Sunteți pe pagina 1din 64

Particularitățile

examinării
craniului facial la copii
 Craniul sau cutia craniană (din
latină cranium; denumire populară:
ţeastă, din latinescul testa, cap) este
o structură osoasă ,care conţine şi
protejează encefalul. Craniul uman
este compus din opt oase ,care
împreună formează o cavitate ovoidă
cu duritate variabilă şi cu o
capacitate de circa 1.450 ml (la
adulţi).
Regiuni craniene
 Partea interioară a craniului se numeşte endocraniu iar
parte exterioară exocraniu. Pe de altă parte, craniul
poate fi segmetat pe verticală şi în acest caz se
vorbeşte despre craniul superior sau bolta
craniană(lat: calvaria) şi craniul inferior sau baza
craniului (lat: basis cranii).
 Această diviziune nu este arbitrară ci se
fundamentează pe originea embriologică diferită a
structurii oaselor craniene: osificare endocondrală
pentru oasele de la baza craniului şi osificare
intramembranoasă pentru oasele boltei. Bolta este
formată din oasele: frontal (partea verticală), parietali,
scuamele temporalilor şi occipital (partea superioară).
Baza cuprinde restul părţilor scheletului cranian.
Limita între bază şi boltă este reprezentată printr-o linie
care formează o circumferinţă sinuoasă , care pleacă
de la depresiunea naso-frontală până la protuberanţa
occipitală externă.
Oasele craniului
 Oasele craniului sunt opt. Patru dintre ele
nu au pereche şi au poziţie mediană, iar patru
dintre ele au pereche şi au poziţie lateral-
simetrică.
 Osul frontal (lat: os frontale)

 Osul etmoid (lat: os ethmoidale)

 Osul sfenoid (lat: os sphenoidale)

 Osul occipital (lat: os occipitale)

 Osul temporal (2) (lat: os temporale)

 Osul parietal (2) (lat: os parietale)


Raportul neurocraniu –
viscerocraniu(după vîrstă)

 8/1 4/1 5/1


Oasele neurocaniului
1. Osul sfenoidal.
2. Osul etmoidal.
3. Osul frontal .
4. Osul parietal.
5. Osul occipital.
6. Osul temporal
Oasele craniului facial
1. Maxila.
2. Concha nazală
inferioară.
3. Vomerul.
4. Osul nazal.
5. Osul lacrimal.
6. Osul zygomatic.
7. Osul palatinal.
8. Mandibula.
Articulaţii
 Articulaţiile oaselor craniului sunt imobile şi fixează oasele între
ele prin intermediul cartilajelor (sincondroză) sau al ţesutului
conjuctiv fibros (sinfibroză). Acele oase care fac parte din baza
craniului, dezvoltate în timpul osificării endocondrale, se unesc
între ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează
bolta craniană, cât şi oasele feţei, dezvoltate din primordii de
ţesut conjunctiv, se unesc între ele prin sinfibroză sau suturi (lat:
suturae). În funcţie de configuraţia suprafeţelor articulare, se
disting trei tipuri de suturi (sinfibroze) ale craniului:
 suturi dentate formate din unirea suprafeţelor articulare. Este
articulaţia care uneşte oasele frontal, occipital, parietal, sfenoid
şi etmoid (articulaţia fronto-parietală, parieto-parietală, parieto-
occipitală, fronto-etmoidală, fronto-sfenoidală) şi articulaţiile cu
masivul facial (fronto-malară, fronto-nazală, etc).
 suturile scuamoase formate din unirea suprafeţelor rugoase “cu
bizou”.
 articulaţia vomerului (septul nasal)cu sfenoidul formată din
unirea unei suprafeţe cu formă de creastă (creastă sfenoidală
inferioară) care se fixează într-o suprafaţă complementară în
formă de fantă
Neurocraniul membranos – bolta
craniană
 Oasele boltei craniene sunt oase plate cu
rol de protecţie. Acestea iau naştere în
timpul procesului de osificare
intramembranoasă din plăcile ţesutului
conjunctiv fibros (mezenchim), care
înconjoară encefalul. Astfel, în mod
centrifug se dezvoltă (osifică) oasele
membranoase plate. În momentul naşterii,
procesul de osificare nu este încheiat ,
oasele boltei nu sunt complet unite ,având
spaţii între ele acoperite de ţesut fibros
(aceste suturi sunt denumite fontanele).
Neurocraniul cartilaginos
(condrocraniul) – baza craniului
 Oasele bazei craniului se dezvoltă din
condrocraniu, prin procesul de osificare
endocondrală. Condrocraniul este o
structură formată din diferite nuclee
cartilaginoase osteogenice separate
(condrocraniul precordal îşi are originea
în creasta neurală iar condocraniul
cordal în mezodermul paraxial).
 La naştere, oasele plate ale
craniului nu sunt complet
osificate şi sunt separate de
spaţii ocupate de ţesut
conjunctiv fibros (provenit
din creasta neurală) ,care în
viitor va contribui la
formarea definitivă a oaselor
şi a articulaţiilor oaselor
(sinfibroză). Aşadar, aceste
spaţii sunt:
 sutura metopică
 Coronală-1
 Sagitală-2
 Lambdoidă-3.
Fontanelele – craniul nou-născutului
 În acele locuri în care se articulează
mai mult de două oase, suturile sunt
ample şi formează şase fontanele:
 două impare şi mediane: fontanela
anterioară şi posterioară;
 două laterale şi pare: mastoida şi
sfenoida.
 Fontanelele au o importanţă capitală
în timpul naşterii pentru că permit
suprapunerea plăcilor osoase ale
craniului, care dau posibilitatea
trecerii capului fătului prin canalul
de naştere. În timpul puerperiului,
oasele revin la poziţia lor iniţială. În
timpul copilariei, palparea fontanelei
anterioare permite verificarea
normalităţii în dezvoltare, a osificării
craniului precum şi a presiunii
intracraniene.
Creştere şi consolidare
 Fontanelele au nevoie de mulţi ani
pentru a se osifica complet şi pentru a
obţine coaptaţia totală cu oasele
craniului. Creşterea oaselor bolţii
craniene ,care continuă până la stadiul
de adult se realizează din materialul
fibros al suturilor fontanele. Acest
mecanism permite o relativă
adaptabilitate a cutiei craniene
conformă cu creşterea şi dezvoltarea
encefalului şi a masivului facial.
Capacitatea craniană completă este
atinsă la vârsta cuprinsă între 5 şi 7 ani.
Particularitățile sexuale craniului

