?
Ce simptome include sindromul digestiv?
Ce metode specifice de diagnostic cunoașteți?
Care sunt măsurile antiepidemice în focarul de
infecție?
Ce este maladia carantinabilă?
Formulați obiectivele referitor la
subiectul HOLERA
Ce fel?

Cum? Cine?

Care? Ce?
,,Buzele se înălbesc, privirea devine absentă, ochii se
dau peste cap, mâinile şi picioarele se zbârcesc parcă
sunt arse de foc, iar boala cuprinde mii de oameni”.

Descrierea Holerei
din actele lui
Alexandru Macedon
în timpul campaniei
din Asia.

Alexandru cel Mare (n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.),
cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, rege al
Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.).
Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni
ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani,
Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.
Schițe istorice
I perioadă
Antichitate - începutul sec XIX (a.1817)
Holera avea caracter endemic pentru ţările asiatice
situate între râurile Gang şi Brahmaputra (India,
Indonezia).
Aceste regiuni nu numai că au fost ,,leagănul” holerei dar
şi până în prezent sunt focare endemice de unde infecţia
se răspândeşte în multe ţări şi continente.
În această perioadă boala a primit actuala denumire
,,Holera asiatică” – de la continentul de unde provine.
Schițe istorice
II perioadă – cuprinde anii 1817 – 1926 (108 ani)
Pandemii dezastruase (6 pandemii), în urma cărora au
decedat milioane de oameni.
În prima pandemie, care a durat
8 ani holera s-a răspândit în
multe ţări asiatice (Ceilon,
insulele Filipine, China, Japonia)
în Africa de Nord şi Est, Rusia de
Răsărit.
Schițe istorice
II perioadă – cuprinde anii 1817 – 1926 (108 ani)
În a doua pandemie holera ajunge în Europa şi
America.
Au fost elaborate
măsurilor antiepidemice
internaţionale.
Descoperit agentul
patogen – vibrionul holeric,
a fost determinată calea
de transmitere a bolii
calea hidrică.
Schițe istorice

Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu


holera, însa abia în secolul XIX restul lumii a avut ocazia
să vadă cu ce monstru se lupta populația indiană.
Schițe istorice
III perioadă – a. 1926–1960
Holera din nou devine o boală endemică a
ţărilor din Sud-Vestul Asiei (Pachistan, India,
Bangladeş, Indonezia, ş.a.)
Schițe istorice
IV perioadă – începe cu anul 1961
Declanşarea pandemiei VII produsă de vibrionul El-Tor
cu răspândire rapidă pe glob. În anul 1984 pe glob sunt
confirmate 1,3 milioane bolnavi, 1992 holera este
înregistrată în 40 ţări.
Descoperit vibrionul holeric 0:139 (anul 1992) cu
declanșarea celei de a VIII –a pandemii.
BULETIN INFORMAȚIONAL N°107
Februarie 2014 г.
Holera infecție extrem de contagioasă, care în lipsa unui
tratament adecvat se poate finaliza cu deces în câteva ore de
la debutul bolii.
OMS, anual se înregistrează 3-5 milioane cazuri de boală și
100 000 -120 000 decese anuale din cauza holerei.
80% cazuri de boală se pot trata cu soluții orale de
rehidratare.
Siguranța apei potabile și a măsurilor de sanare a mediului
reduce cu mult îmbolnăvirile cu vibrionul holeric și alți agenți
transmiși prin intermediul apei.
Vaccinurile perorale împotriva holerei sunt o sursă
suplimentară de luptă împotriva holerei, care completează
măsurile tradiționale de combatere a holerei.
Holera boală infecţioasă carantinabilă,
antroponoză din grupul infecţiilor intestinale, produsă
de vibrionul holeric, cu mecanism fecal-oral de
transmitere, caracterizată prin afectarea
preponderentă a intestinului subțire și manifestată
clinic prin vomă şi diaree frecventă, cu deshidratare
rapidă şi masivă, prognostic nefavorabil la copii și
vârstnici.
ETIOLOGIE
VIBRIONUL HOLERIC
(Vibrio cholerae)
Bacil gram-negativ, scurt
şi încurbat, cu un singur flagel,
mobil, aerob, se cultivă pe medii alcaline.
Nu formează spori, capsule,
elaborează enterotoxină termolabilă.
Vibrionul holeric conține:
antigenul somatic - O, specific de
grup
antigenul flagelar - H, specific de
tip
ETIOLOGIE
După antigenul O, vibrionii holerici se împart în grupe
serologice, dar numai grupele O1 și O139 au
capacitatea de a provoca boala și produce epidemii.
Grupul serologic O1 are două biotipuri:
Vibrionul holeric clasic /asiatic O:1, produce
exotoxină
Vibrionul holeric El Tor – produce
endotoxină

