Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

Catedra de reabilitare medicala, medicina fizica si terapie manuala

Slav Tatiana, M1424
Chisinau 2020
 Paralizia cerebrala este un termen care unește un grup de complexe simptomatice
ne-progresive cronice ale tulburărilor motorii care sunt secundare leziunilor
cerebrale sau anomaliilor care apar în perioada perinatală.
 Progresia falsă se observă pe măsură ce copilul crește.
 Aproximativ 30-50% dintre persoanele cu paralizie cerebrală prezintă o dereglare
a inteligenței.
 Prevalența paraliziei cerebrale la nou-născuți: 2 la 1000 de nașteri vii (la băieți de
1,33 ori mai frecvent).
 Cauza oricărei paralizii cerebrale este o patologie în cortex, zone subcorticale,
capsulă sau în trunchiul cerebral.
 Deteriorarea a creerului în creştere poate fi produsă la orice etapa de la perioada
gestatională pâna la prima copilarie şi se divizează în:
 prenatală
 perinatală
 postnatală

 Factorii de risc:
 naştere prematură;
 prezența unui gemeni;
 unele infecții în timpul sarcinii (toxoplasmoză sau rubeolă);
 expunerea la metilmercur în timpul sarcinii;
 naştere dificila;
 leziuni la cap în primii câțiva ani de viață.
 Formele paraliziei cerebrale:
 tetraplegia spastică - 2%
 diplegia spastică - 40%
 forma hemiplegică - 32%
 forma diskinetică - 10%
 forma ataxică - 15%

 Etapele evoluţiei paraliziei cerebrale:

 Etapa timpurie: până la 4-5 luni
 Etapa reziduală inițială: de la 6 luni la 3 ani
 Etapa reziduala târzie: de la 3 ani
 Dereglarea miscarilor si a tonusului muscular
 Retard mental
 Tulburari de vorbire
 Convulsii
 Contracturi articulare
 Deformatie scheletala
 Deficienta vizuala, manifestata prin dezvoltarea strabismului sau a miopiei
Medicamentos: Nemedicamentos:
 Medicamente pentru reducerea  Masaj
tonusului muscular: baclofen
 Gimnastica curativă
 Preparate cu toxină botulinică: disport,
botox  Metoda Voit
 Chirurgie ortopedică: tenotomie,  Bobat-terapie
tendonoplastie, tendon-mușchi plastie,  Costum de încărcare
osteotomie corectivă, artrodeză,
corectie de contractură folosind  Costum pneumatic
dispozitive de distragere
 Terapie logopedica
 Neurochirurgie funcțională: rizotomie
selectivă, neurostimularea cronică a  Terapie psihologica
măduvei spinării, implantarea unei
pompe de baclofen, operații pe  Utilizarea dispozitivelor de asistență
structurile subcorticale ale creierului.
 Psiholog

