GENUL STAPHYLOCOCCUS

Definitie

 Coci Gram-pozitivi
 grămezi neregulate
 aerobi, facultativ anaerobi
 imobili
 nesporulaţi
 catalazo-pozitivi
Definiţie

 Grupe de interes medical:

 Stafilococi coagulazo - pozitivi
 Staphylococcus aureus
 Stafilococi coagulazo - negativi:
 Staphylococcus epidermidis
 Staphylococcus saprophyticus
Habitat:

 Staphylococcus aureus:
 colonizează nările şi colonul → contaminare
tegument
 purtători sănătoşi: în colectivitate – 10-40% ;
în spital – 40-70%
 rezervor principal: mamifere şi păsări →
contaminare mediu
Habitat

 Staphylococcus aureus: suport material al

transmiterii
 sol,
 apa de mare şi apa dulce,
 suprafaţa plantelor,
 fructe,
 alimente,
 îmbrăcăminte,
 mobilier,
 covoare,
 praful şi aerul din încăperi
Habitat:

 colonizează nările şi tegumentul

 constituenţi ai florei normale cutanate
 (barieră de apărare antimicrobiană)
Caractere morfo-tinctoriale:

 Coci gram-pozitivi
 Frotiu:din cultură pe mediu solid: dispuşi
în grămezi neregulate din cultură în mediu
lichid sau din produs patologic:
 extracelular (rar intracelular)
 lanţuri scurte,
 perechi
 coci izolaţi
 Caractere de cultură

 pe medii solide:
 colonii: „S”;
 în medii lichide :
 tulburare uniformă cu depozit moderat la fundul
tubului
Rezistenţă faţă de ag. fizici,
chimici ,biologici
 rezistă
 în culturi, la frigider – câteva luni;
 în puroi uscat – 2-3 luni;
 relativ rezistenţi la
 antiseptice/dezinfectante (30’ la alcool 70º)
 distruşi în 60 minute la temperatura de
60ºC
 sensibili la bacteriofagi, la UV
Rezistenţă

 DEOSEBIT DE REZISTENŢI LA
ANTIBIOTICE !!!
 Peste 95% rezistenţi la penicilină
 Tulpini rezistente la meticilină (oxacilină)
= polirezistente (cefalosporine,
eritromicina, clindamicina)
 MRSA (stafilococ auriu meticilino-
rezistent)
 Sensibil la vancomicină
Procesul infecţios de tip
stafilococic

 PROCES INFECŢIOS DE TIP INVAZIV

 TOXIINFECŢII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ
Proces infecţios de tip
invaziv
 Foliculita – infecţia foliculului pilos
 Furuncul – abces în jurul foliculului pilos
 Hidrosadenită – infecţia glandei sudoripare
 Panariţiu – infecţie peri- sau subunghială
 Impetigo stafilococic
 Mastită
 Infecţii ale plăgilor chirurgicale, muşcate, tăiate
 Angina stafilococică → otite, mastoidite, sinusite etc.
 Infecţii urinare, uretrită, cistită, pielonefrită
 Focare septicemice

 pulmonar (pneumonii, pleurezii)

 renal
 osos, articular
 meningo-cerebral
 aparat circulator (endocard, pericard, endoteliu
vascular)
Toxiinfecţii de etiologie
stafilococică
Toxiinfecţia alimentară stafilococică
 Ingestia enterotoxinei termorezistente elaborată în
aliment
 Suficientă cantitate foarte mică
 Sursa:
 om – furuncul, sinusită, rar portaj asimptomatic
 animal – mastită, furunculoză
 alimente: lactate, carne, ouă, peşte
 latenţă 1-2 ore, perioadă de stare 24-72 ore,
refacere 12-24 ore
 Leziuni de natură toxică cutanate
„sindromul pielii opărite stafilococice”

 = boala exfoliativă generalizată(boala Ritter)

 este necroza de origine toxică a epidermului
 cauzată de toxina exfoliativă
 apare iniţial eritemperioral care se extinde apoi la totcorpul
 apariţia bulelor mari cu lichid clar este urmată de ruperea straturilor
superficiale ale epidermei
 vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la apariţia anticorpilor
protectori
Sindrom de şoc toxic stafilococic
STTS
 hipertermie
 hipotensiune
 vărsături, diaree
 mialgii
 insuficienţă hepatică şi renală acută
 descuamarea tegumentelor palmare şi
plantare
 stare de şoc
Tratament:

 Efectuarea antibiogramei este obligatorie pentru

toate tulpinile de stafilococi izolate din diverse infecţii
 Rezistenţă crescută prinproducerea de beta-
lactamaze, enzime care neutralizează antibioticele
gen penicilină, cefalosporine
 modificarea unor proteine ale peretelui celular
 Antibioticele de elecţie sunt Oxacilina şi Nafcilina
Tratament:

 Infecţiile grave sau infecţiile asociate cu

bacteriemie/septicemie
 tratament cu antibiotice pe cale
parenterală (injectabilă)
 infecţiile pielii, ale ţesuturilor moi sau ale
căilor respiratorii
 tratament prin administrare orală
 Profilaxie:
 măsuri de igienă riguroasă în unităţile sanitare
 spălarea mâinilor înainte şi după contactul cu
pacienţii
 utilizarea mănușilor
 determinarea portajului nazal de S. Aureus
 administrarea profilactică de antibiotice pre si
post-operator.
GENUL STREPTOCOCCUS
Definiţie. Încadrare.

 coci sferici Gram-pozitivi

 formează perechi sau lanţuri în cursul diviziunii
celulare
 pretenţioşi nutritiv,
 imobili şi nesporulaţi
 unele specii au capsulă
În raport cu patogenitatea

 streptococi patogeni

 streptococi condiţionat sau accidental

patogeni
Criteriu filogenetic de
clasificare

 realizat pe baza analizelor efectuate prin

metode ale biologiei moleculare
 6 grupări de specii în cadrul genului
 I. Grupul piogenic
 II. Grupul anginosus
 III. Grupul mitis
 IV. Grupul salivarius
 V. Grupul bovis
 VI. Grupul mutans
Grupul piogenic - S.
pyogenes

 Boli invazive datorate streptococilor

piogeni

 Erizipelul
 Celulite
 Fasceite necrozante
 Febra puerperală
 Sepsisul streptococic.
Grupul piogenic - S.
pyogenes
 Boli localizate:
 Faringita streptococică
 Scarlatina
 Impetigo streptococic

 Endocardita infecţioasă
 Foarte rară
 Severitate înaltă
Grupul mitis

 Prin leziuni ale mucoasei bucale (extracţii

dentare) pătrund în sânge
 endocardită subacută la pacienţi cu leziuni ale
endocardului valvular sau cu disfuncţii ale
dinamicii sanguine cardiace
Grupul salivarius

 Cuprinde
 Streptococcus salivarius
 Streptococcus vestibularis

 specii rezidente ale cavităţii bucale şi

orofaringelui
 accidental patogene
 implicaţii clinice asemănătoare cu cele ale
streptococilor viridans
Grupul bovis

 streptococii de grup D

 nonhemolitici
 Grupul bovis

 S.bovis prezintă interes medical

 izolat de la bovine, ovine, porci, câini, porumbei

 se poate transmite accidental la om
 aparţine florei normale a colonului
 ocazional produce, la pacienţii cu leziuni ale colonului

 endocardită subacută
 bacteriemie
Grupul mutans

 habitat
 omul
 animale
 hamsteri,
 şobolani,
 maimuţe
 Grupul mutans

 Importanţă în patologia umană:

 Streptococcus mutans

 rezidenţi în cavitatea bucală

 implicate în formarea plăcii dentare şi în
cariogeneză
 izolate rar de la pacienţi cu endocardită
subacută
Caractere de cultură

 colonii S
 mici,
 rotunde,
 opace,
 strălucitoare
GENUL NEISSERIA
Caractere morfologice
 coci Gram-negativi, diametru 0,8μm
 aspect de boabă de cafea sau reniformi
 feţele adiacente aplatizate sau concave
 dispuşi in diplo, uneori in tetrade
 Imobili, nu produc spori
 meningococul si gonococul poseda capsula
 Specii frecvent intalnite in patologie: Neisseria meningitidis (meningococul)
si N.gonorrhoeae, au o omologie a AND de 70%