Fiecare biotip are 3 serotipuri


(Inaba, Ogawa și Hikojima)
VIABILITATE
SENSIBILITATE REZISTENȚĂ
t° + 60°C –10 min. pe fructe, legume până la 5
t° + 100° C - 2-3 min zile
uscăciune, lumină pe obiecte contaminate
antibiotice până la 3 zile
t° scazute - 2-3 săptămâni
În apa de mare se
multiplică și trăiesc câteva
săptămâni
în materiile fecale – 5 luni
în stridii, crabi, pește – 1-
40 zile
FORMAREA ECHIPELOR
EXPUNEȚI:
EPIDEMIOLOGIE
Holera este o boală endemică în unele regiuni de pe
glob, cu potențial de răspândire epidemică și
pandemică.
În cadrul pandemiei actuale holera apare în Republica
Moldova:
1970 – 14 bolnavi
1971 – 37 cazuri
1993 – 1 caz de boală
1994 – 9 cazuri de boală
1995 – 240 cazuri de boală cu 5 decese
Toate cazurile au fost importate din zonele afectate de
holeră, ca factori mai frecvent servind apa şi purtătorii
de vibrioni.
MECANISMUL DE TRANSMITERE
DIGESTIV / FECAL – ORAL
EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infecţie - omul
bolnav manifest sau asimptomatic
purtător sănătos
purtător convalescent
EPIDEMIOLOGIE
Omul bolnav elimină germenii cu materiile fecale şi
masele vomitante din ultimele 2 zile a perioadei de
incubaţie, toată perioada de stare şi încă 2 săptămâni
de convalescenţă.
Cantitatea vibrionilor eliminați de omul bolnav
variază între 10 mln. - 1 miliard într-un mililitru de
lichid diareic.
EPIDEMIOLOGIE
Purtătorii sănătoşi de germeni elimină vibrionii
timp de 3-4 zile (max. 7 zile), cantitatea lor fiind
de la 1000 la 100 000 într-un gr. de fecale.

Rezervoarul extrauman de vibrioni O1 este


format din fructele de mare şi peştii din apele
saline şi dulci.
EPIDEMIOLOGIE

Răspândirea holerei pe glob (2004)


Anual în lume se înregistrează 3-5 mln de cazuri de îmbolnăviri și
100 000 -120 000 cazuri de decese de holeră.
OMS, 2014
CALEA HIDRICĂ

Cea mai frecventă


datorită rezistenței
agentului patogen în
mediul bazic,
morbiditatea fiind mai
crescută în timpul
inundațiilor,
calamităților naturale,
etc.
CALEA ALIMENTARĂ
alimente contaminate
legume, fructe,
moluşte, fructe de
mare, peşte crud sau
sărat, etc.

CALEA DE CONTACT
INDIRECT
(mâini, obiecte de
menaj).
EPIDEMIOLOGIE
CONTAGIOZITATEA FOARTE ÎNALTĂ.
CARACTER SEZONIER – vară-toamnă/ în zonele
temperate, anul împrejur în zonele tropicale și
subtropicale
RECEPTIVITATEA GENERALĂ. În zonele
endemice morbiditatea mai înaltă la copiii de 1-5
ani, copiii mari şi adulţii având un grad de
rezistenţă formată în urma infecţiilor anterioare.
COMPLETAȚI
Sursa de infecţie
1. _________________________
2. _________________________

Gazda receptivă Agentul patogen


1. _________________________
2. _________________________ Lanţul 1. _________________________

epidemiologic
în holera

Factorii de transmitere Căile de transmitere


1. _________________________ 1. _________________________
2. _________________________ 2. _________________________
3. _________________________ 3. _________________________
4. _________________________ 4. _________________________
TABLOUL CLINIC
PERIOADA DE INCUBAŢIE - câteva ore - 5 zile
PERIOADA PRODROMALĂ - LIPSEȘTE
PERIOADA DE STARE – început brusc cu diaree
și semne de deshidratare severă
MANIFESTĂRI GASTROINTESTINALE
INIȚIAL:
HOLERA. TABLOU CLINIC
Garguiment intestinal
Diaree
Lipsa durerilor abdominale