Logoped Familie

Neurolog
-
reabilitol
og
Fiziotera Asistent
peut social

Ergotera
peut
 Stimularea dezvoltării motorii la copiii cu paralizie cerebrală.
 Gimnastica terapeutică
 Exercitii fizice
 Masaj curativ
 Fizioterapie
 Amplipulsoterapie
 Duş cu masaj subacvatic
 Parafinoterapie
 Ozokeritoterapie
 Prima etapa activității corecționale (primul an de viață).
 În această etapă, exercițiile realizate sunt menite să creeze controlul asupra poziției
capului și a mișcărilor acestuia.
 Deja în primele luni de viață la un copil puteți detecta semne de paralizie
cerebrală. La vârsta de 2 luni, un astfel de copil nu crește și nu ține capul într-o
poziție pe abdomen. Tonul muscular al mușchilor flexori nu slăbește, ca în
dezvoltarea normală, ci crește. Copilul păstrează o postură pronunțată de flexie:
membrele sunt îndoite în toate articulațiile și aduse în corp. La nivelul mușchilor
gâtului și brațelor, dimpotrivă, se remarcă o predominanță a tonului extensor, care
se exprimă în aruncarea capului înapoi, tendința de a amplasa poziția mâinilor.
Încălcările tonusului muscular duc la scăderea mișcărilor active. Un copil așezat pe
abdomen fie se află cu fața îngropată într-o pernă, fie întoarce capul în lateral.
 A II-a etapă a activității corecționale (sfârșitul primului an de viață și mai vechi).
 Exercițiile din această etapă sunt efectuate cu copiii care își țin capul, dar nu au dezvoltat sau au
dezvoltat reflexe rectale slab ale corpului. Așadar, dacă țineți copilul cu paralizie cerebrală cu fața
în jos (mâinile metodologului sunt sub stomac), ridică capul, dar nu poate ridica partea
superioară a corpului. Îi lipsește așa-numitul reflex superior Landau. Nu se întoarce din spate în
stomac, nu ține o poziție de ședere. Tonul muscular rămâne ridicat, ceea ce limitează în continuare
mișcările sale voluntare. Copilul își ridică cu greu jucăria, mâinile sunt în mare parte îndoite.
Mișcările active ale picioarelor sunt slabe. Aceste caracteristici determină principalele sarcini de
educare a mișcărilor în această etapă:
 1) dezvoltarea unui reflex de redresare a lanțului;
 2) dezvoltarea reacției optice a suportului mâinilor;
 3) dezvoltarea virajelor corpului (întoarcerea de la spate la stomac și de la abdomen la spate);
 4) dezvoltarea brațelor și picioarelor de sprijin dintr-o poziție orizontală;
 5) stimularea capturii subiectului și dezvoltarea coordonării mână-ochi.
 A III-a etapă a activității corecționale (sfârșitul primului an de viață și mai vechi).
 În această etapă, copilul își ține deja suficient de bine capul, se întinde pe stomac cu brațele și
picioarele întinse. Are un pronunțat reflex de redresare a lanțului, reflexul Landau, există o reacție
optică a sprijinului mâinilor, sub controlul vederii, începe să capteze obiecte; să se așeze dintr-o
poziție pe spate în timp ce îl trage de brațe; întoarceți-vă de la spate la stomac; activitatea
motorie generală crește semnificativ; el este deja capabil să schimbe activ poziția corpului.
 Sarcinile principale ale dezvoltării motorii în această etapă,
 1) dezvoltarea de viraje de la abdomen la spate;
 2) dezvoltarea crawlului inițial în poziție pe abdomen;
 3) îmbunătățirea funcției de a sta jos dintr-o poziție pe spate în timp ce trage copilul de mâini;
 4) formarea funcției inițiale a ședinței și a șezutului propriu;
 5) dezvoltarea reacției de echilibru;
 6) activarea activității manipulative și dezvoltarea senzațiilor kinestezice la nivelul degetelor.
 Etapa IV a activitati corecționale (sfârșitul primului an de viață și mai vechi).
 În acest stadiu al lucrării, copiii cu paralizie cerebrală își transformă propriul corp, stau singuri, apucă obiecte și îi
manipulează. Cu toate acestea, este posibil ca aceste funcții să nu fie suficient dezvoltate și îndeplinite incorect. Mulți
copii nu vor învăța niciodată să se târască sau să se târască doar înapoi, sau atunci când înaintează se mișcă în principal
cu mâinile, trăgându-și pasiv picioarele. Unii copii le este dificil să se întoarcă din abdomen în spate, alții - în activitate
manipulatoare; mulți dintre ei stau cu spatele îndoit, cu capul în jos. Toate acestea indică dezvoltarea insuficientă a
condițiilor preliminare pentru stăpânirea posturii verticale. Prin urmare, exerciții speciale care vizează:
 1) întărirea mușchilor spatelui;

 2) dezvoltarea controlului brațelor și picioarelor în diferite poziții ale copilului;

 3) să înveți să te urci pe toți patru, să îți dezvolți echilibrul în această poziție și să te înghesuie pe toți cei patru;
 4) educarea mișcărilor receptorilor;

 5) dezvoltarea mișcărilor picioarelor izolate de mișcările corpului;

 6) formarea unui scaun stabil și capacitatea de a sta din diferite poziții ale corpului;