 Masculin Feminin
Modificările de vîrstă a mandibulei
configurația,dimensiunile,unghiul.

Creșterea și dezvoltarea mandibulei în


lungime și lățime este din contul :
 segmentelor distale ,situate caudal,
 molarelor „de lapte” ,
 ramurilor ,
 proceselor articulare ,
 сorpului mandibular - părții alveolare .
Modificările de vîrstă a
mandibulei- configurația,
dimensiunile , unghiul .
continuare

Modificările unghiului mandibular și creșterea


longitudinală sunt
stimulate de mușchii masticatori și dinți.
Unghiul mandibular la făt și nou-născut este
obtuz—140_160 grade.
La matur este în descreștere ,dar spre vîrsta senilă
revine la obtuz ,
 datorită involuției aparatului masticator-
hipotrofiei musculare
 adentiei senile,osteoporozei,rezorbției părții
alveolare.
Majorarea unghiului are loc și la unele anomalii de
dezvoltare.
Creştere şi consolidare
1. Maxila.
2. Osul zigomatic.
3. Mandibula.
Cresterea craniului
tridimensional este
disproporțională.
Prima accelerare este pînă la
vîrsta de 4 ani.
Următoarele la 6-8 și 11-13 ,
care coincid cu
erupția dinților 6,
premolarilor,colților,
molarilor permanenți
(II pereche) .
continuare

 Ultima accelerare a creșterei corespunde


erupției dinților de minte.
 Comparativ cu neurocraniul, oasele
masivului facial suferă o creștere
abundentă din cauza surmenajului
funcțional .
Factorii de creștere maxilei și mandibulei
sunt:iriditarea,funcția mușchilor-
participanți la sugere ,apoi la
masticare,formarea dicției;eruperea
dinților,schimbul și faza adentiei senile ,
factorii exogeni (inclusiv acei patogeni).
Reperele și diametrele craniene
Liniile de orientare a craniului
după KRONLEIN.

1. Linia orizontală
FRANCFURT
Auriculo-orbitală.
2. Linia orizontală
supraorbitală.
Radiopediatria
 este o supraspecializare a
radiologiei generale, care utilizează
aceleași tehnici de investigare ca
la adulți , prezentînd o serie de
particularități care o
individualizează.
Riscul