APOI:
Vome frecvente, fără nausee, incoercibile,
abundente, riziforme
Diareea persistentă
Temperatura corpului normală sau subnormală
Astenie progresivă
Crampe musculare foarte dureroase în membre,
muşchii toracici şi abdominali.
CARACTERUL SCAUNULUI
Inițial – frecvent, fecaloid, lichid, abundent
În următoarele ore – foarte frecvent, apos,
abundent, opalescent, cu floculate albe de
mucus, fără miros
Aspect –
fiertură de orez
SEMNE DE DESHIDRATARE
HOLERA.
Iniţial neînsemnate, apoiTABLOU CLINIC
accentuate progresive.
Bolnavul este lucid dar apatic, adinamic, periodic
neliniştit şi agitat, vocea slăbită până la afonie,
trăsăturile feţii ascuţite faţă hipocratică, ochii
adânciţi în orbite, sticloşi, încercănaţi simptomul
ochelarilor.
SEMNE DE DESHIDRATARE
Pielea şi HOLERA. TABLOU
buzele uscate, CLINIC
apucată în cute, nu se
îndreaptă, mâini de spălătoreasă. Extremităţile și
corpul reci, cianotice, acoperite cu transpiraţii
lipicioase.
Pulsul slab, filiform sau absent. T/A scăzută sau nu
se apreciază.
Oligurie până la anurie. În stadiul final se poate
deregla cunoştinţa de la obnubilare până la comă.
Semne Gradele de deshidratare
I (uşoară) II (medie) III (severă)
HOLERA. TABLOU CLINIC
5% 8% 10 %
Sete Moderată Exagerată Permanentă

Puls Tahicardie Tahicardie Puls filiform


moderată accentuată
Tensiune Normală Hipotonie Hipotonie
arterială ortostatică accentuată, colaps
Diureza Normală Oligurie Anurie

Cunoştinţa Prezentă Prezentă Uneori obnubilare


până la comă
Temperatura Normală Normală limite Subnormală
minimale
Convulsii Absente Crampe în membri Crampe în
membri, muşchii
toracici
Bolnav cu holeră - deshidratare severă
Bolnav cu holeră - deshidratare severă
TABLOUL CLINIC
Holera poate evolua prin şoc hipovolemic cu
evoluție spre deces în decurs de 24-72 ore de la
debutul bolii.
În lipsa tratamentului evoluţie nefavorabilă în 50-
60% din cazurile severe de boală. La copii mai mici
de 5 ani rata deceselor atinge 80%.
NOTAȚI SEMNELE CLINICE SPECIFICE HOLEREI
COMPLICAȚII
insuficienţă renală acută (mai frecvent la copii)
aritmii cardiace (la vârstnici pe fon de cardiopatie)
insuficienţă cardiovasculară (copii, vârstnici)
şocul hipovolemic
suprainfecţii pulmonare
sau digestive
DIAGNOSTICUL POZITIV
METODA BACTERIOLOGICĂ
Prelevate:
materii fecale din scaun nativ
lichidul de vomă
conţinut duodenal (la externare)
3 segmente de intestin subţire şi
veziculă biliară de la cadavru
probe de apă, produse alimentare.

NOTĂ! Recoltarea prelevatelor de la bolnav se


efectuează în costum de protecție antiholeric.
CERINȚE FAȚĂ DE RECOLTARE ȘI TRANSPORTARE
Probele se recoltează în recipiente sterile cu
medii lichide de conservare (apă peptonată
1%).
Se recoltează în volum de 10-20ml la 10 ml de
mediu de conservare.
Transportarea rapidă, până la 2 ore de la
recoltare, în containere bine sigelate, probele
fiind separate și ambalate.
DIAGNOSTICUL POZITIV
Metoda bacterioscopică
vizualizarea vibrionilor holerici la
microscop în frotiu ori picătură
suspendată din produsul
patologic
Imunoflorescenţa directă sau
indirectă
Reacţia de imobilizare
şi microaglutinare pe sticlă.
Testul imunoenzimatic ELISA –
evidenţierea anticorpilor de tip
Ig M şi Ig G.
DIAGNOSTICUL POZITIV
Metoda serologică mai puţin informativă în boală
acută.
Se pun în aplicare de la 3-5 zi de boală:
Reacţia de aglutinare (pozitivă doar 2-3 luni după
boală)
Reacţia de hemaglutinare
indirectă