 7) învățarea să îngenuncheze;
 8) antrenament pentru a te ridica și a merge cu sprijin;
 9) formarea unei prinderi cu participarea degetului mare și a arătătorului și eliberarea arbitrară a obiectelor.
 V stadiu de lucru corecțional (1,5 - 2 ani și mai mult).
 Obiectivul principal al acestei etape este stimularea și corectarea mersului
independent. În acest stadiu al activității corecționale, un copil cu paralizie
cerebrală face primii pași independenți. Cu toate acestea, în ciuda faptului că
copilul este deja așezat de unul singur, stă pe toate picioarele și genunchii, el poate
deja controla parțial poziția mâinilor și picioarelor, își poate schimba poziția,
condițiile necesare pentru auto-îmbunătățirea abilităților de mers sunt
subdezvoltate. Aceasta se exprimă prin slăbiciunea reacțiilor de rectificare, lipsa
de diferențiere a mișcărilor umerilor de mișcările mâinilor, mișcările corpului și
mișcările picioarelor de mișcările pelvisului. Prin urmare, pentru ca aceștia să
înceapă să meargă independent, trebuie formate anumite cerințe motorii.
 Forma spastică a paraliziei cerebrale.
 Sarcinile pentru pacienții din acest grup sunt:
 1. Normalizarea respirației.
 2. Antrenarea în relaxarea activă a spasticității mușchilor încordați, pentru a
preveni, elimina contracturile și a crea condiții pentru un exercițiu mai bun.
 3. Consolidarea mușchilor slăbiți folosind tehnici de stimulare atunci când învățați
o mișcare specifică.
 4. Îmbunătățirea coordonării mișcărilor și discutarea membrelor.
 5. Instruirea în abilități vitale și acțiuni concentrate.
 6. Îmbunătățirea mersului pentru pacienții care au stăpânit mersul pe jos.
 Forma hiperkinetică a paraliziei cerebrale.
 Sarcinile pentru pacienții din acest grup sunt:
 1. Normalizarea respirației.
 2. Eliminarea pozițiilor vicioase ale unor părți individuale ale corpului.
 3. Antrenament cu auto-frânare pentru mișcările involuntare
 4. Îmbunătățirea coordonării mișcărilor și discutarea membrelor.
 5. Instruirea în abilități vitale și acțiuni concentrate.
 Principalele sarcini ale educației fizice sunt stimularea dezvoltării fizice generale a
copilului și corectarea funcțiilor motorii afectate de acesta.
 Clasele includ implementarea de exerciții de dezvoltare generală și corective,
exerciții aplicate, desfășurarea de jocuri în aer liber și evenimente sportive:
ciclism, schi, înot.
 Printre exercițiile corective cele mai importante sunt respiratorii, pentru relaxare,
pentru normalizarea posturilor și pozițiilor capului și a membrelor, pentru
dezvoltarea coordonării mișcărilor, funcția de echilibru, pentru corectarea
verticalității și mersului, dezvoltarea ritmului și organizarea spațială a mișcării.
 În paralizia cerebrală, se folosesc metode de fizioterapie, cum ar fi:
 1) electroterapia, în special, terapia ampliplază, care se referă la electroterapie
pulsată;
 2) terapie cu apă și căldură;
 3) masaj de duș subacvatic (hidroterapie);
 4) parafină;
 5) ozokeritoterapie.
 Efectul terapiei amplipulse este divers.
 În primul rând, CSM are un efect analgezic pronunțat. Sub influența lor, există o
îmbunătățire a circulației sângelui, trofismul țesuturilor și starea funcțională a
sistemului nervos central, activarea proceselor metabolice, normalizarea
sistemelor endocrine, armonioase și mediator. În funcție de metoda și parametrii
efectelor aplicate, acestea pot avea un efect multidirecțional asupra tonusului
muscular și a contractilității.
 Când paralizia cerebrală alternează trimiterea curentului sinusoidal modulat cu o
anumită frecvență în intervalul de 10-150 Hz pauze. În același timp, durata
curentului și pauzele pot fi reglate separat în intervalul de la 1 la 6 s. Locația