 Mult mai mare al leziunilor consecutive


iradierii la copil, față de adult , impune o
conduită de investigație radioimagistică
aparte, care să limiteze cît mai mult efectul
nociv al razelor X, fără a împiedica
stabilirea rapidă și corectă a diagnosticului
și urmărirea eficienței tratamentului.
 Necesitatea investigației radioimagistice
trebuie să fie discutată de medicul radiolog
cu medicul-curant pentru alegerea metodei
celei mai eficiente și mai puțin iradiante.
 Repetarea examenelor se face numai în
funcție de imaginea precedentă și evoluția
cazului.
 Se impune immobilizarea și uneori sedarea
sugarilor și copiilor mici pentru a evita
repetarea examenului datorită artefactelor
de mișcare (neclaritate dinamică).
Imaginea radiologică normală la sugar
și la copil mic prezintă paricularități
față de adult
 Aspectul imagistic al unor afecțiuni
întălnite și la adult este diferit la copil.
 Bolile specifice vîrstei mici prezintă
aspecte imagistice caracteristice.
 Nici o investigație imagistică nu se
efectuiază înaintea examenului clinic și
a unui minim de laborator(an.generală a
sîngelui).
Particularitățile craniului la copii de
vîrstă fragedă.
 Raportul neuro- și viscerocraniu este 8/1.
 Suturile și sincondrozele dintre oase sunt
largi,datorită zonelor cartilaginoase dintre
ele.
 În primul an de viață se vizualizează
fontanelele,zone neosificate între oasele
calotei , care apar radiologic ca zone
lacunare,neregulate.
continuare

 La unirea celor două jumătăți ale


ramului orizontal a mandibulei se
determină o bandă lacunară ,care
dispare la finisarea osificării ( vîrsta
preșcolară).
 La preșcolar craniul prezintă lacune
sub formă de benzi sinuoase sau ovale
-șanțurile vasculare ,bine vizibile la
această vîrstă.
 Sinusurile craniene au imagine diferită
dependent de vărstă .
 Craniul nou-
născutului,
poziționarea
antero-
posterioară.
Sinusurile craniene
 au imagine diferită
dependent de
vărstă.
 La sugar se
determină doar cele
maxilare.
 Cele frontale ,
sfenoidale și celulile
etmoidale apar după
vîrstă de 3-4 ani.
Variante anatomice.

Craniul poate prezenta suturi


supranumerare_
1. Sutura metopică ce împarte osul
frontal în 2 jumătăți.
2. Oasele vorniene situate intrasutural.

3. Protuberanța occipitală este mai


accentuată.
Poziționarea pacientului la
examinarea craniului și masivului
facial.
Schema axelor
principale la
examinarea
craniului
1. Mediosagitală.

2. Orizontal-
fiziologică.
3. Axa verticalei
auriculare.
 Toate poziționările la compartimentul
examinarea craniului se împart la:
-radiografii de panoramă,
- -II- speciale.
Panoramice la rîndul sau se divizează: de
Bază(fase anteroiare,posterioare,lateral și axial).
Suplimentare (fase nazofrontal, frontal,
nazomentonier, semiaxiale anterior și posterior)
Speciale sunt preconizate pentru examinarea
diferitor parți a viscero- și neurocraniului
Schema poziționărilor de bază
pentru examinarea craniului-

A - anterioară B- posterioară C- laterală


 Poziționarea
antero-
posterioară a
craniului.
Radiografia antrumurilor.

 Mentonul la maxim se
apropie spre piept.
 Raza se centrează la
șaua nasului.
Copilul se poziționează pe spate cu fața în
sus
(copii primului an de viață) sau pe
abdomen cu fața în jos.

Criteriile de calitate –

 Imaginea simetrică a antrumurilor sau


piramidelor oaselor temporale
Radiografie piramidelor dupa
Shuller
Poziţionarea pacientului:
orizontal,pe abdomen ;
capul situat strict lateral,
pavilionul urechii situat spre faţa,
gura deschisă ,
orificiul auditiv extern în centrul casetei.
Raza se îndreaptă craniocaudal sub unghi de
30 grade,prin OAE părţii examinate ,în
centrul casetei
Radiografie piramidelor dupa
Shuller (continuare)  Criterii de calitate:
 Scuama temporală ,
 Structura pneumatică
apofizei mastoidiene
inclusiv ş antrumul,
 Structura piramidei,
 Starea articulaţiei
TEMPORO-
MANDIBULARE
 Canalul auditiv (
orificiile:- - intern si
- extern).
 Radiografia laterală
a craniului

 Raza centrală
perpendicular
casetei prin ambele
procese articulare
mandibulei.
La copii

Radiografia laterală a craniului se


efectuiază în poziția
copilului orizontal pe abdomen,sau sugarii
pe umăr.
Criteriile de calitate –
 Coincidența canalului auditiv extern.

 Coincidența conturului superior orbitelor.

 Coincidența elementelor șeii turcești.