Reacțiile se repetă în dinamică


la 7-10 zile
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

TIA

EȘERICHIOSE DIZENTERIE

HOLERA
DIAREIA
SALMONELOZĂ
CĂLĂTORILOR

INTOXICAȚII CU
ENTEROCOLITE
CIUPERCI, METALE
NONHOLERICE
GRELE
COPROCULTURA ESTE METODA CEA MAI FRECVENT
UTILIZATĂ ÎN DIAGNOSTICUL HOLEREI
PRINCIPII DE TRATAMENT
internare obligatorie a bolnavilor inclusiv şi a
persoanelor suspecte la boală cu declarare
nominală de urgenţă la CSP (6 ore).
Regimul de activitate I-II
Dieta 4, 2, alimentație parenterală
TRATAMENT
Terapia medicamentoasă se realizează în 2 etape:
I etapă – Reechilibrarea hidroelectrolitică se face în
primele ore de la internare (1-2 ore).
Necesitatea de lichid se apreciază clinic:
deshidratare uşoară 50 ml lichide/kgc;
perderi moderate 80 ml lichide / kgc;
deshidratare severă 100ml lichide / kgc.
TRATAMENT
II etapă – Corecţia pierderilor ulterioare de lichid şi
săruri
În formele uşoare şi medii - per os sau prin sondă
nazogastrică soluţii: Gesol, Rehidron, Orolit,
Citroglucosolan.
În cazurile de dishidratare avansată reechilibrarea
electrolitică – parenteral, i/v în get cu viteza
volumerică 70-120 ml/min cu soluţii: Ringer, Disodiu,
Trisodiu, Acesodiu, Lactasodiu, Hlosodiu.
Lichidele vor fi în prealabil încălzite până la 40 C.
TRATAMENT
Trecerea de la get la perfuzie se determină după:
Normalizarea pulsului
Normalizarea tensiunii arteriale
Normalizarea temperaturii corporale
Ameliorarea hipovolemiei, hemoconcentraţiei,
acidozei, hipertensiunii pulmonare
Ameliorarea vomei, prevalenţa diurezei asupra
scaunului.
TRATAMENT ETIOLOGIC

ANTIBIOTICE per os, 5 zile


Tetraciclină – 250mg de 4 ori/zi
Doxiciclină – 100mg/zi
Ampicilină – 50mg/kgc/zi în 4 prize pe zi;
Amoxicilină – 50mg/kgc/zi în 4 prize pe zi;
Cloramfenicol - 50mg/kg/zi în 4 prize pe zi;
Cotrimoxazol – 480 x 2 ori/zi;
Furazolidon – 100 mg x 4 ori / zi;
Ciprofloxacină – 0,5 x 2 ori / zi sau 1,0 g x 1 dată / zi
SOLUȚIONAȚI CAZUL CLINIC
Un tânăr de 27 ani, cameraman la un post de televiziune, s-a
prezentat la camera de gardă a spitalului de boli infecţioase
cu diaree apoasă, vome repetate, slăbiciuni, uscăciune în
gură, sete. Din anamneză rezultă că, s-a îmbolnăvit cu două
zile în urmă, imediat după sosire în ţară (zborul a durat cca
12 ore) dintr-o călătorie de lucru dIn Peru, când au apărut
vărsături repetate şi diaree profuză apoasă, cca 12-14 emisii
pe zi, nefetidă, dar cu discrete flocoane albicioase. La
examenul obiectiv se evidenţiază semne de deshidratare
severă, tegumente şi mucoase uscate cu acrocianoză,
scăderea TA şi reducerea diurezei. Din spusele bolnavului în
dimineaţa deplasării spre aeroport a consumat orez prăjit şi a
băut o băutură răcoritoare cu gheaţă de la un vânzător
stradal din Lima. În regiunea dată cazurile de boli diareice
sunt înregistrate frecvent, contactul cu bolnavi diareici neagă.
Igiena mâinelor se respectă parţial.
Identificați datele clinice,
epidemiologice și de laborator,
care vor confirma diagnosticul de holeră