electrozilor este determinată de tipul de paralizie.
 Acesta este un tip special de tratament de hidroterapie, în care corpul pacientului,
scufundat în baia (cu apă), este masat cu un flux de apă furnizat sub presiune printr-un
jet pe un aparat special cu o pompă centrifugă. Un jet de diferite forme și diametre cu
unul sau mai multe orificii este atașat la jet (în acest fel numărul de jeturi de apă
ghidate și presiune este reglat).Starea unui pacient într-o baie caldă determină
relaxarea musculară și ameliorarea durerii, ceea ce vă permite să efectuați mai energic
efectele mecanice și termice și să afecteze țesuturile mai adânci.
 Masajul cu jet de apă provoacă o înroșire accentuată a pielii, îmbunătățește circulația
sângelui și a limfei, stimulează metabolismul în țesuturi, promovează resorbția cea mai
rapidă a focurilor inflamatorii și normalizează relațiile reciproce ale mușchilor
antagonisti.
 In caz de paralizie cerebrală, se face un masaj general sau local de duș într-o baie cu o
capacitate de 400-600 litri. Temperatura apei 35-370C. Masajul începe după o adaptare
de cinci minute. Petreceți-l conform unei tehnici speciale, respectând regulile generale
ale masajului
 În mecanismul de acțiune al parafinelor și ozokeritei, factorul principal este factorul termic. Ele
provoacă o creștere a temperaturii locale și o înroșire activă a pielii, revitalizează fluxul sanguin
capilar, îmbunătățesc hemodinamica regională și procesele metabolice, au un efect
antispasmodic și cresc transpirația.
 Parafină și ozokerită promovează resorbția cicatricilor și aderențelor inflamatorii, au efect
antiderapant. Parafină și, într-o măsură mai mică, ozokerită în timpul răcirii scade în volum (până la
15%), prin urmare, cu aplicații circulare, se dezvoltă un efect blând de compresie. Datorită acestui
fapt, se obține o încălzire mai profundă a țesuturilor și o schimbare a tonusului vascular.
 Parafina și ozokeritul în paralizia cerebrală sunt utilizate numai prin metode locale. Acestea sunt
preîncălzite la o temperatură de 65-1000C, apoi se lasă să se răcească până la temperatura dorită.
 Există mai multe moduri de a aplica parafină pe piele:
 1) stratificarea;
 2) aplicator de țesuturi;
 3) aplicatorul cuvei;
 4) baie de parafină.
 Complexul de terapie de reabilitare pentru paralizie cerebrală include: terapia
medicamentoasă, munca de restabilire a activității și vorbirii cognitive, exerciții de
fizioterapie, masaj, tratament ortopedic și protetice, dacă este necesar, tratament
chirurgical, precum și fizioterapie și terapie ocupațională.
 Toate aceste măsuri sunt elementele cele mai importante ale complexului terapiei de
reabilitare, cu toate acestea, eficiența lor va fi maximă dacă sunt îndeplinite două
condiții:
 În primul rând, efectuarea terapiei medicamentoase a vizat stimularea dezvoltării
creierului, în general, creșterea activității proceselor compensatorii din sistemul nervos.
În fiecare caz, terapia medicamentoasă trebuie să fie individuală, pornind de la forma
bolii, stadiul ei și starea somatică a copilului.
 În al doilea rând, toate lucrările privind formarea funcțiilor motorii ar trebui efectuate
pe fundalul unei lucrări constante și sistematice privind corectarea funcțiilor mentale și
ale vorbirii. Terapia de exercițiu, masajul (acupresiune și regulat), regimul ortopedic,
dispozitivele speciale sunt componente obligatorii ale complexului de terapie de
reabilitare în fiecare etapă a bolii și în fiecare formă a acesteia.
 Combinația corecta a tuturor formelor de
recuperare în toate etapele bolii, utilizarea corectă a
tuturor tipurilor de masaj și terapie pentru exerciții
fizice în acest complex sunt cheia unei terapii de
reabilitare eficientă pentru paralizia cerebrală.