Poziționările suplimentare
Presupun-
 Strict perpendicular către axa casetei
se instalează planul mediosagital.
 Cele 2 planuri de bază a craniului sunt
situate față de casetă sub diferite
unghiuri, dimensiunile cărora depind
de configurația feței:
1. Nazofrontal,

2. Frontal,

3. Nazomentonier.
 Radiografie
laterală
excentrică a
craniului.

 Raza centrală
perpendicular casetei
prin procesul articular
mandibular îndepărtat
de la film.
Radiografia sinusurilor
paranazale A/P

 Pacientul situat vertical,nazomentonier, gura la maxim


deschisă, raza strict perpendicular casetei se îndreaptă în
centrul cefei.
La nivelul liniei
Radiografia mediotransverse
oaselor a casetei se află conturul
inferior
zigomatice și ambelor orbite.Raza se
celulilor etmoidale centrează
În centrul casetei.
Proiecțiile semiaxiale
(anterior,posterior).
Axa orizontalei fiziologice și axa auriculară se
orientează față de casetă sub unghi de 45 grade,
planul mediosagital a casetei orientat strict
perpendicular.
 Examinările speciale a craniului se
efectuează conform orientației planurilor de
bază a craniului sub diferite unghiuri către
planul casetei.
 Se i-au în considerație diferite orientiruri
anatomice și puncte, cum pentru poziționarea
pacientului, așa și pentru centrațiea razei.
 Se folosesc la examinarea diferitor părți

anatomice a neurocraniului și masivului facial, de


ex. examenul oblic a piramidelor oaselor temporale
după Shuler, axial după Maier, transversal după
Stenvers;examenul oblic foramenelor nervilor optici
după Reze.
Radiografia mandibulei în
proiecția nazofrontală.
Radiografia
articulațiilor temporo-
mandibulare postero-
anterior după
Klemencici.

 Poziția pacientului orizontală


 Craniul frontonazal,gura deschisă

la maxim
 Centrația prin planul mediosagital

de la ceafă spre șaua nasului,


 Dacă avem nevoie de corpul

mandibular raza se coboară paralel ,


dar spre vîrful nasului.
Radiografia
articulațiilor temporo-
mandibulare postero-
anterior după Parm.

 Pacientul situat orizontal,


partea examinată pe casetă, fără
grilă,planul mediosagital craniului
și orizontala spațiului paralele,
Raza se centrează pe articulația
apropiată de casetă,
S de focusare 50 cm.
Radiografia
nazofaringelui
lateral.

 Filmul 13x18 situat vertical,cu grilă,


 Pacientul situat vertical,
poziționarea ca la craniul
lateral,raza centrată la articulația
temporomandibulară.
Radiografia oaselor nazale.
Obligatoriu 3 proiecții( SPN și 2 laterale).
Radiografia foramenelor
nervilor optice după Reze.

Orbita examinată se află în


centrul casetei,reperele de
sprijin-orbita,nasul,arcul zigomatic
Radiografia mandibulei
unilateral-oblic.

 Suport 45 grade,
 Pacientul orizontal pe umăr,
 Raza se centrează spre
unghiul mandibulei
contrlaterale.
Poziționările de contact
Regiunea afectată se aranjează în zona
centrală
distanța de focusare se micșorează la
maxim.
Ca urmare imaginea părții apropiate de
casetă se majorează , devine mai clară
dar neclaritatea parților distanțiate este
în creștere.
Radiografia palatinului.

 Raza se îndreaptă sub 10-15 grade mai sus de


vîrful nasului.
Planșeul bucal

 Raza se centrează
perpendicular axei
filmului după corpul
mandibulei.
Poziționările tangențiale
Regiunea afectată se aranjează marginal, în
proecție asupra centrului casetei.
Raza este îndreptată în el tangențial,
perpendicular planului casetei.
Examinarea formațiunilor Scheletului facial
se efectuiază cu ajutorul tubusului sau centrator
optic cu diafragmă fisurală pentru formarea
cîmpulu iinvestigației.
Unghiurile de înclinare capului și tubului
radiogen se formează conform raportorului.
Pentru centrarea razei se folosesc puncte și
orientire anatomice.
Radiografia mentonului.

 Pacientul așezat pe scăunel ,sub casetă se pune folie de


cauciuc plumbat, fără grilă,raza se centrează caudal 45-
55 grade pe menton
Concluzii
 Corespunderea strictă regulilor de
poziționare pacientului, numai așa va fi
posibilă aprecierea detaliilor imaginei și
diagnosticul corect.
 Respectarea simetriei părților – dreapta și
stînga -craniului în proecțiile directe:
1. Fas – anterior și posterior,

2. ------ nazofrontal,

3. ------ frontal,

4. ------ nazomentonier,

5. Semiaxiale- anterior și posterior,

6. Axiale.
 Neclaritatea dinamică la examinarea
masivului facial se înlătură prin :
1. Poziția comodă a pacientului,

2. Minimalizarea timpului expoziției,

3. Folosirea grilei,cu excepția proiecțiilor axiale,

la explorarea oaselor temporale d.Maier,etc.


 Examinarea craniului și masivului facial în
proiecțiile laterale:la devierea capului în oricare
parte ,apar- dedublarea conturului, necoincidența
formațiunilor structurale principale și secundare,
elementele părților contrlaterale devin asimetrice.
Vă mulțumim
pentru
atenție!