Date clinice
Date epidemiologice
Acuzele, anamneza
bolii Date de laborator
Date care vor
stabili cauza Prelevatele
îmbolnăvirii recoltate de la
bolnav și metodele
specifice de
laborator
ÎNGRIGIREA BOLNAVILOR
Măsurile de îngrijire sunt orientate spre evitarea
factorilor negativi ce favorizează probleme de
sanare.
Bolnavii sunt izolaţi în saloane aerisite şi încălzite. La
necesitate la extremităţi se aplică termofoare.
Patul va fi asigurat cu saltea specială care va da
posibilitate de a aplica plosca. Bolnavul va fi susținut
în timpul vomei, se va ţine cont de profilaxia
pneumoniei prin aspiraţie.
Toate eliminările vor fi colectate pentru determinarea
volumul de lichid, evidenţă strictă a bilanţului hidric.
Dieta Nr 4, cu lărgirea spectrului de alimente bogate
în săruri de K – caise uscate, cartofi, tomate, ardei
dulci, banane.
EXTERNAREA ȘI DISPENSARIZAREA
Externarea din staţionar:
însănătoşire deplină
terminarea tratamentului etiologic
3 coproculturi negative.
Anticipat pacientul va primi un purgativ salin.
Pacienţilor cu risc epidemiogen înalt li se indică
examenul bacteriologic al bilei.
Dispanserizarea convalescenţilor pe termen de 3 luni,
cu control bacteriologic o dată la 10 zile în prima lună,
şi câte o dată în lunile următoare.
Paturi pentru bolnavii cu holeră
Identificaţi nevoile perturbate şi problemele
de sănătate

Diagnosticul
de nursing
PROFILAXIA
Măsurile profilactice sunt orientate spre:
Prevenirea importării holerei în ţară
Toate persoanele sosite din ţările endemice de holeră
sunt supravegheate timp de 5 zile şi o dată examinate
bacteriologic. În caz de disfuncţii intestinale sunt
imediat spitalizate.
PROFILAXIA
Controlul sanitaro-epidemiologic al localităților
Măsuri antiepidemice
Măsurile igieno-sanitare și personale (consumarea
apei potabile, a alimentelor prelucrate termic și
spălate, spălatul pe mâini, evitarea scăldatului în
bazinele de apă poluate) reprezintă cel mai sigur
mijloc de prevenire și combatere a holerei.
PROFILAXIA SPECIFICĂ
Vaccinarea, nu mai este obligatorie pentru cei ce se
deplasează în zone endemice.
Se folosesc:
Vaccinuri cu germeni inactivaţi (omorâte) - cele mai
răspândite, se administrează parenteral
Vaccinuri orale, nu se utilizează din cauza costului
Vaccinuri cu germeni vii atenuaţi - eficienţa vaccinului
este încă în studiu.
ÎN CAZURI PARTICULARE SE POATE RECURGE LA CHIMIOPROFILAXIE
PROFILAXIA SPECIFICĂ
Vaccinarea antiholerică se realizează doar după
indicații deoarece:
protecția conferită nu este cea scontată;
durata imunității postvaccinale este de aproximativ 6
luni, fiind necesare revaccinări;
dozele mari de vaccin sunt reactogene
vaccinurile nu împiedică apariția stării de purtător,
nu atenuează gravitatea bolii, nu întrerupe
transmiterea holerei.
Completaţi măsurile de profilaxie în holeră
Anexa 11
MĂSURILE ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR
Spitalizarea obligatorie a bolnavilor
Raportarea nominală despre fiecare caz înregistrat
la CSP
Anchetarea epidemiologică a focarului
Depistarea activă a pacienţilor, spitalizarea
provizorie a bolnavilor cu BDA
Depistarea contactaţilor, izolarea şi supravegherea
lor timp de 5 zile, cu examen bacteriologic
Controlul şi tratamentul bolnavilor şi purtătorilor
de vibrioni
Dezinfecţia curentă şi terminală
Educaţia pentru sănătate
Elaborați un proiect de promovare a sănătăţii
cu subiectul Holera - maladie contagioasă
severă.
BIBLIOGRAFIE
1. Sv. Cobîleanschi și a., Boli infecțioase,
Chișinău, 2010.
1. A. Cupșa, Boli infecțioase transmisibile, Craiova,
2007.
2. M. Ciotan ,,Boli infecţioase”, Editura medicală
Naţională, Bucureşti, 2002.
3. V. Ivanova, Boli infecţioase, Sanct-Peterburg,
Foliant, 2002.
4. E. Şuvalova, Boli infecţioase, Moscova, Medicină,
2001.