Giardioza

 2.1 Etiologie.
 2.2 Simptomatologie.
 2.3 Diagnosticul (ivita-morbi).
 2.4 Studiul micro-macropreparatelor.
 2.5 Diagnosticul.
 2.6 Tratament şi profilaxie.
Definitie:
 Flagelatoză digestivă produsă de specii din
genul Giardia,are caracter zoonotic,cu
tablou clinic polimorf la om,dar puțin
cercetat la animale.In ultimii ani sunt
semnalate imbolnăviri la tineretul
animal(cațel,pisică,iezi,mei)cu sindrom
diareic.
Sistematica:
 Încrengătura Protozoa
 Clasa Flagellata
 Familia Hexamitidae
 Genul Giardia
 Speciile:
Giardia lamblia-parazitează la om,cîine,maimuţă.
G.canis;G.cati;G.bovis;G.caprae;G.cuniculi;G.muris
-la muride
G.psittaci-la papagal
Morfologie:
 Giardiile se prezintă ca trofozoiți,in faza
endogenă și chisturi,forme de
rezistență,exogene.
Trofozoiții,piriformi,cu fața dorsală convexă și cea
ventrală concavă,plană,prevăzută cu disc
adeziv,au simetrie bilaterală.Prezintă 2 nuclei
situați în treimea anterioară si 4 perechi de flageli
liberi care au la bază 4 perechi de
blefaroblaști.Citoplasma conține granule de
glicogen,reticul endoplasmatic și
vezicule.Dimensiuni,cu mici variații specifice,sunt
de 10-20/7-15 um.
Chistul:
 Oval,cu o dublă membrană
transparentă,conține 2-4 nuclei și flagelii
dispuși în diagonală cu aspect
sinusos.Chisturile măsoara 10-15/7-10
um.
Trofozoiții:
 Se dezvoltă la nivelul intestinului
subțire,pe suprafață,dar uneori ajung și în
profunzimea mucoasei,fregvent în
duoden,uneori chiar și în colon.Se hrănesc
prin endosmoză,pe toată suprafața
corpului și pinocitoză.Sunt foarte mobili și
se multiplică prin diviziune binară.
Ciclul biologic:
 Contaminarea are loc prin îngerarea de chisturi odata cu
hrana sau apa de băut.Ajunși în stomac la un PH acid sunt
eliberați trofozoiții,după dechistare trofozoiții se atașează
de microvili cu ajutorul discului adeziv.Se deplasează cu
ajutorul flagelilor prin mișcări de rotire și balans.Se
înmulțesc prin diviziune binară.Ciclul de viață se încheie cu
închistarea în intestinul subțire sau în colon și eliminarea
chistului cu fecalele.Chiștii sunt infestanți chiar în momentul
eliminării ceea ce explică caracterul contagios al
bolii.Îngerați odata cu alimentele poluate sau aduși cu
mîinile murdare,paraziții se dechistează in tubul digestiv,iar
trofozoiții rezultați se inmulțesc în noua gazdă.
 Rezistența chisturilor în mediu umed și la regim termic în
jur de 18 C este de 3 luni,cu conservarea capacității
infestante.Muscidele vehiculează chisturile la distanță.
Epidemiologie:
 Sursele de infecție sunt formate de
persoane bolnave sau purtătoare,animale
tinere bolnave și adulte purtătoare de
paraziți.Incidența este ridicată la cîine
ajungînd la peste 20%,sporadic la pisică
3%.În mecanismele de transmitere o
importanță medicală cîștigă tot mai mult
cîinele,implicat ca sursă de contaminare
umană.
Patogenitatea:
 Densitatea giardiilor fiind foarte mare
,ajung să învelească zone întinse din
mucoasa intestinală,provocînd iritații și
inflamații datorită mobilității,produșilor de
metabolism,enzimelor și
toxinelor.Concomitent se perturbă
mecanismul digestiei cu
malabsorbție,stază și dischinezie biliară
datorită inflamației sfincterului Oddi.
Morfopatologic:
 Cadavrele sunt slăbite,cu părul murdărit în
jurul anusului,mucoasa duodenală este
congestionată;duodeno-jejunită catarală
sau hipertrofică,rareori degenerescență
hepatică și stază biliară.
Simptome:
 Obișnuit boala trenează
subclinic,animalele adulte fiind purtătoare
latente,dar la tineretul animal apar
îmbolnăviri cu sindrom diareic acut sau
cronic,recidivant.
 La căței,îmbolnăvirile pot să apară la
vîrsta de 1-12 luni,ca sindrom diareic
cronic,recidivant.Fecalele apoase ,cu
fragmente de mucoasă,uneori
sanguinolente.
Diagnosticul:
 Diagnosticul giardiozei este deseori
dificil.El se bazează pe decelarea
trofozoiților în lichidul duodenal obținut
prin tubaj sau a chiștilor în fecalii(prin
metoda directă la microscop utilizînd serul
fiziologic sau soluția lugol,care colorează
chiștii în brun).Și evidențierea anticorpilor
anti Giardia in ser,salivă,lapte,și secreții
intestinale prin următoarele metode-
RIF,RID,RHG,ELISA.
Tratament:
 Se utilizează derivați nitro-imidazoli;Metronidazol
sau Dimetridazol 30 mg/kg/zi 4-5 zile consecutiv.
 Recent s-a folosit la viței Fenbendazol,doza 5-
20mg/kg,per os repetat 3 zile consecutiv,cu mare
eficacitate.
 La cîini Fenbendazol,15-20 mg/kg/zi,per os,5 zile
consecutiv
Forma medicamentoasă Drontal plus(conține
pirantel,praziquantel și febantel)în dozaj uzual ,2-
3 zile consecutiv este foarte eficace la cîine,în
poliparazitizmul intestinal