capsula
meningococ
gonococ – uretrită–bărbat
 Caractere de cultură
 aerobe, microaerofile (5-8%CO2 +umiditate), 37oC
 medii de cultură imbogăţite
 gonococul - necesităţi nutritive mai mari
 meningococul poate cultiva şi pe geloză sage
Gonococul Meningococul
colonii de tip S colonii de tip S,dimensiuni de circa 1-5 mm
dimensiuni de 1-5 mm Transparente,nepigmentate,tulpinile incapsulate
Nepigmentate, opace sau transparente (A, C), colonii de tip M (mucoide)

N. meningitidis pe geloză-chocolat
24h/370C/10%CO2

Mediul Thayer Martin – inoculat cu secreţie cervicală–

apar colonii mate date de flora N. gonorrhoeae pe geloză-chocolat 24h/370C/10%CO2 .
normalăşi colonii transparentede N. gonorrhoeae
 N.flavescens, N.subflava, N lactamica-colonii cu pigmet galben
 N. sica - colonii opace, rugoase
 Bhamella catarrhalis- colonii nepigmentate sau gri

 Caractere biochimice si de metabolism

 Identificarea tulpinilor produc indofenoloxidaza dau reactie pozitiva
prin oxidarea reactivului tetrametil-p-fenilendiaminohidrocloric
Neisseria meningitidis
 Structura antigenica- 3 sisteme antigenice independente
1. Polizaharide capsulare – pe baza carora s-au identificat 13 serogrupe cu
specificitate imunologica (A,B,C,D,X,Y,Z,W135,E29,H,I,K,L)
2. Proteinele membranei externe- definesc serotipurile si subserotipurile
3. Lipopolizaharidele (se gasesc in membrana externa)– definesc
imunotipurile, au afinitate pentru membranele trombocitelor si
polimorfonuclearelor

