TIPURI GENETICE DE

RELIEF
Prof. Luminiţa Moroşanu
Colegiul Economic “Ion Ghica”
Bacău
 RELIEFUL
PETROGRAFIC III
 RELIEFUL CARSTIC
 Totalitatea proceselor legate de circulaţia apei
în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) şi
formele de relief la care dau naştere (de
suprafaţă şi de adâncime) conturează noţiunea
de carst. Acesta a fost studiat iniţial în Podişul
Karst din Slovenia, termenul de karst indicând
piatra sau stanca de calcar şi fenomenele
grefate pe ea.
REGIUNE CARSTICĂ-MUNTENEGRU
PEISAJ CARSTIC DIN FRANŢA
 EXOCARSTUL
 Lapiezurile sunt forme carstice elementare cu aspect de şănţuleţe (brazde)
sau microdepresiuni (găuri) rezultate în urma coroziunii calcarului de către
apa încărcată cu CO2 şi cu alţi acizi (humici, de regulă). Dimensiunile lor
sunt de ordinul centimetrilor şi decimetrilor. În mod obişnuit sunt grupate şi
intersectate între ele formând „câmpuri de lapiezuri”. Astfel de câmpuri
apar în Munţii Vâlcan, Mehedinţi, Aninei, Locvei, Bihorului, Pădurea
Craiului.
 Dolinele sunt forme depresionare cu aspect circular sau oval, cu diametrul
de ordinul metrilor şi zecilor de metri şi adâncimi de 2-4 – 50 m; sunt
formate prin procese de dizolvare şi/sau prăbuşire în masa unor roci
carstice; au fundul legat de un aven sau horn (comunicând cu reţeaua
carstică subterană) sau umplut cu depozite coluviale argiloase (terra rossa
în unele cazuri).
 Fundul lor plat este acoperit cu argile de decalcificare. În dolinele în care
materialele care pavează fundul sunt impermeabile se formează lacuri
permanente sau temporare (Iezerul Ighiel din Munţii Trascău; Tăul lui Ghib
din Munţii Codru Moma).
 „Orgile” geologice reprezintă „goluri” carstice de formă conică sau cilindrică,
rezultate în urma lărgirii prin eroziune-coroziune, a liniilor rupturale sau a
suprafeţelor de stratificaţie. Aceste „goluri”, după formare se umplu cu materiale
necoezive, din scoarţa de alterare sau cuvertura de sol. De regulă, nu au reflectare în
relief, fiind distinse numai în cadrul aflorimentelor. Diametrul lor este de câţiva
metri.
 Uvalele sunt forme depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci şi sute
de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puţin evoluate fundul este
vălurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versanţi făcându-se prin trene
proluviale sau de grohotiş. În cadrul lor pot debuşa izvoare, pot funcţiona estavele.
La noi în ţară se întâlnesc în Munţii Apuseni, Munţii Mehedinţi şi Munţii Banatului.
 Poliile reprezintă formele depresionare cele mai evoluate şi pot fi: alungite,
rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva sute de metri la
câţiva zeci de km; sunt delimitate de versanţi abrupţi, având un fund plat, acoperit
de aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare
(unele polii pot adăposti şi lacuri). La noi în ţară sunt cunoscute poliile Poiana Albă
din Munţii Curmăturii, Beletina din Munţii Mehedinţi. La contactul calcarului cu
alte roci s-a format polia Zatonul din Podişul Mehedinţi.
 Văile şi râurile carstice După lungimea văilor şi stadiul de evoluţie se pot
distinge următoarele tipuri de văi în carst: oarbe, chei, defilee şi canioane.
Văile oarbe se termină spre avale, la baza unui abrupt, după care se
continuă cu un sistem de galerii polietajate. Deasupra acestora se pot
observa trepte antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral
acoperit de apă. Ex: Cheile Râmneţilor (Munţii Trascău), Cheile Nerei,
Cheile Bicazului. Când sunt mai largi şi mai alungite se numesc defilee. În
cadrul lor apar sectoare de luncă şi terase înguste (defileul Dunării,
Oltului). Canioanele sunt văi adânci, cu versanţi terasaţi cu umeri litologici
sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca şi cele
autohtone, când traversează o zonă carstică, pot pierde parţial sau integral
apa; iau naştere văile seci sau aproape seci – sohodolurile. Pe ele, de regulă
apa se scurge numai în timpul averselor sau al topirii zăpezilor (exemplu:
văile Sohodol – afluent al Tismanei, Runcu – Oltenia de nord; Roşia –
Munţii Apuseni). De asemenea în cazul formarii cheilor prin prăbuşiri pot
rămâne poduri naturale şi arcade. Podurile naturale (Ponoare din Podişul
Mehedinţi) se dezvoltă de-a lungul văilor, iar arcadele (cele din cheile
Hasdatelor) apar pe fostele galerii.
CHEILE BICAZULUI
CHEILE BICAZULUI
CETĂŢILE PONORULUI
FORMAŢIUNI CARSTICE DE SUPRAFAŢĂ-FRANŢA-LAPIEZURI
FORMAŢIUNI CARSTICE
SPANIA
FORMAŢIUNI CARSTICE
SLOVENIA
CARST DE SUPRAFAŢĂ
VALE ÎN CHEI
GERMANIA
CHEILE RÂMEŢI
 ENDOCARSTUL
 Endocarstul este o formă carstică de adâncime.
Ajunse pe diferite căi în interiorul masivelor
calcaroase, apele exercită o triplă actiune asupra
rocilor carstificabile: eroziune-coroziune, transport şi
depunere-concreţionare.
 Peşterile sunt cavităţi naturale de dimensiuni relativ
mari.
 La noi în ţară se cunosc peste 8000 de peşteri. Cele
mai lungi peşteri din ţară sunt: Peştera Vântului din
Munţii Pădurea Craiului (31.338m), urmată de
Peştera Topolniţa din Podişul Mehedinţi (20.500m).
PEŞTERA POSTOJNA
PEŞTERA MUIERII
PEŞTERA LILIECILOR-MONEASA
PEŞTERA SCĂRIŞOARA-BIHOR
PEŞTERA POLOVRAGI
PARÂNG
PEŞTERA URŞILOR
PEŞTERA DÂMBOVICIOARA
PEŞTERA FOCUL VIU