DIDACTICA EDUCAȚIEI

PLASTICE CA OBIECT DE
STUDIU

D
Concepte și repere teoretice vizînd locul
disciplinei Educația plastică în
procesul educațional din școala
primară

D
Educația
plastică
 Arte plastice, din franțuzescul arts plastiques,
grupează toate practicile sau activitățile care
realizează o reprezentare artistică, estetică sau
poetică, prin forme sau volume
 Disciplină şcolară obligatorie
 Educaţia plastică – e procesul dirijat de
formare a competenţelor de comunicare
artistică şi de creare a imaginii artistico-
plastice la elevi în înstituţiile de învăţămînt
preuniversitar general. s
 Adevărat sau fals

 Are drept scop formarea artistului plastic

sau a unui meşteşugar care posedă iscusit
o tehnică sau alta, şi nici formarea
copiatorului, care poate calchia perfect
realitatea care îl înconjoară
 Este un instrument de culturalizare,
sensibilizare, formare a unui dialog dintre
copil şi lumea artelor, totodată,
contribuind la formarea capacităţilor
pro/active şi creative C
 ,, Arta îl formează pe om,
învăţându–l să –şi lărgească
orizontul…îl educă pentru a
deveni o fiinţă cu adevărat
umană”
s
 Obiectivele Didacticii educației
plastice C

Obiectul de studiu al Didacticii
educației plastice

D
Bazele metodologice ale Didacticii
educației plastice
Metodologia organizării şi desfăşurării
activităţilor artistice – plastice la şcolarii mici
se refera la metodele de predare – învăţare
prin care se urmăreşte exersarea funcţiilor
intelectuale condiţionată de informaţiile
transmise şi de modul în care acestea sunt
transferate (educator – şcolar).
D
  Metoda exercițiului
 Aceasta este principala metoda în desfăşurarea
activităţilor artistico – plastice şi se utilizează în
scopul formării de priceperi şi deprinderi
practice, dezvoltării unor capacităţi şi aptitudini
şi stimulării potenţialului creativ al şcolarilor. Se
realizează exerciţii :
 ● de familiarizare cu instrumentele şi materialele
de lucru ● de combinare a culorilor pentru a
diversifica şi îmbogăţi paleta cromatică; • de a
prelua şi transforma forma spontana • de a
transfigura formele inspirate din natură pentru a
obţine forme noi, expresive şi sugestive;
 S-a constatat că utilizând această metodă, elevii
capătă o siguranţă în realizarea lucrărilor, şi
astfel se exprimă plastic cu uşurinţă şi
satisfacţie. c
 Metoda exerciYiului – joc

Această metodă se utilizează în special la şcolarii din

clasa I, pentru ca ei să înţeleagă mai bine anumite
probleme legate de culoare şi de tehnici de lucru.

Exerciţiile – joc pot fi; de observare a elementelor din

natură, de imaginaţie, de descoperire a diferitelor
culori (nuanţe, tonuri) sau procedee de colorare
(fuzionare, tuşare, stropire etc.).

Jocul ca metoda didactica nu este un mijloc de

divertisment ci un mijloc de cunoaştere, de învăţare.
Exerciţiul – joc pune în fata elevilor, situaţii noi de
rezolvare a spaţiului plastic, de descoperire a unor
efecte expresive de forme sau culori. Jocul trebuie să
fie un mijloc de stimulare a creativităţii copiilor.
s
 Ü Metoda dialogului dirijat
 Este o metoda didactica apropiata metodei
conversaţiei şi se adresează cu precădere vârstelor
mici. Este o cale prin care se înlătură învăţarea
mecanică de către elevi a unor conţinuturi
teoretice sau a unor procedee practice.
 Întrebarea ”Ce se întâmplă dacă” în cazul
combinării unei culori cu alb sau negru în cantităţi
diferite îi ajută pe elevi să observe că acestea se
deschid sau se închid progresiv.
 Metoda dialogului dirijat include mai multe
procedee prin care se deplasează centrul de
greutate de la întrebările de orientare învăţător –
elev la cele de investigare elev – învăţător. D
Legătura Didacticii
artei plastice cu alte
științe

C
 În ultimii ani noţiunea de istoria artelor tot mai mult se
reduce la categoria artelor vizuale (artele plastice şi
arhitectura), pentru a le distinge de muzicologie şi studiile în
arta spectacolului (teatrul, dansul, circul), care au tangenţe
cu alte componente ale patrimoniului cultural.
În conformitate cu principiile şi criteriile cronologice şi geo-
culturale acceptate, istoria artei universale cuprinde cele mai
importante evenimente artistice şi ţări, fiind divizată astfel:
 Arta preistorică (40.000 – 4.000 î.e.n., cultura Cucuteni-
Tripolie);
 Arta antică (jum. mil. IV î.e.n. – sec. III e.n.,
mesopotamiană, egipteană, greacă, romană şi paleo-
creştină);
 Arta medievală (sec. IV- XIV, bizantină, romanică şi gotică);
 Arta în Europa (sec. XIV – XVIII, Renaşterea, manierismul,
barocul şi clasicismul, iconografia, stilurile rococo şi
academismul)
Arta modernă contemporană din sec. XIX-XX care include
asemenea curente, ca neoclasicismul, romantismul,
realismul, impresionismul şi post-impresionismul, fovismul,
cubismul şi arta abstractă. C
Arta
? Matematica
 Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.
D
 Arta + Literatura
 Arta – literatura, două cuvinte simple dacă
sunt privite separat. Împreună însă
formează un tot, un întreg completându-
se. Educaţia muzicală şi artele plastice
exprimă de multe ori starea afectivă,
sufleteasca a omului, iar literatura
completează această stare prin
sensibilitatea cuvintelor. Între arte şi
literatură exista o legătură ce nu are
practic nevoie de demonstraţie. s
 Ştiinţa şi arta sunt creaţii fundamentale
ale spiritului uman şi tind să reflecteze
realitatea, idealizând-o. Modelarea naturii,
izvorâtă din necesităţi spirituale, sau
practice, poate avea loc numai în limitele
posi- bilităţii noastre de a cuprinde
realitatea pe calea sensibilităţii şi a logicii.
c
CONCLUZIE
Vă mulțumim!!!