GEORG FRIEDRICH HÄNDEL

Proiect realizat de: Mercaș Andrei

 Georg Friedrich Händel (n. 23 februarie 1685, Halle/Saale – d. 14
aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez din epoca
barocului care s-a remarcat în special prin compoziţiile sale instrumentale şi
oratorii precum Mesia (1741), precum şi prin piese ocazionale precum Muzica
apelor (1717) şi muzica pentru focuri de artificii Royal (1749). A trăit cea mai
mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann
Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai
stilului baroc din perioada târzie. Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în
orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat și primele lecții de muzică de
la Friedrich Wilhelm Zachow.
 În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu
este angajat ca violonist și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei
din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa
operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu care atrage atenția publicului. În
primăvara anului 1707 pleacă în Italia și rămâne timp de doi ani
în Florența și Roma, studiind cu compozitorii italieni Arcangelo
Corelli, Alessandro și Domenico Scarlatti și cu Agostino Steffani.
În Italia compune opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase,
însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult succes
premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneția.
Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la comic la
intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită
măiestrie în spiritul operei venețiene.
 Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre
muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la
iveală oratoriile "Athalia" (1733) și "Saul" (1739) și compune concerte pentru orgă și
orchestră (1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739). În 1742 realizează
celebrul oratoriu "Messiah", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest
gen până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai
des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: "Israel în
Egipt" (1739), "Samson" (1743), "Iuda Maccabeul" (1747) și "Solomon" (1749). Cu
ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata
"Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte (1717) cu
ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate.
 Opera lui Georg Friedrich Haendel reprezintă, împreună cu creațiile
lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al
lui Haendel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică
a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o
magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin
folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și
intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de
compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn
Bartholdy. În timp ce lucra la compoziția oratoriului "Jephta" (1751), Haendel își
pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite
onoruri în "Colțul Poeților" din Westminster Abbey.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Friedrich_H%C3%A4ndel
https://www.youtube.com/watch?v=Kuw8YjSbKd4