Rezistenţa faţă de factori fizici şi chimici

foarte sensibile la Uscăciune (distrugere in 1-2h), 1-2h la 41,5-42oC
UV-distrugere instantanee majoritatea antisepticelor şi dezinfectantelor
Sensibili la – peniciline, cefalosporine, macrolide, antibiotice cu spectru larg, chinolone
Rezistenti la antibioticele polipeptidice(polimixina, colimicina), lincomicina,
vancomicina
Patogenie
 5-10% din populatie este purtatoare de meningococ
Meningococ naso-faringe endocitoza curent sanguin bariera
hematoencefalica meningita cerebro-spinala (dureri de cap , greata,
varsaturi, redoare de ceafa, coma in cateva ore)
Meninge inflamat= tromboza vaselor sangvine, exsudarea
polimorfonuclearelor
Alte manifestari: rinofaringita, otita, conjunctivite, bronsite, pneumonii,
bronhopneumonii, artrite, pericardite, etc
Purpura fulminans (sindromul Waterhouse Frederichsen)= febra mare, rash
hemoragic, stare de soc
Imunitate
 este umorala prin anticorpi protectori IgM
 IgM pot fi castigati pasiv (transplacentar) sau activ (colonizare naso-
faringiana cu meningococ)
Tratament
-(penicilina, ampicilina, cloramfenicol, unele cefalosporine, chinolone)-
realizeaza concentratii eficiente in lichidul cefalo-rahidian
Epidemiologie.Profilaxie
-doua tipuri de evolutie epidemiologica: endemosporadic (zona temperata),
incidenta= 1-4/100.000; epidemic=100/100.000
Grupele A,B,C – cele mai frecvent implicate
- In Europa de vest – serogrupul B,C (0-4 ani)
- In Africa – serogrupul A (copii mari si tineri)
- Romania – 1987 (val epidemic) – 12,7/100.000 lociutori (0-1 an), serogrupA
Profilaxie:
- contacti copii sub 15 ani
- caz secundar- dupa 30 zile de la cazul index
- eliminarea portajului faringian : sulfamida (sulfadiazina), rimfampicina,
spiramicina
- Vaccinuri polizaharidice meningococice pt. serogrupele A,C,Y,W135
 Diagnostic de laborator
 Prelevate din locuri anatomice sterile
- Se recolteaza doua hemoculturi, 24h incubare, treceri oarbe
- LCR – pastrat la temperatura camerei pana la insamantare, din sediment se
efectueaza frotiuri
- Aspirat petesial sau biopsie – se injecteaza SFS in leziune si se aspira, sau proba
biopsica; ambele se insamanteaza la patul bolnavului
- Prelevari din locuri anatomice cu flora microbiana asociata: rinofaringe, sputa
- Diagnosticul bacteriologic
- examenul bacterioscopic al prelevatului- pe frotiuri Gram – coci in diplo cu fetele
adiacente aplatizate, intra sau extracelular
- Cultivarea: pt. produse sterile pe geloza sange si geloza chocolat (cresc si pe
Mueler Hinton); pt produse din locuri cu flora normala – pe mediu Thayer-
Martin(g.s cu lincomicina si colimicina); incubare la 37oC +CO2
- Identificare: caractere de cultura, reactia oxidazei, fermentarea
zaharurilor(glucoza, maltoza)
- Determinarea serogrupurilor – cu seruri de aglutinare
- ATB difuzimetrica
Neisseria gonorrhoeae (gonococul)
 Caractere diferentiale
- fermenteaza numai glucoza, colonii mai mici pe medii, necesita pt
crestere arginina, hipoxantina si uracil
- colonii opace(proteina II de suprafata) sau transparente
- contin plasmide - 2 plasmide codifica gene pt βlactamaze
Structura antigenica
structuri de suprafata: pilii, proteina I=porina, proteina II(pt aderenta),
proteina II se asociaza proteineiI, LPS – legat de efectele endotoxice ale
gonococului
Actiune factorilor fizici sichimici- mor in 2h la uscaciune, alcool 70o – 5min,
fenol1%, sublimat 0,1%- 2-5min
Patogenie
Gonorea – infectie purulenta a mucoasei uretrei la barbati si a endocervixului
la femei, infectie rectala, faringiana
Gonococii determina pierderea cililor celulelor ciliate infectie ascendenta,
salpingite, fibroze, sarcini extrauterine, inflamatii pelvine
 La barbat: afectarea prostatei, veziculelor seminale, a epididimului,
fibroza
 Infectii diseminate- artrite septice, leziuni cutanate pustule hemoragice
 Nou nascuti- conjunctivite grave – pierderea vederii
 Imunitate – IgA si IgG pe suprafata mucoselor cu capacitate mica de
protectie
 Tratament -: 4,8milioaneUI penicilina G im, amoxicilina 2g oral,
ampicilina 3,5g oral, doxiciclina 100mg 2Xzi 7 zile
 1976 – tulpini rezistente la penicilina, recomandate cefalosporine
 Oftalmia gonococica la nou nascut – unguient cu 0,5% eritromicina, 1%
tetraciclina

 Diagnosticul de laborator
 Prelevate : puroiul si secretia uretrala, secretie de cervix, rect,
conjunctiva, faringe, lichid sinovial, hemoculturi
 Examinarea microscopica
 Frotiuri colorate Gram din secretii- diplococi-Gram negativi si
polimorfonucleare
 Uretrita gonococica acuta (prezumtiv)= coci in diplo intracelular
 Infectia gonococica cronica – morfologie atipica (nu diagnostic pe frotiu)
 Frotiu pozitiv la barbat, nu mai facem culturi; la femei: frotiu+culturi
 Frotiuri din exsudat conjunctival pot fi diagnosticate, cele din rect, faringe
– nu
 Cultivare - mediu Thayer-Martin, 370C +CO2
 Identificare: caractere morfologice si culturale, reactia oxidazei, modul de
desfacere a zaharurilor
 Branhamella catarrhalis – din flora bacteriana a tractului respirator superior
 Determina infectii ale tractului respirator in deficiente imune, inactiveaza penicilina
prin βlactamaze
 Agent infectie pulmonara – cantitate mare in sputa, pe frotiu- impreuna cu
polimorfonucleare
 Tratament - augmentin, tetraciclina, eritromicina
meningită – erupţie complicaţii - leziuni ale
cutanată hemoragică nervilor cranieni
meningita
fulminantă - CID

gonoree – leziuni cutanate